sâmbătă, 6 iunie 2015

„Mâna din vis (I)”, de Ella Cold- Recenzie



Visăm. Toți visăm. Întotdeauna, în fiecare seară, chiar dacă după ce ne trezim nu ne amintim acest lucru. Pentru că în vis, totul devine posibil, în vis nu există limite, nu există granița raționalului, în vis fiecare își trăiește porpria sa lume, o altă viață pe care și-o modelează așa cum vrea el. Dar, ei bine, alături de vise există și coșmaruri. Fiecare dintre noi s-a trezit, măcar de atâtea ori câte degete avem la o mână, bulversat, transpirat, confuz sau speriat. Mie, unul, mi s-a întâmplat chiar de curând.

Cartea Ellei Cold, o scriitoare care a  publicat o serie de cărți de dragoste, ne-o introduce pe Sarah Harold, trează, „udă leoarcă de transpirație și cu fața schimonosită de spaimă”, care „trăise acealași vis pentru a treia oară în săptămâna aceasta”. Un coșmar, cu alte cuvinte, un coșmar în care încearcă să scape dintr-o cameră plină de urâțenii, dar o cameră fără uși ori ferestre, până când, la un moment dat, o mână „mare, cu degete contorsionate”, încerca să o prindă și cine știe ce să-i facă. De aici pornește întreaga intrigă a cărții, care m-a atras foarte mult și, la o adică, m-a făcut să mă întreb dacă, de ce nu, asemenea lucruri ar fi posibile. De altfel, subiectul cărții este inspirat dintr-un caz real, însă numele personajelor sunt fictive. Valorificând această poveste, Ella Cold a scris două cărți de dragoste, acesta fiind primul volum. Al doilea volum, „Dimensiuni paralele”, a fost publicat, ca și acest volum, la Editura Național.

Sarah Harold este o americancă tipică, o americancă care trăiește în suburbii, care crede în fantome, în demoni, în îngeri, lucruri la care încă nu există explicații raționale. Cu o specializare în istoria religiilor, după terminarea Universității Oxford, preocupată de parapsihologie și, în același timp, trăind într-un apartament propriu, alături de cățelușa ei, un cocker buclucaș, viața are să i se schimbe în momentul în care află că lucrurile nu sunt deloc așa cum par a fi.

Interesată tot mai mult de visul ei, aceasa, alături de iubitul ei Paul Marquise, încearcă să descopere misterul mâinii din vis. După mici căutări nu prea detaliate, află că apariția unei mâini în visul ei ar putea fi un semn, de fapt, de bine, un semn divin, revelator, nicidecum un motiv pentru care să se îngrijoreze. Apoi, visele ei încetează, mâna dispare și, pentru scurt timp, totul pare că a revenit a normal. Își petrece zilele alături de iubitul ei Paul, se tachinează, glumesc - așa cum fac iubiții - și, deși nu este o carte cu tentă erotică, exotică, scenele de amor nu lipsesc, deși nu se pune accent asupra lor.

Apoi, toată viața ei ia o întorsătură bruscă, atunci când, într-o viziune pe care nu și-o poate explica, o vede pe mama ei zăcând în agonie. Deși, la început, nu crede decât că a fost simpla ei imaginație, lucrurile se dovedesc a fi fost adevărate atunci când primește un apel de la tatăl său, care-i confirmă adevărul viziunii ei. Neputându-și explica acest lucru, Sarah încearcă să descopere cum, oare, a fost posibilă o asemenea minune, și, de asemenea, își asumă răspunderea pentru cele întâmplate mamei sale, care rămâne, în urma accidentului, paralizată în scaunul cu rotile. De parcă nu ar fi fost de ajuns, Sarah mai are o altă viziune în care, cățelușul ei, lăsat în grija lui Paul, este lovit într-un accident de circulație. Drama reiese din faptul că, ei bine, și această viziune se dovedește a fi adevărată.

Ce e în neregulă, oare, cu Sarah? La început viziunea mamei ei, acum cea cu cățelușul? Ce mai urmează? Urmează vindecarea miraculoasă a cățelului, cu doar niște simple atingeri, salvându-l de la o moarte sigură - după cum îi spuseseră veterinarul. Astfel, Sarah află că, de fapt, are puteri supranaturale, paranormale, întrucât poate vindeca orice rană doar concentrându-se asupra ei sau, pur și simplu, atingând-o. Deși la început nu se încrede în propriile ei puteri, aceasta le conștientizează doar atunci când, pusă la încercare de Paul și de doctorul veterinar, care, de asemenea, nu-și poate explica cele întâmplate, este rugată să vindece niște animale aflate în faza terminală a unei boli, animale care nu ar mai fi putut fi salvate. Surpriză! Reușește să facă aceste lucru, iar Sarah devine, astfel, o adevărată minune. Iar, de aici, lucrurile încep să degenereze, întrucât puterile ei devin cunoscute peste noapte în întreaga lume, iar toți oamenii vor s-o atingă și să fie vindecați de „mâinile ei miraculoase”.

Se va dovedi, oare, acest har a fi un blestem? Sau, dimpotrivă, lucarea divină în această lume? Va mai avea Sarah aceeași viață liniștită de înainte de a-și fi descoperit puterile? Cum va reacționa Paul la gândul că iubita sa ar putea deveni celebră, riscând să-l părăsească? Va mai fi iubirea dintre ei aceeași? De asemenea, Sarah rămâne însărcinată și va avea de ales între două lucruri: de a-și păstra puterzile paranormale, de vindecare, sau de a-și păstra, în continuare sarcina. Cred că ce m-a atras cel mai mult la această carte a fost faptul că, pe lângă veridicitatea ei, autoarea a scris totul într-un stil natural, ușor și „fără brizbrizuri”, metafore înfloritoare și procedee stilistice. La obiect, întrucât uneori am avut senzația că urmăresc un serial, și, de fapt, nu citesc o carte. Un serial de care m-am bucurat fără pauze de publicitate. Într-adevăr, m-am bucurat că printre toate aceste romane de dragoste cu care suntem invadați, autoarea reușit să introducă și câteva grame de paranormal, de mister și de realism.

Romanul de dragoste al Ellei Cold este plin de mister şi suspans, fiind pe placul unui public larg, de la tineri până la cei mai în vârstă. Ritmul scrierii este alert şi captivant totodată, dialogul personajelor fiind preponderent pe întreg cuprinsul cărţii, ceea ce face lectura cu atât mai pasionantă. Deşi nu este o carte cu tentă erotică, sexualitatea n-a fost omisă, dar dragostea îşi pune amprenta pe partidele de amor frumos şi incitant descrise de către Cold: fără prejudecăţi, totuşi cu delicateţe şi senzualitate. Datorită succesului de care s-a bucurat această carte, care a fost tradusă în mai multe limbi de circulaţie internaţională, autoarea a scris şi un al doilea volum, intitulat „Dimensiuni paralele“, la fel de apreciat peste hotare. Ambele au fost traduse şi adaptate de către Editura Național, la momentul actual aflându-se la ediţia a II-a.

Existența fantomelor a fost și va fi întotdeauna pentru britanici o certitudine, o prezență firească în viața lor. Am savurat romanul, am citit și al doilea volum și voi reveni curând cu o recenzie. Le mulțumesc celor de la Editura Național pentru acest volum, îl puteți comanda de AICI. Cartea se citește rapid și, cu siguranță, vă va captiva atenția, în special datorită stilului alert și poveștii autentice. De asemenea, vreau să vă spun că transportul prin Poșta Română este gratuit, iar cărțile au un preț foarte bun și o reducere de 15%. Zi frumoasă și lecturi plăcute!

Adaptare de Dan Coste
156 pagini

16 comentarii:

  1. Cred că am urât cartea asta. Am terminat acum 2 săptămâni, i-am citit chiar şi continuarea, dar nu mi-a plăcut absolut deloc. Volumul 2 pot spune că e mai bunicel ca primul, dar categoric am rămas şocată când mi-am dat seama câte contraziceri şi chestii care nu dau bine am găsit în carte.
    Dar repet, volumul 2 a fost bunicel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Haha, mie mi s-a părut OK. Nici o carte de Pulitzer, nici de Nobel, dar a fost o carte care m-a scos din acel moment de lecturi „grele”, să le zic așa, lungi, cu muuuulte personaje, cu întorsături de situație. Înțelegi tu. E o lectură pe care o faci cu drag, chiar dacă n-o să-ți rămână, prea mult, în minte. Într-adevăr, uneori unele replici au sunat cam ciudățel, dar, fazual, erau potrivite.
      Și, de altfel, și mie mi-a plăcut mai mult volumul al doilea. :D Succes!

      Ștergere
    2. :))
      Şi mi s-a părut super ciudat să nu o găsesc nici măcar pe Goodreads, a trebuit să o adaug eu :))

      Ștergere
    3. Ih, e mai puțin cunoscută! :))

      Ștergere
  2. Visele acelea par destul de asemănătoare cu ale Laurei Palmer (Jurnalul secret al Laurei Palmer).
    Ai pomenit de parapsihologie? Ok, fac eu rost de carte. :))
    Mie mi se pare interesantă, chiar cred că va fi o lectură plăcută și plină de suspans.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știam de „Jurnalul secret al Laurei Palmer”, cum e? :D Da, tipa e pasionată, dar nu prea se pistonează asupra acestui aspect, ci se pune accent pe puterile ei de a vindeca, de avea viziuni și de a comunica de la distanță cu alții.
      O lectură plăcută, într-adevăr. Volumul al doilea e mai plin de suspans, oricum! :D

      Ștergere
  3. Speram să fie ceva mai psihologic, asta când am început să citesc descrierea. Nu prea le am cu parapsihologia, dar cine ştie, dacă îmi pică în mână o să văd ce-i de capul ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Dacă îți pică în mână”, te-ai prins?! :)) Eh, când ai ocazia, merită. Eu le-am citit rapid, volumul al doilea l-am citit în maxim o oră jumătate. Deci e o lectură lejeră, caldă, care nu te „extenuează”.

      Ștergere
    2. :))) păi ce vrei, nu o să merg la cumpărături special pentru ea plus că am multe altele de cumpărat înainte :)). mama numeşte cărţile astea "cărţi de citit în tren" pentru că nu ai nevoie de o concentrare foarte mare aşa că poţi să citeşti indiferent ce se întîmplă în jurul tău.

      Ștergere
    3. Eu citesc orice în tren, chiar dacă prietenii mei îs foarte gălăgioși. De obicei, reușesc să citesc mai mult dimineața, când îs toți tăcuți. După-amiaza, când mă întorc, îmi bag căștile în urechi și nu prea îi mai aud! :)) Și merge treaba.

      Ștergere
    4. Păi mergi destul de buţin, ca să ajung la bunica mea trebuie să merg cam 500 de km cu trenul şi mai sunt unii care nu folosesc căşti, unii care se ceartă etc

      Ștergere
    5. Woooow! :)) Da, da, mai sunt și dintr-ăștia care nu folosesc căști, frate, încât îmi vine să le dau căștile mele, numai să nu aud lălăiturile alea de melodii, manele, și le mai cârâie și difuzorul oleacă, de parcă n-ar fi fost îndeajuns să-l aud pe Salam cum se lălăie ca un dromader în călduri.

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Te prinde! :) Mulțumesc mult de vizită, Foxy!

      Ștergere
  5. interesanta recenzie. Ne surprinzi intotdeauna cu romane de care poate nu am auzit, dar care au o intriga draguta. Citesti foarte variat. frumoasa recenzie, imi place cum folosesti cuvintele pentru a ii indemna si pe altii sa citeasca. Imi deschizi apetitul pentru citit :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc foarte mult, mă bucur că recenzia te-a atras. La o adică, îmi place să citesc genuri cât mai variate (fără, însă, să dau în SF sau chestii cu vampiri). Și mie îmi plac foarte mult recenziile tale, numeroase cărți pe care le-ai menționat sunt în Wishlist-ul meu, chiar dacă cel de pe blog ar mai trebui actualizat.
      Mult spor și zi faină!

      Ștergere