duminică, 23 noiembrie 2014

Câștigător „Concurs sponsorizat de cărți romantice”

Salutare,

Din moment ce nu mai apar persoane interesate de ACEST concurs, voi anunța câștigătorul. Așadar, în urma extragerii, acesta este:


Lavinia Humneiuc, felicitări. Felicitări și celorlalți, vor mai fi concursuri și șanse de câștig. Lavinia, te rog să îmi trimiți un e-mail la adresa andrei.cioata17@yahoo.com cu numele tău și prenumele din buletin, adresa completă și numărul de telefon, pentru ca cei de la Cărți Romantice să-ți poată expediat premiul. Felicitări încă o dată

De asemenea, nu uitați de concursurile încă active:

1. „Simlarillion și două romane polițiste”- AICI;
2. „Festinul ciorilor”- AICI;
3. „Comentează și... câștigă!”- AICI.

Vă aștept să vă încercați norocul.
Mult succes!

„Vecinul” de Lisa Gardner- Recenzie



Un thriller senzațional, plin de suspans, mister, complex. O adevărată încântare, unul dintre cele mai bune romane thriller-suspans-acțiune-dramă-mister pe care le-am citit vreodată.


O poveste senzațională și plină de întorsături, de întrebări și capcane la tot pasul. Lisa Gardner ne pune toate acestea în față, scriind povestea cu un talent deosebit de a nara, de a porni intrigi și, aș spune, puncte culminante. Deoarece, de-a lungul romanului, nu există numai un punct culminant, ci sunt pe puțin atâtea câte degete avem la o mână. 

Totul începe când Sandy, mamă și soție „devotată” (sau poate nu, asta e una din întrebările pe care ți-o pui la fiecare pagină citită) dispare într-un mod bizar de acasă, lăsând în urmă o fetiță șocată, care, poate, a văzut prea multe și știe prea multe. Bineînțeles, acuzatul principal cade a fi soțul ei, Jason, care pare a avea un trecut care ascunde secrete și mistere. Un trecut negru și întunecat. Apoi, mai apar și alte persoane ce sunt luate în vizorul poliției: un pedofil care, din punctul său de vedere, a fost nevoit să facă ce a făcut, pentru că victima îl iubea, un elev al doamnei Sandy- pentru că ea era profesoară- care este nemulțumit de statutul său dovedindu-se a fi îndrăgostit de ea și un membru al poliției orașului care „îi dorește binele” lui Sandy și căruia aceasta i se dăruiește în mod natural.

A plecat oare Sandy cu alt bărbat, sătulă de Jason și de nepăsarea lui? S-a sinucis? A fost ucisă pentru ca mai apoi cadavrul să-i fie tranșat și ascuns în frigiderul imens din garaj? Sau oare își petrece viața sub altă identitate, pe o plajă îndepărtată în Mexic? 

O fetiță care știe prea multe, un soț cu un trecut negru, care își petrece toate nopțile în fața calculatorului, neglijându-și soția. Sau poate doar îi dorește binele? Ce face toată seara când nu este lângă soția sa? De ce o refuză pe aceasta când încearcă să-l atingă? Ce ascunde, de fapt, Jason? Dacă ăsta e numele său real. 

Vor reuși cei de la departamentul poliției s-o găsească pe Sandy... în viață? Va fi dispusă Ree, fiica celor doi, să coopereze pentru a oferi detalii cu privire la ce s-a întâmplat cu mama sa? Vor primi cei de la poliției acordul lui Jason de a o interoga pe Ree? Ce se va alege de soarta celor doi: va ajunge Jason la închisoare și Ree în grija statului, pentru ca mai apoi să fie dată spre adopție și să ajungă în cine știe ce colțuri ale lumii? Lisa Gardner rezolvă într-un mod autentic toate aceste doleanțe, iar ultimile cincizeci de pagini din carte pur și simplu îți explodează în fața ochilor.

Am selectat, pe parcursul lecturii, niște pasaje care mi s-au părut relevante pentru acțiunea cărții și intriga ei:

„Dintotdeauna m-au fascinat secretele. Mi-am trăit copilăria în minciune, așa încât nu e de mirare că văd subterfugii oriunde mă uit. Colegul meu de clasă care poartă cămașă cu mânecă lungă, chiar și atunci când e cald afară, e, fără îndoială, bătut de tatăl vitreg. Femeia aceea cu față ciupită de vărsat și cu umeri colțuroși și care lucrează la curățătorie este, fără îndoială, abuzată de fiul ei, bruta aia care își pierde vremea prin spatele magazinului.
Oamenii mint. La fel de instinctiv precum respiră. Mințim pentru că nu ne putem abține.”

„Știți ce facem, de fapt, la aceste ședințe? Căutăm scuze. Tatăl care s-a culcat cu fiica predinte că este o persoană mai bună decât preotul care s-a culcat cu cincisprezece acoliți. Tipul care a mângâiat, consideră că este mai bun decât cel care a penetrat. Prădătorii care își ademenesc victimile cu dulciuri, afecțiune sau privilegii nemeritate susțin că sunt mai buni decât monștrii care au recurs la violență, în timp ce monștrii care au recurs la violență cred că fac mai puțin rău decât seducătorii care își amăgesc victimile, lăsându-le să creacă că au și ele o parte de vină. Statul ne-a adunat pe toți laolaltă, și, la fel ca în orice grup organizat, simțim nevoia disperată de a ne diferenția de ceilalți.”

„Prima oară l-am înșelat pe Jason când Ree avea unsprezece luni. Nu mai suportam. Nopțile nedormite, ritualul epuizant al hrănirii, spălării, înfășării, hrănirii, spălării, înfășării. Mă înscrisesem la colegiu la cursurile online, și mi se părea că în fiecare minut pe care nu îl petreceam având grijă de copil nu făceam altceva decât să scriu lucrări, să caut pe internet informații pentru câte un proiect și să încerc să-mi amintesc matematica învățată în liceu.”

„Șiți ce își doresc oamenii cel mai mult pe lumea asta? Mai mult decât iubire, mai mult decât bani, mai mult decât pace pe pământ? Oamenii își doresc să se simtă normali. Să știi că emoțiile lor, viețile lor, experinețe lor sunt la fel ca ale celorlalți.”

„Știți cu ce este cel mai greu să te obișnuiești în închisoare? Cu zgomotul. Zgomotul neîntrerupt. Douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Zgomotul bărbaților care mormăie, care trag vânuri, care sforăie, care se masturbează. care țipă. Deținuții care bolborosesc în propria lor lume halucinantă. Criminalii care vorbesc și vorbesc, și vorbesc, care nu se opresc din vorbit nici când stau pe WC, ca și cum a se cacă în văzul tuturor  le e cumva mai ușor dacă și vorbesc în tot acest timp.”

Și asta nu e tot, deoarce cartea conține numeroase pasaje introspective și profunde, menite să ofere cărții și un aer de... poveste de viață. Se merită, credeți-mă, iar asta o subliniază și următoarele critici:

„Fascinant... plină de răsturnări de situație spectaculoase.”- Publishers Weekly

„O carte care îl pune pe gânduri pe cititor și îi produce fiori. O realizare de geniu marca Gardner!”- Romantic Times Book Reviews

„Iubitorii genului ar trebui să fie avertizați să își închidă bine ușile înainte de a se apuca de citit.”- Bookpage

„Fără îndoială, cel mai complex roman al lui Gardner... o adevărată încântare pentru fanii autoarei.”- Booklist

O carte, fără îndoială, care merită citită, și care poate fi comandată de AICI.
Mulțumesc celor de la Editura Litera pentru posibilitatea de a o citi, am făcut-o cu mare plăcere!

560 pagini (însă se citește ușor)
Traducere din limba engleză de Carmen Ion


sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Amintiri



Solititudine

Chiar dacă, printr-o dezagreabilă întâmplare, aș găsi un fir de păr pe felia de pâine cu miere, pusă lânga cana aburindă de ceai, aș ști, oricum, că e părul meu.

Ferește-te de ploaie!

Seara, târziu, după ce-ai strâns resturile cinei și ai scutural firmiturile de pe cartea pe care o citești, după ce-ai aprins lampa și te-ai cuibărit la gura sobei, atunci e momentul când trebuie să-ți dai seama că plouă.

Hoteluri

Se pare că mi-am petrecut viața sosind în hoteluri străine. Și întrebând dacă mă pot duce imediat la culcare.
„Și vă rog să fiți amabili să-mi umpleți sticla cu apă caldă... Vă mulțumesc, e perfect. Nu, n-am nevoie de nimic altceva.”
Ușa străină se închide în urma persoanei străine, și eu mă vâr sub pături străine. Într-un pat străin. AȘteptând ca umbra să se prelingă dinspre colțurile odăii și încet-încet să-și țeasă pânza diafană peste Cel mai Urât Tapet dintre Toate de până Acum.

Picnic

Când cele două femei în alb au ajuns pe plaja pustie, ea și-a azvârlit cutia cu acuarele și ea și-a azvârlit carnetul cu însemnări. S-au așezat pe nisip. Valuri erau potolite. În fața lor, stâncile acoperite cu bălării păreau o turmă de animale sârmoase, îndgrămădite la baltă să se adape, încremenite locului într-un soi de uluială. Pe urmă, ea s-a dus și și-a bălăcit picioarele într-o baltă, urmărind nuanțele carnației sub apă. Iar ea s-a pitit într-o grotă întunecoasă și a rămas acolo depănând în amintire anii copilăriei. După aceea s-au întors amândouă pe plajă, s-au trântit pe burtă, ascunzându-și capul în adăpostul brațelor încrucișate. Păreau două lebede.

Somn - vis

Locul ăsta e pur și simplu dumnezeiesc. Atât de îndepărtat, de pașnic; plin de culoare, plin de toamnă; asfințitul e real și zgomotul făcut de un om care depiscă lemne e real. Numai de-aș putea locui aici multă, multă vreme, fără să fiu obligat să văd toate ororile care se întâmplă afară, fără să-i văd pe cei răi. Ar putea foarte bine să fie.
Locul, îndepărtat, veșminte vechi și lavaliere.
Anul - plin de rod! Vorba și râsul vioi.
Nu vreau să mă trezesc.

Acum

Ninsoarea a stat și a răsărit un cer de un albastru intens, ca de gențiană. Zăpada zace îngrămădită pe copaci, ciorchini mari de zăpadă, ca frișca bătută. Vremea a fost rece, dar, presupun, frumoasă. Pentru mine zăpada e ceva absolut detestabil. Uneori. Așa este și-n realitate.
Păsările ciugulesc niște boabe înghețate.
Gardul viu al grădinii a pierdut cu totul. 
Ce bine e în pat!  


 

miercuri, 19 noiembrie 2014

Frumoase cărți de la Cărți Anticariat


Salutare,

După lungi lupte cu teza de la matematică și cu limitele de funcții, de șiruri, am ajuns acasă și, surpriză frumoasă, am primit coletul celor de la Cărți Anticariat. Aștepam un pachet, dar nu știam sigur ce aveau să-mi trimită. Bine, eu le-am pus o listă la dispoziției, dar ei s-au întrecut pe ei înșiși.




Cărțile sunt:
  • „Înainte să adorm”;
  • „Sub aceeași stea”;
  • „Viața nemuritoare a Henriettei Lacks”;
  • „Kyra”;
  • „Fugarul”;
  • „Granitul rece”.

Nu-i așa că-s pur și simplu superbe? Îmi doresc de atât de mult timp să citesc „Înainte să adorm” și „Sub aceeași stea” și iată că acum pot. Mulțumesc celor de la Cărți Anticariat încă o dată și îi îmbrățișez pe toți. Dacă doriți să fiți la curent cu toate ofertele și reducerile (de nerefuzat) ale celor de la Cărți Anticariat, vă recomand să urmăriți pagina lor de facebook și să vă abonați la Newsletter-ul site-ului.

Mulțumesc încă o dată!
Seară plăcută să aveți!

marți, 18 noiembrie 2014

„Te-aș recunoaște dintr-o mie„ de Laura Lippman- Recenzie


Cred că una dintre cele mai bune thrillere citite vreodată. Mister, tristețe, trădare, adevăruri ascunse și minciună. Un roman cu o deosebită putere de a descrie o viață.

Trecem peste faptul că, fără abțineri, copertă cărții este superbă. Nu mai spun de titlu, care imediat te-atrage s-o citești. Laura Lipmann este o scriitoare cu adevărat inspira(n)tă. O carte cu adevărat bună, tradusă de către Editura Litera.

Stephen King, regele romanelor de genul, afirmă că acest roman este „Cel mai bun thriller al anului”. Și așa este. 

Totul începe când Eliza Benedict, soție și mamă devodată a doi copii, care duce o viață liniștită și frumoasă alături de familai ei, primește o scrisoare, o scrisoare ce-i va da viitorul peste cap și care-i răstălmăcește trecutul... nu tocmai roz.

Eliza Benedict duce o viață senină într-o casă din suburbii, alături de soţul ei şi de cei doi copii. Dar o scrisoare îi spulberă liniștea: "Ţi-am văzut fotografia într-o revistă. Sigur, între timp te-ai maturizat. Dar te-aş recunoaşte dintr-o mie." Un bărbat și un secret nemărturisit din trecut reapar în viața ei și îi amenință existența confortabilă. Dar Eliza ar face orice să-și apere liniștea și familia – chiar dacă aceasta înseamnă să retrăiască evenimentele unei veri terifiante și să scoată la iveală adevărul înfricoşător pe care l-a ţinut ascuns atâta timp. 

Din acest moment, Laura Lipmann începe să ne prezinte, în paralel, povestea extraordinară și plină de momente șocante a vieții Elizei Benedict, care, în copilărie, fusese violată, chinuită, însă, în cele din urmă, reușește să scape din mâinile violatorului. Sau, poate, acesta o fi lăsat-o să scape? În timp ce ea își servește cafeaua dimineața pregătind copiii pentru școala, violatorul ei este la închisoare așteptându-și executarea, fiind condamnat la moarte. Prin intermediul avocatului său care îi este alături, criminalul- Walter Bowmann, încearcă să ia legătura cu Eliza, fiind singura persoană căreia acesta vrea să-i destăinuie care au fost și celelalte victime ale lui (pe lângă alte două fete pe care Walter le ucide și le violează) și căreia vrea să-i ceară iertare. Cu toate astea, povestea este puțin ambiguă, deoarece Walter susține faptul că Eliza știe prea bine că el nu este vinovat, că el nu a ucis nicio fată, însă da, a violat-o pe ea, însă aceasta nu vrea să depună mărturie în această privință, știind că acest lucru ar putea să-i „dezvăluie secretele trecutului său”. Nu ni se spune, în mod clar, că Walter nu ar fi vinovatul, însă nici faptul că acesta este în totalitate vinovat de moartea a numeroase fete. Cu toate astea, Lipmann nu ne dezvăluie nici aceste secrete ale lui Elizabeth, așadar te lasă să-ți creezi singur scenariul, așa cum vrei tu. Cu ce final vrei!

Povestea unei mama care dorește răzbunarea fiicei sale ucise și volate, un criminal care devine alt om, se schimbă, se căitește, un om pe care închisoarea, „asemenea multor oameni”, îl schimbă, o fată mult prea tânără obligată să îndure chinuri și bătăi, o femeie fericită cu familia ei și care dorește să o protejeze chiar cu prețul propriei sale vieți, o avocată ce dorește dreptatea creștină și adevărată. Laupra Lipmann surprinde toate aceste aspecte în acest roman de top, „Te-aș recunoaște dintr-o mie”, un roman ce trebuie citit de către orice iubitor de cărți.

Vă voi prezenta niște pasaje și citate relevante pentru carte și acțiunea sa:

„Te rog, oprește-te, s-a rugat ea din nou, amintindu-și de o carte în care un băiat credea că Dumnezeu trăia în becul din bucătărie, pentru că mama lui se uita întotdeauna în sus, vociferând și agitând prin aer o lingură de lemn. Eliza nu era genul care să-l amenințe pe Dumnezeu cu o lingură sau să îi ceară ceva. Nici măcar nu era sigură dacă credea în Dumnezeu, și totuși nu s-a putut stăpâni să nu-i ceară acum o favoare: Te rog, fă-l să mă lase în pace!”

„- Nu mai sunt bărbatul care eram, i-a spus el. Dacă ar fi să plec vreodată de aici... nu știu. Dar n-am să plec niciodată, și cred că așa și trebuie să fie. Totuși, e ceva ce nu-mi dă pace. M-au închis și am devenit un om mai bun. M-am vindecat, așa aș putea spune. Au procedat corect închizându-mă, n-am nici un dubiu în privința asta. Dar atunci când va veni momentul execuției, vor ucide un alt Walter. Cel pe care vor să îl pedepsească nu mai există.”

„- Nimeni nu e în siguranță în lumea asta, niciodată. Ți-am dovedit-o astăzi, nu? Fiica ta mi-a dat drumul în casă pentru simpul motiv că îmi știa numele. Aș fi putut fi oricine. AȘ fi putut face orice. I-aș fi putut face rău.”

„Și Elizabeth s-a conformat. Întotdeauna făcea ce-i spunea Walter. S-a urcatî n mașină. Nu s-a întins în pat, așa cum ar fi vrut probabil Walter, ci s-a așezat pe locul ei, închizând bine geamul. Dar tot a auzit ce se petrecea. Țipete, hohote de plâns, un urlet înfiorător, ca răgetul unui leu, apoi o dâră albă, care trebuie să fi fost părul lui Holly fluturând în timp ce alerga, iar Walter venea după ea, la mică distanță.”

„Avuseseră ghinion o dată și știau că ghinionul putea să-i lovească oricând din nou. Și atunci când vine un fel de repartizare a cotelor. E ca atunci când, la ora de matematică, un copil învață că șansele ca o monedă să cadă pe cau sau pajură sunt întotdeauna egale, indiferent de câte ori arunci moneda în aer și pică pajură. Cu fiecare aruncare, șansele rămân aceleași Și, în fiecare zi, ghinionul te poate lovi din nou.”

Așadar, cartea chiar merită citită, deoarece stimulează cititorul, îl introduce într-un univers dominat de mister, de trădări, de orori și secrete ale trecutului. 

Cartea poate fi comandată de AICI, la un preț foarte bun!

Îi îmbrățișez pe cei de la Editura Litera și le mulțumesc pentru posibilitatea de a citi acestă carte superbă, ce va primi un loc special în biblioteca mea!

Traducere din limba engleză de către Carmen Ion
384 pagini