sâmbătă, 14 februarie 2015

Declarație de dragoste


Azi declar iubirea cărții mele preferate. „Pe aripile vântului”.

Draga și iubita mea Scarlett,

    Așa cum ochii tăi frumoși sclipeau după Ashley, cum picioarele tale fine și albe alergau după iubirea acestui domn, așa cum buzele tale râvneau după sărutarea pătimașă a lui, vreau să-ți spun că-ți mulțumesc pentru ce ai făcut din acest roman, pentru faptul că mi-ai adus în inimă emoții de nedescris: de la ură (pentru că, recunosc, te-am urât încă de pe la primele capitole, că tare „cea mai cea” te credeai și voiai ca toți să te placă- de altfel, n-acceptai refuzuri, îți amintești?) până la compasiune- aici intervine Melanie, căreia nu știu cum ai putut să-i faci atâta rău? Bine că ți-ai dat seama că te iubea ca pe o soră pe care n-a avut-o, chiar dacă nu i-ai putut dărui toată dragostea pe care ai putut să i-o dăruiești. În fine, ai înțeles cam cum stă treaba. Ai făcut muuuulte lucuri prin intermediul cărora m-ai făcut mândru (fir-ar, mă tot repet cu verbul ăsta), chiar dacă, după cum ți-am zis, m-ai și dezamăgit: nu-i nimic, că, până la urmă asta este viața, iar important este să învățăm din ceea ce am făcut și să nu mai facem o prostie și a doua oară- chaiar dacă, uneori, e inevitabil. Importanța lucrurilor stă în esența loc, Scarlett, iar iubirea nu se vinde la colț de stradă, precum nici respectul nu-l câștigi lepădându-ți hainele de doliu- un alt lucru pe care l-ai învățat. Trebuia să asculți mereu de mătușa ta, draga mea, să nu-i calci cuvântul lui Ellen și nici să nu râzi de Mammy, știi prea bine că s-ar fi înfometat doar ca să te țină pe tine sătulă. Amândouă.
    Iar, Scarlett, iubirea... Ce-a făcut iubirea din tine? Cum schimbă sentimentele firea unui om. Cât de orgolioasă, mândră și puternică erai tu, iar pasul către lacrimi a fost extrem de mic. Aici încă mai ai de învățat, draga mea. Chiar și cei mai puternici oameni capitulează, încă, la acest nivel al vieții. Pentru că asta este iubirea: transformare. Ajungem să facem sacrificii din iubire, să pășim prin locuri în care nu ne-am gândit vreodată că vom ajunge, să plângem când avem obrajii uscați și inima aridă. Asta este și magia iubirii, precum sclipirea din ochii unui copil care a descoperit care este secretul zilei și al nopții. Cât de frumos este să te îndrăgosești, să realizezi că viața nu înseamnă doar inspirație-expirație. E frumos să împarți aerul la doi și viața la unul.
    Ăsta e secretul, draga mea. Ei, bine, acum nu prea mai este secret. Dar încă avem de învățat. Sper că ești fericită acolo unde ești, îți voi reciti povestea cu mare drag așteptând, în armonia vieții tale, acea zi „de mâine”.

                                                                                                                                                               Mă înclin cavalerește,
                                                                                                                  Andrei

Draga de tine, Mammy,

    Cu mâna pe inimă, pot jura și spune- drept- că ai fost personajul meu, de culoare, preferat, din toate romanele pe care le-am citit. Ah, cât am mai râs alături de tine, dar și ce-am mai bocit. Vai, vai, vai! Vreau neapărat să-ți spun că ai fost o sursă de inspirație pentru mama mea, care mereu te-aduce prin vorbele-i, iar bunica mea dragă îți știe replicile pe de rost. Pe-de-rost! Zău! Și ce mă mai amuzam când citeam în carte că nu poți pronunța „r”-ul, iar cuvântul „răsar” apărea, în replicile tale, drept „`ăsa`”. Dar, cu toate astea, tot ai fost o drăguță. Cât devotament din partea ta, draga mea, cât devotament! Și să fii atât de apropiată de o familie care nici măcar nu era sânge din sângele tău. În ziua de astăzi, rar așa oameni. Taciturnă, gânditoare, inteligentă! Ai fost o minune a romanului, cred că stimata Margaret Mitchell a adunat în sufletul tău tot ce-a putut aduna mai bun din întreaga ei viață. Mă bucur că ai știut să o admonestezi pe donshoara Scarlett atunci când a trebuit și că ai fost alături de Ellen în zilele ei mai puțin bune.
    Ai fost un adevărat înger al romanului „Pe aripile vântului”. Sincer, în continuarea încercată (dar nereușită) a lui Alexandra Ripley, tu, draga mea, la un moment dat mori! Stai, stai, doamnă Ripley, cum îmi poți omorî eroul copilăriei? C-u-m? Acela a fost momentul în care i-am pus cartea deoparte. Eu vreau să mi te reamintesc drept femeia negruță, cu batic prins în vârful capului și care face cel mai bun ceai de pe la Tara. Să rămâi cu bine, Mammy, să rămâi cu bine!

                                                                                                Sărut acele mâini și acei obrăjori care sunt oglinda unui suflet bun și curat,
Andrei

Frumosul suflet, Ellen,

    Aici cuvintele sunt de prisos. Îngerii nu măsoară timpul în secunde, minute, ore, ani, veacuri. Ei trăiesc o clipă, precum fluturii, dar reușesc să trăiască eternitatea. Moartea dumneavoastră, stimată Ellen, nu a fost o moarte oarecare, telurică, efemeră, contradictorie, ci a fost o moarte înfloritoare, ce, odată cu viață, a adus și înviere- învierea sufletului fiicei dumneavoastră, Scarlett. Misiunea unei mamei, misiunea unui suflet, misiunea unei flori- respect din inimă!

                                                                                                                                        Un buchet de flori, pentru o întreagă grădină,
Andrei

Oh, Melanie, naiva Melanie,

    Puritate- acesta ar fi cuvântul care te-ar caracteriza cel mai bine. Hehe, draga mea, te felicit că i-ai dat peste născut donșhoarei Scarlett, că tare se credea cea-mai-tare-din-parcare. Ce pot să-ți spun? Ai fost tare, ca să folosesc un termen mai în vogă. Ce-am mai râs când am văzut ce față făcuse Scarlett atunci când te-a văzut cu Ashley. Vaaai, dar când a aflat că o să te căsătorești cu el. Hehehe, chiar trebuia s-o trezescă cineva la realitate. Și, apoi, ai ajuns să stai în casă chiar cu dumneaei- cu Scarlett. Bine, bine, nu am să-ți spun ce era prin capul ei, în ce ipostaze te dorea. Dar, draga mea, tu ai fost mereu bună la inimă, nu știai nimic. Acolo, s-o ajuți, dar știi ce cred eu? Că tu știai. Le știai pe toate. Voiai însă s-o ajuți să se schimbe, draga mea, pentru că mereu te-ai gândit la alții, la binele altora, la prosperitatea lor, dar, la tine, cine se gândea? Ashley. Da, da, el, dar era atât de ocupat să vă fie bine ție și copilului. Sper doar să fi trăit bine alături de cei dragi, pentru că sufletul tău a meritat tot binele din lume- de asemenea, să nu fii dezamăgită de Scarlett, acum este o fată bună, iar viața i-a pus muuulte piedici. Ashley este fericit, draga mea, încă te iubește. Te iubește mai mult decât oricine și decât orice. Să fiți fericiți împreună și acolo!

                                                                                                                                          Cu toată dragostea pentru Melanie, un dans frumos,
Andrei

Ashley, Rhett,

  Pentru domnii anilor Tarei- pământ crud și neîmblânzit! Tot respectul, domnii mei!

Voi cărei cărți i-ați face o declarație? Un 14 februarie liniștit!

3 comentarii:

  1. Ce frumos si ingenios! O carte superba, care m-a impresionat mult de tot! Inspiratie ai, asadar se cuvine si niste felicitari! Eu as face/scrie o declaratie de dragoste mai multor carti, nu prea sunt statornica la acest capitol. Printre ele s-ar numara Cina secreta de Javier Sierra, Numele trandafirului de Umberto Eco, Muschetarii de Alexandra Dumas - nu prea inteleg bine ce sentimente aveam pentru D`Artagnan, dar ce am mai plans cand a murit (eroul adolescentei mele, cavaler, luptand in numele Binelui, cam flusturatic in aparenta, dar loial si femeii iubite, prietenilor si tarii, corect, dar atunci cand trebuia, stia si sa ocoleasca regulile, inventiv, haios) ...si ar mai fi cateva carti, dar daca incep sa le enumar, cred ca stau si scriu un roman.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc frumos, mi-a fost imposibil să nu fi găsit cuvintele potrivite când vorbesc de cartea mea preferată. Hehe, aș mai fi scris și multor, dar aceasta mi-a ajuns, în mod expres, la suflet. Mulțumesc pentru titlurile menționate, am mai auzit de „Numele trandafirului”, cred că am văzut filmul, iar de „Muschetarii” lui Dumas nici nu se pune problema. Să ai un 14 februarie frumos și plin de liniște și dragoste. Deși nu prea-mi place această „sărbătoare”, dar, na, ne conformăm.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred că e mai uşor să faci o asemenea declaraţie când ai o singură carte prefrată, când ai un milion, ca mine, stai un milion de zile să le scrii fiecăreia.

    RăspundețiȘtergere