miercuri, 9 septembrie 2015

„Recviem pentru un vis” de Hubert Selby Jr. - Recenzie


Editura: Humanitas Fiction
Colecția: Raftul Denisei
Rating: 5 din 5 steluțe
Traducere din limba engleză și note: Andra Matzal
Număr de pagini: 268

Controversatul scriitor Hubert Selby Jr. s-a născut la New York, în 1928. Își petrece copilăria în Brooklyn și urmează primul an de liceu la Peter Stuyvesant High School. La 15 ani renunță la studii, iar în 1944 se înrolează în Marina Comercială a SUA, luând parte la al Doilea Război Mondial. În Germania contractează tuberculoză și suferă câteva operații, pierzându-și 11 coaste și un plămân. În cei patru ani de spitalizare, Selby devine dependent de morfină și tot atunci începe să scrie primele povestiri. După 1950, acceptă slujbe dintre cele mai diverse: face un curs de secretariat, lucrează o vreme ca analist de asigurări, dar destinul lui ia altă turnură atunci când primele sale povestiri sunt publicate în ”Kulchur” și ”Black Mountain Review”. În 1961 i se intentează primul proces pentru obscenitate, în urma publicării nuvelei ”Tralala” în ”Provincetown Review”. În 1964, nuvela va deveni un capitol important din debutul lui Selby, „Ultima ieșire spre Brooklyn”, roman acuzat pentru obscenitate în Marea Britanie și interzis în Italia. În 1967 Selby este arestat pentru posesie de heroină, moment care marchează începutul eliberării sale de vechile dependențe, dar și al concentrării asupra scrisului. În anii '80, Selby începe să câștige din scenarii de film și televiziune, predând creative writing la University of Southern California. Urmează romanele ”The Room”, „The Demon”, „Recviem pentru un vis”, „The Willow Tree”, „Waiting Period”. Moare la Los Angeles în 2004, când devenise deja unul dintre scriitorii-fetiș ai Americii.

Se pare că visul idealismului american dă greș și de data aceasta, zăbovind pe strada chimiei, pe strada acului înfipt în venă, a pastilelor pentru slăbit, a ciocolatei, a apei din toaletă, a foametei, hașișului, amfetaminei, a Paradisului Imaginat, talk-show-urilor, a viselor meschine, heroinei, a Speranței - toate, în egală măsură, dezbinând mintea, sufletul și trupul, până la anihilarea, dezmembrarea sau umilirea definitivă a ființei. De data aceasta, visul devine un coșmar, un coșmar care atacă mintea, spiritul, făcând din sufletul omului un Purgatoriu al inocenților, o bolgie a Infernului stropită cu lacrimi sărate și murdare de alcool, pline de otravă și prăfuite-n alb.

Vă pot spune că am vrut să pun mâna pe acest roman încă de când am văzut filmul. Da, pentru că ulterior văzusem filmul și am fost marcat de el vreo câteva zile la rând, iar orice imagine care-mi aducea aminte de ecranizre îmi dădea de gândit și de meditat. Faptul că înainte am văzut filmul, nu m-a deranjat deloc, pentru că aș putea spune că există mari diferențe între cele două. Nu neapărat diferențe locale, ci acele lucruri pe care regizorul și scenaristul nu le-au putut reitera și contura în ecranizarea romanului. La o adică, nu vă faceți griji, vă puteți uita la film liniștiți înainte să citiți romanul lui Hubert Selby.

Călăuze mincinoase. Visuri pierdute. Milă. Compasiune. Iată o „Divină Comedie” a Americii secolului XX - o Americă fără paradis, în care „pădurea deasă” este cea a viselor care ucid, dar care nu cunosc limite. Drogurile, suplimentele acestor visuri, aripile, sămânța plăcerii. În toate formele sale, drogul atacă mintea, atacă sufletul, atacă trupul, iar după ce le-a ispitit pe toate acestea, făcându-se să devină, poate, invincibile pentru o clipă, drogul își cere dreptul de călău, distrugându-și victimile și făcându-le vulnerabile, în toată clipa lor de putere eternă și nelimitată. Pentru că asta încearcă personajele lui Hubert să facă: în dezacord cu condiția lor umană limitată, cele patru personaje, fiecare cu principiile sale și cu dorințele zbuciumate, doresc să treacă dincolo de o graniță care le-a fost impusă. Doresc mai mult. Doresc mai frumos. Doresc mai puternic. Tocmai din această imposibilitate, care-și găsește salvară în patima drogului și a pastilelor de slăbit, izvorăște drama în care cele patru personaje își cufundă destinele: fiecare, în cele din urmă, se va degrada moral, fizic, până când va ajunge la desăvâșirea adevăratului său vis american, la nivelul la care destinul lor l-au făcut accesibil.

Sara este o văduvă plinuță - rotunjoară - obsedată de televizor, de talk-show-uri și concursuri de cultură generală. Destinul îi surâde în momentul în care primește o invitație de participare la una dintre emisiunile ei preferate. Entuziasmată de gândul că, în sfârșit, va putea ajunge la televizor, ea își caută singura rochie roșie pe care o aibă și pe care a îmbrăcat-o doar la Bar Mițvah-ul fiului ei, Harry. Cu stupoare, ea își dă seama că, din păcate, șoldurile i s-au lățit, burtica i s-a cam bosumflat, drept care nu mai încape în acea rochie. Punct. Iar de aici pornește drama Sarei, femeia cu o plăcere exhaustivă pentru televizor și ciocolată. Totuși, pentru a fi cât mai prezentabilă în fața națiunii, aceasta începe un drastic și periculos regim de slăbire, un regim prescris de un medic și bazat pe niște pastile care, la început, par inofensive. Fiul ei cu care, de altfel, nu se află într-o relație prea bună, și prietena lui, Marion, învață să se cunoască reciproc, căutând fiecare în celălalt șansa pentru evadarea din anii de izolare și suferință. Dragostea lor formează o lume artificială, un castel cu podul lăsat jos în care, în orice moment, drogurile, criminalii, tâlharii, dealerii, prostituatele și sexul murdar pot distruge visurile celor doi. Refugiindu-se împreună, cei doi se lasă în voia speranței artificiale, pradă unei fericiri care nu se va împlini niciodată. După ce Harry și prietenul său cel mai bun, Tyrone, devin traficanți de droguri, visurile celor trei tineri parcă încep să se consolideze, ei prind aripi și se simt stăpânii lumii, se simt desăvârșiți, compleți, ca și cum întreaga viață ar fi un simplu joc de noroc la care ei triumfat de-a binelea. Încercând să se convingă singuri că pot renunța oricând la droguri, având conștiința că acestea nu sunt bune pentru ei, iar ei nu sunt cu adevărat dependeți, cei trei se scufundă în nisipuri mișcătoare și, cu cât se zbat mai mult, cu atât se vor duce și mai la fund, din ce în ce mai rapid. Iar totul se potențează în momentul în care omul de legătură al lui Harry și Tyrone este ucis, iar cei trei rămân fără marfă și fără bani - de aici, situația lor începe să se înrăutățească dramatic și nemilos de rapid. Într-un cerc vicios, plin de minciuni, de furturi, ace murdare, infecții scabroase, visuri ucise și fum de țigară, cei trei vor trăi drama existențială a inadaptării, a bolii, a murdăriei și suferinței. La rândul ei, în celălalt plan, Sara, victimă a viselor meschine și a pastilelor pentru slăbit, se simte tot mai amețită și dezorientată de efectul suplimentelor, căzând pradă halucinațiilor și baricadându-se în apartamentul ei. Agățându-se de speranțe deșarte, deja dependentă de aceste pastile, Sara ajunge să trăiască într-un plan proiectat de visurile ei, undeva unde, în sfârșit, va apărea la televizor, se va îmbrăca în rochia roșie și toate vecinele, toți cunoscuții, fiul ei, cu toții o vor aplauda și-i vor scanda, în bine, numele. 

Dramatic. Totul este dramatic. Ca reflexe ale Visului American în care personajele își proiectează speranța, iluziile acestora sunt cancerigene, în final fiecare personaj visător trezindu-se în bolgia lui, ca rezultat a ceea ce trecutul său greșit a însemnat, la capătul tuturor experiențelor de mântuire chimică imaginabile. Heroina, acidul, televiziunea, mâncarea, pastilele - modalități de a nu privi în față realitatea crudă și neîndurătoare nouă. „Recviem pentru un vis” e povestea supraviețuirii a patru oameni care, de fapt, sunt dependenți de iluziile care le dau forța e a continua, pentru Dumnezeu, încă o zi, încă o noapte, încă o săptămână, înainte de a se prăbuși, inevitabil, în infernul pe care ei înșiși, conștienți sau nu, și l-au creat. Pentru că, evident, viciile prin care cele patru personaje trăiesc, amăgundu-le, reprezintă salvarea lor din această lume telurică, din această lume nepotrivită, parcă, unor asemenea persoane. Fiecare-și dorește ceva, și poate, totuși, n-aspiră la prea multe: Sara doar vrea să ajungă la televizor, Harry și Marion doar doresc să fie fericiți, să se iubească și să-și împartă viețile, iar Tyrone, un suflet pierdut între alte suflete înecate de speranțe, cu un trecut destul de greu și o prietene care-l părăsește, îi dorește liniștea care i-ar putea împlini ființa. Prin aceste patru personaje a căror valori se pierd prăfuite, privirea naratorului pătrunde până în adâncul sufletului omenesc pentru a aduce la lumină slăbiciunile lor, nevoia de a iubi și de a crede, de a realiza, și speranța că undeva, oricât de departe, în neantul abisal al sufletului, poate mai există o scăpare și o urmă de mântuire. Pierdute fără putință de întoarcere, patru ființe se afundă în deziluzii, în disperare, până când visurile lor, cândva frumoase, calde și pline de împlinire, se vor transforma în cele mai cumplite coșmaruri pe care alegerile lor le-au putut plăsmui.

Nu cred că acest roman este pentru oricine Trebuie, drept să vă spun, să aveți o răbdare foarte mare, pentru că replicile sunt greoaie, autorul este redundant, are un limbaj colocvial pe ici-colo, și nu există liniuțe de dialog. Recunosc, la început m-a deranjat puțin lucrul acesta, dar apoi mi-am dat seama că Hubert a apelat la acest artificiu pentru a potența drama personajelor și ideea pe care romanul vrea s-o transmită: haosul creat de droguri, de zvâcnirile viscerale ale celor patru personaje, de dorințele lor de a depăși granițele sârmei ghimpate ce se află în jurul viselor lor. Scrierea lui Selby e plină de forță, este ușor incisivă și dominată de haos, este un continuu vis din care, în momentul în care închizi cartea și ești în timpul lecturii, te trezești, însă odată cu finalizarea romanului, poți spune că l-ai terminat doar fizic, pentru că acesta încă va continua să stăruie în mintea ta. O poveste fascinantă, dramatică, o poveste despre viață și desprinsă in marile capodopere - părerea mea - ce trebuie cunoscute de către toți. Personajele sunt puternice, complexe, alcătuite din lumini și umbre, au principii, valori, însă toate acestea sunt estompate de patimile în care viața lor tragică se scaldă. Toate acestea sunt excluse de dorințele lor și, totuși, poate cândva ar fi existat posibilitatea salvării, poate iubirea ar fi împlinit, speranța ar fi salvat, cuvântul ar fi desăvârșit, însă totul se pierde și capătă conotații, în cele din urmă, din firele tragicului. 

O poveste despre tragismul uman, despre condiţia limitată a omului, despre vis, speranţă, despre suferință și, totuși, despre puterea noastră de a ne avânta în viaţă cu capul înainte, proiectându-ne sufletul în dorinţele noastre, fie ele şi suplimentate de alte lucruri. O poveste despre degradare, un poem despre condiția omului în raport cu visele sale prea măreţe, în raport cu societatea și cu munca sa; un poem tragic. Cu o scriitură dură, incisivă și subtilă, Hubert Selby Jr. creează o poveste ce merită citită de către toți împătimiții lecturii puternice.

Le mulțumesc din suflet celor de la Books-Express pentru acest roman minunat. Puteți comanda cartea „Recviem pentru un vis” de AICI, cu o reducere de 10%. De asemenea, urmăriți pagina de Facebook a site-ului pentru a fi la curent cu toate ofertele și reducerile. Lecturi plăcute și, dacă ați citit romanul, vă aștept cu o părere.

11 comentarii:

  1. O sa citesc si eu cartea, e de mult timp pe lista dar tot am dat de altele. dar o sa fac un efort sa o citesc pentru ca toate temele abordfate sunt genul meu de tema de roman. plus ca recenzia m-a facut si mai curioasa decat eram.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-au plăcut mult pentru că-s de actualitate, îs ceva... cu care te-ai putea lupta indiferent. Și autorul, care, de altfel, a fost prins cu chestii dintr-astea. M-a fascinat, da. Sunt sigur că o să-ți placă dac-o citești! Doar știi că nu fac recomandări aiurea! :)) (Doar așa, la un film, nananana)

      Ștergere
    2. Ei,l o sa te iert pentru filmul ala :D Desi imi mentin dreptul de a te mai chinui cateodata cu el

      Ștergere
  2. Felicitări ! Si eu am in plan sa citesc cartea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, dragă Geo. Dacă o citești, aștept o părere. Pupici!

      Ștergere
  3. Frumoasă recenzie ! Am avut ocazia s-o iau de pe un grup de vânzare cărți pe facebook, la vreo cinci lei, eh, ocaziile vin și pleacă. Nu mai atept ocazii, de data asta e pe wishlist la categoria „nu mai trage de timp”. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc tare mult, Simina! Păi na, chiar trebuie s-o iei. Pupici, „nu mai trage de timp”!

      Ștergere
  4. Comentariile se sterg, dovezile raman!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-ar face placere sa citesc si eu cartea asta, desi...e putin in opozitie cu trairile mele. M-ai convis totusi prin trimiterea facuta la Divina comedie ( chiar daca americanizata , pentru ca da )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi! :D E frumos, frumos, mie mi-a plăcut mult așa că ți-l recomand cu drag.

      Ștergere
  6. Am vazut filmul si mi-a placut enorm, am zis ca o sa incerc si cartea mai tarziu. Mersi de recomandare!

    RăspundețiȘtergere