luni, 8 iunie 2015

„Crime în serie” de Anthony King- Recenzie



Nu mi-a luat foarte mult să-mi dau seama că Anthony King este un adevărat „rege” al romanelor polițiste, al geniului thriller și al misterului. Îmi aduc aminte de zilele din clasa a șasea, clasa a șaptea, când, împreună cu un prieten drag, fost coleg, așteptam să ieșim de la școală ca să mergem la bibliotecă și, ei bine, să căutăm cărțile lui Antony King. Știu că ne luam amândoi cărți diferite, întrucât nu exista același volum duplicat, așa că ne tot incitam unul pe altul vorbind despre romanul pe care-l citisem. Apoi, peste timp, ajunsesem să citim toate romanele scrise de Anthony King de care dispunea biblioteca. Am fost foarte, dar foarte dezamăgiți când am auzit, din gura bibliotecarei, că, după căutări seculare, n-a mai reușit să găsească vreun roman de acest autor pe care noi să nu-l fi citit, însă ne-a recomandat ea alți autori care, ei bine, nu ne-au atras la fel de mult. Așa că-l numesc pe Anthony King, subiectiv fiind, un adevărat maestru al acestui gen literar, cel care m-a consacrat în a-mi plăcea acest stil misterios, alert și plin de enigme.

Cartea de față, „Crime în serie”, face parte dintr-o serie de cărți polițiste publicate de Editura Național, cărora vreau să le mulțumesc nespus pentru că au reeditat cărțile acestui autor, în niște exemplare foarte frumoase și estetice. Cred că ar fi total greșit să fac povestirea acestei cărți, să dau detalii privitoare la acțiune, la intrigă, la deznodământ. Ar fi inuman, pentru un cititor; așa că vreau să vă prezint doar câteva aspecte legate de stilul acestui autor care merită citit și ideea cu care am rămas eu în urma lecturii romanului. La o adică, despre asta este o carte polițistă, despre a intra în taina paginilor ei încă de la primele cinci-zece minute de lectură, de a fi prins de acțiune și de a încerca să cobești, cât de cât, ce urmează să se întâmple și ce punct de convergență au toate faptele personajelor. Și, zău, dacă v-aș spune că X îl omoară pe Y, sau că Y este prins și se dovedește, de fapt, a fi nevinovat, ar fi o mare nesimțire din partea mea, o greșeală de neiertat. Aș fi un spoiler-man, să-i zic așa.

Cu toții am citit, cândva, un roman polițist. Fie Agatha Christie, fie MacBride, Laurie King, Seskis și așa mai departe. Am fost prinși de atmosferă, am fost dezamăgiți de personaje, am anticipat sfârșitul, am dezlegat mistere, am râs alături de șeful mereu înecat cu fum de țigară, am trecut prin toate astea, pentru ca în cele din urmă să salvăm situația și să închidem, liniștiți, cazul dosarului X. Bun, totul frumos, criminalul a fost prins și toată lumea e fericită, toți pot dormi liniștiți cu gândul că ordinea a fost restabilită. Asta, totuși, până la următoarea crimă, până la următorul atac. Pam! Pe scurt, în roman avem de-a face cu un criminal în serie, un obsedat sexual care omoară, în principal, femei, ucigându-le cu sânge rece și fără milă și, îndeosebi, fără mustrări de conștință. Drama pornește din faptul că acest criminal nu numai că-și ucide victimile într-un mod oripilant, ci și că... Nu, nu, n-am să vă spun, asta ar însemna să dau un spoiler. Și nu vreau să fac asta, ci vreau să vă las pe voi să aflați.

Personajele lui Anthony King nu sunt cu nimic speciale, sunt doar niște oameni obișnuiți, cu nevoi și îndatoriri, cu visuri, cu dezmăgări, cu familie. Nu sunt niște personaje exlusiv-detectiv sau exlusiv-criminal. Întotdeauna mi-a plăcut realismul cu care-și tratează personajele, cu care înflorește acțiunea, fără a devia de la cursul ei logic, incisivitatea cu care-și tratează, hehe, victimile, modul lui de a le sancționa pentru ideea de a fi încălcat principii morale existențiale (nu știu de ce, dar am observat acest aspect în mai multe romane ale sale, întrucât victimile ori sunt pristituate, ori tâlhari certați cu legea, ori, evident, oameni pur și simplu nevinovați). În acțiunea acestei cărți, presărată cu un stil alert și cu o încordare maximă, au loc vărsare de sânge, ticăloșii extreme și bestialități de neînchipuit, teoretic, pentru o minte normală - cu alte cuvinte, lucruri specifice cărților cu criminali în serie, de genul celor scrise de romancierul american Anthony King.

De asemenea, un alt lucru pe care-l apreciez la acest autor și pe care, de altfel, nu cred că mulți l-ar gusta, este faptul că ni se spune cine este, de fapt, criminalul din spatele perdelei. Bun, ați spune, atunci unde este misterul? Sincer, numeroase cărți care mă țin în suspans până la sfârșit, până la ultimile douăzeci-treizeci de pagini, când, evrica, aflu cine este criminalul, ori o bătrânică docilă și nebună, crescută prea ciudat, ori un obedat-maniac-sexual, ori un pedofil lipsit de rațiune, chestii dintr-astea la care de cele mai multe ori nu te aștepți, sau, mai bine zis, pe care n-ai vrea să le fi crezut posibile vreodată. Acum, că Anthony King ne spune cine este domnul-jegos-criminal, eventual doamna (deși mai răruț că, na, îi mai drăguț), mi se pare ceva foarte interesant, și am să vă spun de ce: cred că este o posibilitate mult mai expresivă de a afla, de fapt, ce este în mintea unui criminal. Așa, ești mult mai atent la faptele lui, la gesturile sale, lucruri pe care le treci cu vederea într-un roman în care nu afli decât la sfârșit cum stă treaba, iar la sfârșit îți dai seama că, posibil, criminalul poate fi un personaj aflat în umbra personajelor principale, cu care, ca cititor, ai intercționat, fără a-i da prea multă imporanță. Așa, cu artificiul lui King - pe care l-am mai văzut și la alții, și, vă spun, plăcerea lecturii nu s-a diminuat, ba chiar dimpotrivă - reușești să ai o viziune din spate asupra a tot ce se întâmplă, de parcă ai fi martorul unui test dintr-ăla Stroop, în care criminalul este culoarea și ceilalți sunt creioanele, acuarelele.

Acest gen de cărţi thriller, extrem de apreciate de publicul american, sunt gustate şi de cititorul român ori european, fiind traduse în numeroase limbi ale bătrânului continent. Colecţia „Poliţia criminală – Cazuri speciale“, aflată la cea de-a doua ediţie la Editura Național, se bucură inclusiv de critici extrem de favorabile, reunind toate ingredientele necesare unor romane poliţiste bune, inclusiv doze importante de mister, suspans şi partide erotice de amor fără perdea, nerecomandate tinerilor sub 16 ani. În asemenea scene îți poți da seama, de fapt, cât de bine știe domnul Anthony King să-și mânuiască, regește, dacă înțelegeți ce vreau să spun, personajele. 

Le mulțumesc celor de la Editura Național pentru acest volum, îl puteți comanda de AICI. Cartea se citește rapid și, cu siguranță, vă va captiva atenția, în special datorită stilului alert și poveștii autentice, specifice acestui geniu american. De asemenea, vreau să vă spun că transportul prin Poșta Română este gratuit, iar cărțile au un preț foarte bun și o reducere de 15%. Zi frumoasă și lecturi plăcute!

Adapotare de Dan Coste
172 pagini

12 comentarii:

  1. Eu am citit două cărţi de Anthony King, Criminalul din LA şi Puşcărie de femei şi sincer nu am fost încântată. Mi se părea că aruncă cu personaje care au doar o descriere fizică şi atât... Plus că mi s-a părut deranjant că mai toate victimele erau femei, în viaţa reală nebunii omoară şi bărbaţi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce ciudat! :)) Adică, zău, e foarte ciudată chestia cu lectura. Cu gusturile, la o adică. Am citit „Crime în Los Angeles”, dar „Pușcăria de femei” nu am citit. Hmm, mie-mi place stilul lui de a scrie, cred că se potrivește acestui gen de roman: nu apelează la înflorituri, metafore și chestii dintr-astea. Clar, precis, rațional - ca un roman polițist autentic. Părerea mea, normal!
      Acum, că mai toate victimile îs femei... Eh, na, plăceri vinovate, ce să-i faci!?

      Ștergere
    2. Păi sunte oameni, deci suntem diferiţi. Cât de plictisitor ar fi să fim toţi la fel?

      Ștergere
    3. Plictisitor rău, și cred că s-ar isca sute de mii de războaie! :))

      Ștergere
  2. Şi pe mine m-a atras cartea, încă nu am reuşit să ocitesc ,dar tot ce pot să spun e că abia aştept :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Să-mi spui cum ți s-a părut, eventual, după ce o citești. Spor și lecturi plăcute!

      Ștergere
    2. Mulţumesc mult! Abia am primit Dosarul Shakespeare,Pe urmele unui canibal şi Droguri şi moarte în Los Angeles. Abia aştept să văd cum o să mă încânte aceste cărţi!

      Ștergere
    3. Și eu două cărți de Anthony King și una de dragoste. Abia aștept să le primesc, îmi place mult cum arată și, ei bine, îmi place Anthony King.

      Ștergere
  3. O să incerc și eu cărțile acestui autor. M-a luat valul cărților polițiste și nu mai termin cu ele ! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am văzut recenzia! :) Păi, eu sper să-ți placă și aceasta, adică se te facă să te îndrăgostești de Anthony King, așa cum am făcut-o eu de la prima sa carte.

      Ștergere
  4. interesanta recenzie, am pus cartea pe wishlist!

    RăspundețiȘtergere