Crime în serie, de Anthony King - Recenzie

Nu mi-a luat foarte mult să-mi dau seama că Anthony King este un adevărat „rege” al romanelor polițiste, al geniului thriller și al misterului. Îmi aduc aminte de zilele din clasa a șasea, clasa a șaptea, când, împreună cu un prieten drag, fost coleg, așteptam să ieșim de la școală ca să mergem la bibliotecă și, ei bine, să căutăm cărțile lui Antony King. Știu că ne luam amândoi cărți diferite, întrucât nu exista același volum duplicat, așa că ne tot incitam unul pe altul vorbind despre romanul pe care-l citisem. Apoi, peste timp, ajunsesem să citim toate romanele scrise de Anthony King de care dispunea biblioteca. Am fost foarte, dar foarte dezamăgiți când am auzit, din gura bibliotecarei, că, după căutări seculare, n-a mai reușit să găsească vreun roman de acest autor pe care noi să nu-l fi citit, însă ne-a recomandat ea alți autori care, ei bine, nu ne-au atras la fel de mult. Așa că-l numesc pe Anthony King, subiectiv fiind, un adevărat maestru al acestui gen literar, cel care m-a consacrat în a-mi plăcea acest stil misterios, alert și plin de enigme.

Cartea de față, „Crime în serie”, face parte dintr-o serie de cărți polițiste publicate de Editura Național, cărora vreau să le mulțumesc nespus pentru că au reeditat cărțile acestui autor, în niște exemplare foarte frumoase și estetice. Cred că ar fi total greșit să fac povestirea acestei cărți, să dau detalii privitoare la acțiune, la intrigă, la deznodământ. Ar fi inuman, pentru un cititor; așa că vreau să vă prezint doar câteva aspecte legate de stilul acestui autor care merită citit și ideea cu care am rămas eu în urma lecturii romanului. La o adică, despre asta este o carte polițistă, despre a intra în taina paginilor ei încă de la primele cinci-zece minute de lectură, de a fi prins de acțiune și de a încerca să cobești, cât de cât, ce urmează să se întâmple și ce punct de convergență au toate faptele personajelor. Și, zău, dacă v-aș spune că X îl omoară pe Y, sau că Y este prins și se dovedește, de fapt, a fi nevinovat, ar fi o mare nesimțire din partea mea, o greșeală de neiertat. Aș fi un spoiler-man, să-i zic așa.

Cu toții am citit, cândva, un roman polițist. Fie Agatha Christie, fie MacBride, Laurie King, Seskis și așa mai departe. Am fost prinși de atmosferă, am fost dezamăgiți de personaje, am anticipat sfârșitul, am dezlegat mistere, am râs alături de șeful mereu înecat cu fum de țigară, am trecut prin toate astea, pentru ca în cele din urmă să salvăm situația și să închidem, liniștiți, cazul dosarului X. Bun, totul frumos, criminalul a fost prins și toată lumea e fericită, toți pot dormi liniștiți cu gândul că ordinea a fost restabilită. Asta, totuși, până la următoarea crimă, până la următorul atac. Pam! Pe scurt, în roman avem de-a face cu un criminal în serie, un obsedat sexual care omoară, în principal, femei, ucigându-le cu sânge rece și fără milă și, îndeosebi, fără mustrări de conștință. Drama pornește din faptul că acest criminal nu numai că-și ucide victimile într-un mod oripilant, ci și că... Nu, nu, n-am să vă spun, asta ar însemna să dau un spoiler. Și nu vreau să fac asta, ci vreau să vă las pe voi să aflați.

Personajele lui Anthony King nu sunt cu nimic speciale, sunt doar niște oameni obișnuiți, cu nevoi și îndatoriri, cu visuri, cu dezmăgări, cu familie. Nu sunt niște personaje exlusiv-detectiv sau exlusiv-criminal. Întotdeauna mi-a plăcut realismul cu care-și tratează personajele, cu care înflorește acțiunea, fără a devia de la cursul ei logic, incisivitatea cu care-și tratează, hehe, victimile, modul lui de a le sancționa pentru ideea de a fi încălcat principii morale existențiale (nu știu de ce, dar am observat acest aspect în mai multe romane ale sale, întrucât victimile ori sunt pristituate, ori tâlhari certați cu legea, ori, evident, oameni pur și simplu nevinovați). În acțiunea acestei cărți, presărată cu un stil alert și cu o încordare maximă, au loc vărsare de sânge, ticăloșii extreme și bestialități de neînchipuit, teoretic, pentru o minte normală - cu alte cuvinte, lucruri specifice cărților cu criminali în serie, de genul celor scrise de romancierul american Anthony King.

De asemenea, un alt lucru pe care-l apreciez la acest autor și pe care, de altfel, nu cred că mulți l-ar gusta, este faptul că ni se spune cine este, de fapt, criminalul din spatele perdelei. Bun, ați spune, atunci unde este misterul? Sincer, numeroase cărți care mă țin în suspans până la sfârșit, până la ultimile douăzeci-treizeci de pagini, când, evrica, aflu cine este criminalul, ori o bătrânică docilă și nebună, crescută prea ciudat, ori un obedat-maniac-sexual, ori un pedofil lipsit de rațiune, chestii dintr-astea la care de cele mai multe ori nu te aștepți, sau, mai bine zis, pe care n-ai vrea să le fi crezut posibile vreodată. Acum, că Anthony King ne spune cine este domnul-jegos-criminal, eventual doamna (deși mai răruț că, na, îi mai drăguț), mi se pare ceva foarte interesant, și am să vă spun de ce: cred că este o posibilitate mult mai expresivă de a afla, de fapt, ce este în mintea unui criminal. Așa, ești mult mai atent la faptele lui, la gesturile sale, lucruri pe care le treci cu vederea într-un roman în care nu afli decât la sfârșit cum stă treaba, iar la sfârșit îți dai seama că, posibil, criminalul poate fi un personaj aflat în umbra personajelor principale, cu care, ca cititor, ai intercționat, fără a-i da prea multă imporanță. Așa, cu artificiul lui King - pe care l-am mai văzut și la alții, și, vă spun, plăcerea lecturii nu s-a diminuat, ba chiar dimpotrivă - reușești să ai o viziune din spate asupra a tot ce se întâmplă, de parcă ai fi martorul unui test dintr-ăla Stroop, în care criminalul este culoarea și ceilalți sunt creioanele, acuarelele.

Acest gen de cărţi thriller, extrem de apreciate de publicul american, sunt gustate şi de cititorul român ori european, fiind traduse în numeroase limbi ale bătrânului continent. Colecţia „Poliţia criminală – Cazuri speciale“, aflată la cea de-a doua ediţie la Editura Național, se bucură inclusiv de critici extrem de favorabile, reunind toate ingredientele necesare unor romane poliţiste bune, inclusiv doze importante de mister, suspans şi partide erotice de amor fără perdea, nerecomandate tinerilor sub 16 ani. În asemenea scene îți poți da seama, de fapt, cât de bine știe domnul Anthony King să-și mânuiască, regește, dacă înțelegeți ce vreau să spun, personajele. 

Le mulțumesc celor de la Editura Național pentru acest volum, îl puteți comanda de AICI. Cartea se citește rapid și, cu siguranță, vă va captiva atenția, în special datorită stilului alert și poveștii autentice, specifice acestui geniu american. De asemenea, vreau să vă spun că transportul prin Poșta Română este gratuit, iar cărțile au un preț foarte bun și o reducere de 15%. Zi frumoasă și lecturi plăcute!

Editura Național - Cărți Polițiste

Adaptare de Dan Coste

172 pagini

Dan C. Mihăilescu, despre cea mai nouă carte a sa

Librăria Humanitas de la Cişmigiu vă aşteaptă marţi, 9 iunie, de la ora 19.00 pentru o întâlnire cu Dan C. Mihăilescu despre cea mai nouă carte a sa „Ce-mi puteţi face dacă vă iubesc!?“ Eseu confesiv despre Ioan Alexandru, una dintre cele mai bine vândute cărţi Humanitas la Bookfest 2015. La eveniment vor participa, alături de autor, Costion Nicolescu şi Lidia Bodea, directorul general al Editurii Humanitas.

Seara se va încheia cu o sesiune de autografe.

„Îi datoram aproape dureros această carte.
I-o datorez demult, nu doar dinspre începutul anilor `90, când era (încă o dată şi tot mai sălbatic) ţinta ironiilor şi neînţelegerilor multora („Ce caută ăsta cu crucea în Parlament ?!”), şi când puteam, în sfârşit, spune totul, ci tocmai dinspre finele anilor '70 ai veacului trecut.
Firește că rândurile de acum se vor inclusiv o penitență. Una tardivă și fragilă, e drept, dar nu mai puţin sinceră și încercănată sufletește.“ – Dan C. Mihăilescu

Reduceri 40% RAO pe Târgul Cărții

Salutare,

Reduceri de minim 40% la toate cărțile Editurii RAO de pe site-ul celor de la Târgul Cărții. Vedeți oferta AICI. Cumpărături plăcute și lecturi frumoase să aveți!

Dimensiuni paralele (Mâna din vis, #2), de Ella Cold - Recenzie

Al doilea volum al seriei „Mâna din vis”, din tagma „cărți de dragoste”, și ultimul de altfel. L-am citit astăzi, acum câteva ore, l-am savurat până la ultima pagină și abia am așteptat să văd ce se întâmplă cu eroina noastră, Sarah Harold, care se afla, la sfârșitul primului volum, într-un impas. Am să vă las recenzia primului volum AICI, ca să vă familiarizați cu personajele și cu ideea romanului. 

Ca să fac un mic rezumat, Sarah Harold, provenind dintr-o familie ce se înrudete de departe cu cea regal, n-a profitat niciodată de pe urma acestei poziții sociale și nici n-a abuzat de averea tatălui său, locuiește singură într-un apartament cochet, preferând să-și făurească, independent, cariera. Este îndrăgostită de francezul Paul Marquise, cu care a studiat la aceeași universitate în Londra, și totul pare frumos și normal, liniștit, până cînd află că posedă capacități paranormale. Aproape peste noapte, realizează că poate să prevadă viitorul, evenimente ce urmează să se petreacă, iar mai apoi constată că are o forță tămăduitoare absolut senzațională, reușind să vindece oameni și animale de diferite suferințe și boli.

La început și-a salvat propriul cocker, un cățeluș lovit într-un accident de mașină, apoi a reușit să vinndecere terrierul doamnei Elisabeth York, o rudă foarte apropiată a Casei Regale Britanice. Drept recompensă, astfel, Lady York îi oferă o vacanță în Grecia, împreună cu logodnicul ei Paul. Deși dorește să rămână în umbră, e evident că nu-și poate ascunde capacitățile pentru prea mult timp. Pe tânără n-o interesează celebritatea sau averea, dorindu-și doar o carieră frumoasă, o căsătorie normală și un copil fericit. Cu toate acestea, visul ei este departe de a se împlini, și totul datorită acestui „har divin” al ei.

Dar ce se întâmplă când Sarah are o viziune întunecată, primejdioasă? Ei, bine, în acest al doilea volum acțiunea este mai alertă și, parcă, așa mai merge. În primul volum am înțeles și noi personajele, cum să treaba cu puterile donșoarei Sarah, ce vrea acesta de la viață, pentru ca în al doilea volum lucrurile să fie puțin mai abrupte. Într-o viziune, aceasta îi vede pe ambasadorul Marii Britane și pe logodnicul ei, Paul, ținuți ostatici într-o cobioabă, undeva într-o pădure, și se hotărăște numaidecât să le sară în ajutor. Evident, cum singură nu poate, angajați ai Pentagonului iau legătura cu ea și îi cer informații privitoare la ostatici, deși câțiva rămân sceptici la capacitățile lui Sarah de a putea vedea și comunica de la distanță cu diferite persoane. 

Încercând să-i salveze, Sarah își pune viața în pericol - atât viața ei, cât și cea a copilului pe care-l poartă în pântece. Romanul de dragoste al Ellei Cold este plin de mister şi suspans, fiind pe placul unui public larg, de la tineri până la cei mai în vârstă. Ritmul scrierii este alert şi captivant totodată, dialogul personajelor fiind preponderent pe întreg cuprinsul cărţii, ceea ce face lectura cu atât mai pasionantă. Deşi nu este o carte cu tentă erotică, sexualitatea n-a fost omisă, dar dragostea îşi pune amprenta pe partidele de amor frumos şi incitant descrise de către Cold: fără prejudecăţi, totuşi cu delicateţe şi senzualitate.

Va reuși Sarah să-și salveze logodnicul și să ducă, în continuare, o viață aparent liniștită? Va fi pusă viața ei în primejdie, în această încercare de a-i salva din mâinile teroriștilor musulmani? Aflați răspunsul citind aceste romane. Vreau să menționez că un lucru interesant la aceste două romane este faptul că sunt inspirate dintr-un caz real. Interesant, nu? Le mulțumesc celor de la Editura Național pentru acest volum, îl puteți comanda de AICI. Cartea se citește rapid și, cu siguranță, vă va captiva atenția, în special datorită stilului alert și poveștii autentice. De asemenea, vreau să vă spun că transportul prin Poșta Română este gratuit, iar cărțile au un preț foarte bun și o reducere de 15%. Zi frumoasă și lecturi plăcute!

 

Editura Național - Cărți de dragoste

Adapotare de Dan Coste

176 pagini

Mâna din vis (Mâna din vis, #1), de Ella Cold - Recenzie

Visăm. Toți visăm. Întotdeauna, în fiecare seară, chiar dacă după ce ne trezim nu ne amintim acest lucru. Pentru că în vis, totul devine posibil, în vis nu există limite, nu există granița raționalului, în vis fiecare își trăiește porpria sa lume, o altă viață pe care și-o modelează așa cum vrea el. Dar, ei bine, alături de vise există și coșmaruri. Fiecare dintre noi s-a trezit, măcar de atâtea ori câte degete avem la o mână, bulversat, transpirat, confuz sau speriat. Mie, unul, mi s-a întâmplat chiar de curând.

Cartea Ellei Cold, o scriitoare care a  publicat o serie de cărți de dragoste, ne-o introduce pe Sarah Harold, trează, „udă leoarcă de transpirație și cu fața schimonosită de spaimă”, care „trăise acealași vis pentru a treia oară în săptămâna aceasta”. Un coșmar, cu alte cuvinte, un coșmar în care încearcă să scape dintr-o cameră plină de urâțenii, dar o cameră fără uși ori ferestre, până când, la un moment dat, o mână „mare, cu degete contorsionate”, încerca să o prindă și cine știe ce să-i facă. De aici pornește întreaga intrigă a cărții, care m-a atras foarte mult și, la o adică, m-a făcut să mă întreb dacă, de ce nu, asemenea lucruri ar fi posibile. De altfel, subiectul cărții este inspirat dintr-un caz real, însă numele personajelor sunt fictive. Valorificând această poveste, Ella Cold a scris două cărți de dragoste, acesta fiind primul volum. Al doilea volum, „Dimensiuni paralele”, a fost publicat, ca și acest volum, la Editura Național.

Sarah Harold este o americancă tipică, o americancă care trăiește în suburbii, care crede în fantome, în demoni, în îngeri, lucruri la care încă nu există explicații raționale. Cu o specializare în istoria religiilor, după terminarea Universității Oxford, preocupată de parapsihologie și, în același timp, trăind într-un apartament propriu, alături de cățelușa ei, un cocker buclucaș, viața are să i se schimbe în momentul în care află că lucrurile nu sunt deloc așa cum par a fi.

Interesată tot mai mult de visul ei, aceasa, alături de iubitul ei Paul Marquise, încearcă să descopere misterul mâinii din vis. După mici căutări nu prea detaliate, află că apariția unei mâini în visul ei ar putea fi un semn, de fapt, de bine, un semn divin, revelator, nicidecum un motiv pentru care să se îngrijoreze. Apoi, visele ei încetează, mâna dispare și, pentru scurt timp, totul pare că a revenit a normal. Își petrece zilele alături de iubitul ei Paul, se tachinează, glumesc - așa cum fac iubiții - și, deși nu este o carte cu tentă erotică, exotică, scenele de amor nu lipsesc, deși nu se pune accent asupra lor.

Apoi, toată viața ei ia o întorsătură bruscă, atunci când, într-o viziune pe care nu și-o poate explica, o vede pe mama ei zăcând în agonie. Deși, la început, nu crede decât că a fost simpla ei imaginație, lucrurile se dovedesc a fi fost adevărate atunci când primește un apel de la tatăl său, care-i confirmă adevărul viziunii ei. Neputându-și explica acest lucru, Sarah încearcă să descopere cum, oare, a fost posibilă o asemenea minune, și, de asemenea, își asumă răspunderea pentru cele întâmplate mamei sale, care rămâne, în urma accidentului, paralizată în scaunul cu rotile. De parcă nu ar fi fost de ajuns, Sarah mai are o altă viziune în care, cățelușul ei, lăsat în grija lui Paul, este lovit într-un accident de circulație. Drama reiese din faptul că, ei bine, și această viziune se dovedește a fi adevărată.

Ce e în neregulă, oare, cu Sarah? La început viziunea mamei ei, acum cea cu cățelușul? Ce mai urmează? Urmează vindecarea miraculoasă a cățelului, cu doar niște simple atingeri, salvându-l de la o moarte sigură - după cum îi spuseseră veterinarul. Astfel, Sarah află că, de fapt, are puteri supranaturale, paranormale, întrucât poate vindeca orice rană doar concentrându-se asupra ei sau, pur și simplu, atingând-o. Deși la început nu se încrede în propriile ei puteri, aceasta le conștientizează doar atunci când, pusă la încercare de Paul și de doctorul veterinar, care, de asemenea, nu-și poate explica cele întâmplate, este rugată să vindece niște animale aflate în faza terminală a unei boli, animale care nu ar mai fi putut fi salvate. Surpriză! Reușește să facă aceste lucru, iar Sarah devine, astfel, o adevărată minune. Iar, de aici, lucrurile încep să degenereze, întrucât puterile ei devin cunoscute peste noapte în întreaga lume, iar toți oamenii vor s-o atingă și să fie vindecați de „mâinile ei miraculoase”.

Se va dovedi, oare, acest har a fi un blestem? Sau, dimpotrivă, lucarea divină în această lume? Va mai avea Sarah aceeași viață liniștită de înainte de a-și fi descoperit puterile? Cum va reacționa Paul la gândul că iubita sa ar putea deveni celebră, riscând să-l părăsească? Va mai fi iubirea dintre ei aceeași? De asemenea, Sarah rămâne însărcinată și va avea de ales între două lucruri: de a-și păstra puterzile paranormale, de vindecare, sau de a-și păstra, în continuare sarcina. Cred că ce m-a atras cel mai mult la această carte a fost faptul că, pe lângă veridicitatea ei, autoarea a scris totul într-un stil natural, ușor și „fără brizbrizuri”, metafore înfloritoare și procedee stilistice. La obiect, întrucât uneori am avut senzația că urmăresc un serial, și, de fapt, nu citesc o carte. Un serial de care m-am bucurat fără pauze de publicitate. Într-adevăr, m-am bucurat că printre toate aceste romane de dragoste cu care suntem invadați, autoarea reușit să introducă și câteva grame de paranormal, de mister și de realism.

Romanul de dragoste al Ellei Cold este plin de mister şi suspans, fiind pe placul unui public larg, de la tineri până la cei mai în vârstă. Ritmul scrierii este alert şi captivant totodată, dialogul personajelor fiind preponderent pe întreg cuprinsul cărţii, ceea ce face lectura cu atât mai pasionantă. Deşi nu este o carte cu tentă erotică, sexualitatea n-a fost omisă, dar dragostea îşi pune amprenta pe partidele de amor frumos şi incitant descrise de către Cold: fără prejudecăţi, totuşi cu delicateţe şi senzualitate. Datorită succesului de care s-a bucurat această carte, care a fost tradusă în mai multe limbi de circulaţie internaţională, autoarea a scris şi un al doilea volum, intitulat „Dimensiuni paralele“, la fel de apreciat peste hotare. Ambele au fost traduse şi adaptate de către Editura Național, la momentul actual aflându-se la ediţia a II-a.

Existența fantomelor a fost și va fi întotdeauna pentru britanici o certitudine, o prezență firească în viața lor. Am savurat romanul, am citit și al doilea volum și voi reveni curând cu o recenzie. Le mulțumesc celor de la Editura Național pentru acest volum, îl puteți comanda de AICI. Cartea se citește rapid și, cu siguranță, vă va captiva atenția, în special datorită stilului alert și poveștii autentice. De asemenea, vreau să vă spun că transportul prin Poșta Română este gratuit, iar cărțile au un preț foarte bun și o reducere de 15%. Zi frumoasă și lecturi plăcute!

Editura Național

Adaptare de Dan Coste

156 pagini