Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection – Crime
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 232
Anul apariției: 2025
Traducere: Mihaela Apetrei
Benjamin Stevenson este un comediant australian de stand-up și autor premiat al thrillerelor Greenlight și Either Side of Midnight. Toți cei din familia mea au ucis pe cineva, primul volum din seria Ernest Cunningham, a fost bestseller instant, iar drepturile de traducere au fost vândute în 29 de țări și este în curs de adaptare într-o miniserie HBO. Următoarele volume – Toți cei din acest tren sunt suspecți și De Crăciunul acesta, toți au câte un secret – sunt, de asemenea, bestsellere internaționale. Vânzările totale ale volumelor din serie au ajuns la peste 2 milioane de exemplare. Stevenson a fost frecvent invitat în emisiuni la ABCTV, Channel 10 și The Comedy Channel, iar spectacolele sale live sunt mereu sold-out.
🩸🎄CRĂCIUN, MAGICIENI ȘI... SECRETE AMBALATE ÎN CADOURI 🎄🩸
„Toți criminalii sunt iluzioniști. Dacă vrei să scapi nepedepsit pentru o crimă, ai două opțiuni: să creezi iluzia că nu ești vinovat sau să creezi iluzia că altcineva este vinovat. O petrecere de Crăciun care începe cu o crimă. Șase suspecți, fiecare cu un motiv – și un secret. Poate doi. Pe măsură ce anul se apropie de sfârșit, detectivul Ernest Cunningham e copleșit: o victimă care a sunat la poliție cu o zi înainte să moară pentru a raporta o crimă (asupra sa?), un suspect plin de sânge care nu-și amintește nimic, un martor-cheie care-și dă duhul chiar sub ochii lui... Din fericire, există câteva indicii. Douăzeci și patru, mai precis. Aranjate sub forma unui calendar de Advent, care vor duce la noaptea de Crăciun și poate și la vinovat... Benjamin Stevenson revine cu un omagiu irezistibil și ingenios adus Agathei Christie. De data aceasta, ancheta este presărată cu puțină zăpadă, niște sclipici... și o doză bună de crimă.”
„E limpede că familia asta are violența în sânge.Oare corpurile noastre pot comite fapte pe care mințile să le ascundă de propria conștiință? Oare trauma tuturor morților pe care le-am văzut a sădit în mine violența, ca niște viermi într-un fruct? Și dacă eu o aveam în mine, o avea oare și Erin?”
Sunt fan Stevenson, încă de când am citit Toți cei din familia mea au ucis pe cineva, un thriller foarte, foarte ingenios, care a venit cu un aer nou în acest gen literar. Apoi, am continuat cu Toți cei din acest tren sunt suspecți care, iarăși, mi s-a părut foarte interesantă (dar nu mi-a plăcut mai mult decât prima carte pe care am citit-o, dar tot mi-a plăcut muuuult mai mult decât alte thrillere citite). Așadar, știam că și cartea de față are să-mi placă, și nu m-am pripit în a trage această concluzie. M-a distrat copios și, de fapt, chiar cred că acesta a fost și scopul cărții, în atmosfera prefestivă a sărbătorilor. O nuvelă „crăciunistică”, să zic așa, care mi s-a părut că funcționează foarte bine și drept un omagiu adus misterelor clasice, în același timp fiind și frumosul exercițiu ludic de „metaficțiune” cu care Stevenson ne-a obișnuit și în celelalte romane ale sale. Tenta festivă, atmosfera de sărbătoare – totul condimentat à la carte cu crime ingenioase și umor delicios. Da, asta mi se pare că este rețeta de succes a lui Stevenson, rețeta cu care a reușit să convingă zeci de mii de cititori din întreaga lume! Deși este relativ scurtă – un episod pilot în aventurile lui Cunningham –, cartea reușește să fie surprinzător de bine închegată, inteligent structurată și, în final, memorabilă prin „artificiile” la care autorul apelează!
„(...) de fiecare dată când încerc să rezolv o crimă, mai moare cineva pe parcurs (...). Nu puteam scăpa de sentimentul că, oricâte cazuri aș rezolva, oamenii mor fiindcă nu le rezolv suficient de repede.”
Premisa este foarte inspirată pentru un mister în preajma sărbătorilor: cum altfel, decât un nou caz chiar înainte de Crăciun?! Partenerul actual al fostei sale soții este găsit mort. Dintr-odată, miza devine personală, iar cercul de suspecți este format din toate personajele cărții, aproape, fiecare ridicând suspiciuni în ochii lui Ernest Cunningham. Comparativ cu situațiile din volumele anterioare, aici mi s-a părut că lucrurile sunt ceva mai „ancorate” în realitatea personajului. Chiar și atunci când autorul apelează la elemente spectaculoase (trucuri de magie, crime elaborate, aparente imposibilități), explicațiile (care urmează să vină) rămân foarte plauzibile, iar motivațiile din spatele acestor întâmplări au coerență. Misterul cărții nu capătă valența aceea a șocantului, ci mai degrabă aș zice că este potențat de logica întâmplărilor, de observațiile foarte rafinate ale lui Cunningham și de faptul că, în esență, Stevenson se joacă cu spiritul detectivist al cititorului pe întreg parcursul cărții. O foarte inspirată decizie stilistică este aceea de a structura cartea în ideea unui calendar de Advent.
„(...) Chiar era o crimă genială. Într-atât de inteligentă încât criminalul nici nu trebuia să se afle de față, în clădire, pentru ca lucrurile să funcționeze.La dracu', nu trebuia să fie nici măcar în viață.”
Capitolele sunt 26 la număr, iar ultimele 2 (plus epilogul) vizează (1) rezolvarea anchetei și (2) alte considerații finale. Dar, primele 24, au la sfârșit câte o „ușiță” dintr-aia de calendar, dincolo de care se află un anumit indiciu, o piesă din puzzle-ul misterului. Un artificiu tematic foarte simpatic și, de altfel, un „mecanism” narativ foarte eficient, din punctul meu de vedere, care susține ritmul alert și reușește să mențină tensiunea constantă, ba chiar s-o potențeze. Cititorul este invitat (ca să nu zic provocat!) să participe activ la rezolvarea misterului, bifând indicii, încercând să le lege și, astfel, să anticipeze deznodământul. După ce descoperi cum stă treaba, de fapt, îți dai seama că toate indiciile au avut o relevanță mult mai mare decât (nu) ai crezut. Dar mi-a plăcut faptul că Stevenson chiar a respectat regulile, a fost fair play cu ideea misterelor din „Epoca de Aur”: toate indiciile sunt acolo, au fost mereu acolo, așadar nu vom fi trișat cu deznodământul mizând pe componenta aceea de „șocant”! Finalul chiar mi s-a părut surprinzător, pentru că n-a fost unul arbitrar, ci a fost unul precis, a fost unul fooooarte viclean, bazat pe considerente logice și pe deducțiile domnului Cunningham care, în esență, n-are nicio pregătire în această direcție de muncă detectivistă! Dar, iată, îi iese chiar foarte fain & inspirat!
„– Cu toate aerele tale de deșteptăciune, a fost o idee proastă să rămânem singruri.”
Dincolo de toate, Ernest rămâne unul dintre cele mai mari atuuri ale seriei care-i poartă numele. Narator la persoana I, conștient de convențiile genului și dornic să le comenteze (și poate chiar să le judece), el „vorbește” direct cu cititorul și, într-un fel, transformă lectura într-un dialog prietenesc. Adresarea directă (compensată de sarcasmul și autoironia sa), reușește să creeze un fel de sentiment de complicitate: pe lângă faptul că, per se, urmărești investigația și cum decurg lucrurile, ești și invitat să iei parte la aceasta. Și, pe bune, ce-și dorește mai mult un cititor care iubește cărțile thriller? Umorul este omniprezent – glumele despre regulile clasice ale misterelor, despre „episoadele speciale” de sărbători sau despre clișeizarea crimelor festive funcționează chiar bine și, în special, datorită faptului că sunt dublate de o reală afecțiune a autorului pentru acest gen. Tonul cozy, inteligent, lejer, aproape reconfortant, face ca lectura să fie chiar relaxantă (pentru că nu vorbim despre crime sadice și nici nu avem descrieri dintr-alea prea minuțioase), te face să-ți mai torni o cană cu ceai și să continui lectura. Nu avem un thriller tensionat aici, ci un mystery lejer, inteligent. De altfel, am citit cartea în două reprize, a mers rapid și chiar mi-a atins așteptările. La sfârșit, am rămas, inevitabil, cu senzația plăcută și satisfăcătoare că am fost martorul unui joc foarte inteligent, dus la capăt cu măiestrie de un autor care chiar știe ce face și, cu riscul de a mă repeta, a găsit rețeta succesului. O rețetă pe placul multor cititori!
Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Benjamin Stevenson, De Crăciunul acesta, toți au câte un secret (Ernest Cunningham, #3), prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de Azi, Literatură pe Tocuri, Cărți Blog, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!
Alte recenzii ale cărților scrise de Benjamin Stevenson, apărute și pe blog:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu