Premiile Liebster

Salutare,

Am observat de ceva vreme această „campanie”. Este un mijloc de promovare a blogurilor de pe platforma românesacă - și nu numai - și un mod de a descoperi mai bine persoanele care, din spatele monitorului, ne înfrumusețează ziua. Eu am primit TAG-ul de la Diana de pe Dreams have wings. Mulțumesc tare mult! 

Iată care sunt regulile acestui ”award”:

• Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
• Răspunde la toate întrebările primite;
• Nominalizează 11 bloggeri;
• Formulează 11 întrebări la care ei să răspundă;
• Nu ai voie să-l nominalizezi pe blogger-ul care te-a nominalizat deja;
• Trimite-le link-ul bloggerilor numiți printr-un comentariu, pentru a-i anunța de TAG.

Așadar, să răspundem la întrebări. De asemenea, voi răspunde și la niște întrebări primite într-un ”Questions and Answers” realizat pe pagina de Facebook.

Încep cu întrebările de la Diana.

1. Cum ai ales numele blogului? 

Sincer, ”Where the rain falls” e titlul unei cărți în care m-am regăsit foarte mult. De aici. Și așa a rămas.

2. Care este seria/cartea pe care nu ai putut s-o termini? De ce?

Legat de serii, nu prea mă agit cu ele. Nu-mi plac acelea care se întind pe inșpe mii de volume, așa că prefer o carte. Dacă stau și mă gândesc, nu am terminat „Invitație la vals”, de Drumeș. O citeam în paralel cu „Cântecul maorilor”, de Sarah Lark, și cum pe cea din urmă nu o puteam lua la școală, date fiind cele mai bine de 600 de pagini și aproape 1 kilogram de foi, citeam din Drumeș. Apoi, am terminat cartea lui Sarah Lark și m-am apucat de alta, mai mică, iar „Invitație la vals” am abandonat-o pe la jumătate. Nu știu de ce!

3. Dacă ai putea să-ți schimbi destinul cu cel al unui personaj, care ar fi acela?

Cred că mi-ar plăcea să fiu Legolas, din cărțile lui Tolkien. Sau Gandalf. Habar n-am, orice personaj pozitiv din ”Lord of the rings”.

4. Un film care te-a emoționat?

Doar unul. Mi-e greu. Am o droaie de filme care m-au făcut să mă emoționez și, în ultimă instanță, să râd. „Să nu mă părăsești” m-a prins în sughițuri la ultima parte, mi se pare că surprinde toată emoția filmului. „Still Alice”, o poveste superbă, cu o actriță foarte bună. „Culoarea sentimentelor”, „Seven Pounds”, și, bineînțeles, „Titanic” și „Cititorul”.

5. Dacă ai putea să fii o ființă supranaturală, ce ai alege să fii și de ce?

Hmm, cred că mi-ar plăcea să fiu invizibil sau să mă pot juca cu timpul. Invizibil pentru că mi-ar plăcea să fac glumițe mici cu oamenii, poate și puțin neortodoxe, iar legat de timp, să fim serioși, cui nu i-ar plăcea să poată opri timpul în loc? Aș citi la nesfârșit!

6. Dacă ai putea să-ți petreci întreaga vacanță de vară într-un loc, unde ai prefera să fie?

Pe o insulă, lângă malul mării, pe un șezlong cu un cocktail rece, o carte bună și femeie frumoase. Că, deh!

7. Top 5 lucruri esențiale despre tine pe care ai vrea ca cititorii tăi să le cunoască.

• Îmi plac dramele și cărțile în care personajele nu rămân împreună la sfârșit;
• Îmi plac muzica fado (Dulce Pontes) și vioara (Lindsay Stirling);
• Sunt o persoană sportivă, îmi place să alerg și să fac multe activități care implică mișcarea;
• Aș vrea să am o bibliotecă enormă în casa mea în care, de multe ori, mă văd singur și acest lucru nu mă sperie;
• Vreau să-mi fac luna de miere în Egipt, pam, pam.

8. Care sunt serialele tale preferate?

Nu prea mă uit la seriale, dar, când eram mai mic, mă uitam la „Pasiuni” și la „Xena: Prințesa războinică”. Enough for me! 


9. De cât timp ai blogul și cum a fost la început?

Blogul îl am cam de un an și vreo patru luni, cam așa. La început nu m-am gândit că va fi un blog de lectură. Dacă că veți uita la postări, veți vedea că postam doar creații care-mi tunau prin minte, orice gând îl adunam și-l înșiruiam aici. :) Apoi, fosta mea prietenă care, de asemenea, are blog, mi-a zis că face recenzii și primește cărți de la edituri. La început, drept să recunosc, nu prea m-a interesat. Știa că citesc, și a zis că ar fi frumos să-mi fructific lectura într-o asemenea manieră. Apoi, am văzut că a primit o carte de la Editura Univers, „Seara cântărețelor”, și am zis că treaba asta-i pe bune. Așa, încetișor, am început și eu. Și, eh, iacă-mă aici!

10. Care ar fi primul lucru pe care l-ai face/spune dacă mâine ți-ai întâlni autorul/autoarea preferată?

S-o întâlnesc pe Margaret Mitchell? Imposibil, din păcate. Pe Alice Munro? Cred că i-aș cere voie să ne facem un selfie cu toate cărțile ei. Și i-aș cere un autograf și aș ruga-o să-mi povestească o zi din viața ei atunci când scrie.

11. Cum te vezi peste cinci ani și ce sfat ți-ai da?

Dacă treburile merg așa cum țintesc eu, peste 5 ani voi fi în anul al IV-lea la facultate. :) Și, apoi, Doamne ajută, sănătoși să fim. Un sfat? Să fiu mai mult eu.

Întrebările pe care le dau mai departe:

1. Ce simți atunci când citești o carte în care te regăsești?
2. Dacă ar fi să ai puterea de a da viață fizică unui autor mort, care ar fi acestas?
3. Ce preferi, clasicii sau scriitorii contemporani? De ce?
4. Ce părere ai de cărțile interzise în anumite țări?
5. Consideri că limbajul vulgar, chiar și în exces, dintr-o operă este inadecvat?
6. Consideri scriitura comercială drept „literatură”?
7. Ce așteptări ai avea de la editurile din România, date fiind publicațiile actuale (și tot mai dese)?
8. Crezi că publicul românesc este conservator atunci când, într-un roman, se discută despre probleme religioase, diferențe rasiale, homosexualitate, bisexualitate - subiecte tabu? Crezi că este pregătit publicul român să citească despre așa ceva?
9. Care consideri a fi cel mai critic punct la un roman pentru ca acesta să nu ți se pară bun?
10. Care este autorul român care ți-a ajuns la suflet?
11. Din toate cărțile pe care le-ai citit, ce carte ai fi vrut s-o fi scris tu?

Și, de fapt, chiar nu știu cui să dau TAG-ul, dar am să încerc:

• Literatură pe tocuri;
• Bookcafe;
• Cafea cu taifas;
• The land of books;
• Răzvan Timar;
• Ana Mănescu;
• Andreea Chiuaru;
• Andreea Păunescu. 

 

Și acum să răspund întrebărilor de AICI:

1. Mircea Pavalache 

- Îndoiți cărțile sau puneți semn de carte? 

Folosesc semne de carte, pentru că am o groază - fac colecție.

- Ce gen de cărți preferi să citești?

Îmi plac mult dramele, cărțile thriller, romance-dramă și psihologice. De asemenea, îmi plac și cărțile care au substrat și, dincolo de poveste, de rânduri, ascuns o învățătură și o poveste de viață. 

2. Andreea Chiuaru

- Care sunt primele cărți pe care le-ai cumpărat din bani proprii? 

Cred că trilogia ”Hunger Games”, de Collins. 

- Părinții tăi susțin pasiunea ta pentru lectură? Te ajută să-ți cumperi cărți?

Da, de fapt chiar mă susțin, îmi mai dau și bani să-mi cumpăr cărți. Și, totuși, îs puțin pișicher. Mereu dau numărul mamei la comandă, în așa fel încât curierul s-o sune pe ea. Și când eu nu-s acasă, mama îmi plătește comanda, dar îi spun că o să îi dau banii. (big-grin)

- Care a fost prima carte căreia i-ai scris o recenzie?

„Laleaua neagră”, de Alexandre Drumas. A fost pentru școală recenzia. Pe blog nu mai știu, dar se poate verifica.

- Care e povestea blogului? Când și de ce l-ai creat?

Idem mai sus. Dar povestea ar fi mai lungă, însă e așa caaaaald și mi-e lene.

- Cum îți alegi cărțile pe care urmează să le citești?

Pentru mine, drept să spun, impactul vizual contează. Dacă am să văd o carte cu o coperă frumoasă, sar imediat la descriere. Dacă îmi place și descrierea, o iau. Și după autor mă orientez foarte des. Un autor care ți-a plăcut la o carte, cu greu (deși nu imposibil) te dezamăgește la alta.

- Care e cea mai mare sumă cheltuită pentru cărți?

La un târg de carte, Librex, mi-au zburat toți banii din portofel. Cam o sută cincizeci de lei, cam așa. Deodată, zic.

- Tu de unde îți cumperi cărți?

Rareori de la librăriile fizice. Mai mult online.

- Spune-mi titlul unei cărți primite cadou și persoana care ți-a făcut acest dar.

„Să nu mă părăsești”, de Kazuo Ishiguro. Fosta mea prietenă! 

 

3. Sibel Melek Velisa 

- Ce părere ai despre autori și cărți din lumea Islamului?

Sincer, mi se par fascinante aceste cărți. Nu am prea multe, dar mi se pare o civilizație misterioasă, cu tot ce trage după ea. Mulțumesc de întrebare, chiar m-ai reaprins pofta pentru astfel de subiecte.  

4. Adrian Mihai Costea

- Ai citit seria Wardstone?

Nu, dar am căutat-o și sună interesant. Mersi de recomandare!

- Care este colecția ta preferată?

Clasics de la Litera și, de asemenea, Premium, tot de la Litera. Și Rao Clasics.

 - Ce părere ai despre colecția BPT?

Mi se pare o colecție foarte frumoasă, nu neapărat din punct de vedere estetic. Surprinde romane care chiar n-ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă.

- Care este autorul tău preferat de roman?

Hmm. Îmi place foarte mult cum scrie Gabriel Garcia Marquez. 

 

5. Daniel Aștefănesei

- Care este genul de carte preferat?

Dramă! :) 

6. Patricia Lelia

- Care sunt cărțile tale preferate?

Hm, sunt o groază. Dar în capul listei tronează ”Pe aripile vântului” și ”Culoarea sentimentelor” și ”Un veac de singurătate”. 

- Dar melodiile preferate?

Îmi plac mult melodia ”N'oubliez pas - Lisa Angell”. Și Adele, Passenger, Evanescence. 

 

7. Ioana Pindelea

- Care sunt cărțile tale preferate, poți spune minim cinci?

Desigur: „Culoarea sentimentelor”, „Pe aripile vântului”, „Cititorul”, „Anna Karenina”, „Un veac de singurătate”, „Marile minciuni nevinovate”, „20 ani în Siberia”.  

- Ai vreo carte care te-a plictisit și nu ai citit-o?

Hmm. Nu îmi aduc aminte. În ultima vreme, nu, dar cred că au existat.

- Care este suma maximă pe care ai plăti-o pentru o carte?

Până în treizeci și cinci de lei. Părerea mea.

- Câte cărți ai în bibliotecă?

Sincer, Ioana, nu îndeajuns de multe. Niciodată n-o să am câte vreau. Dar de ordinul sutelor tot sunt. 

- Dacă cineva ar vrea să-ți cumpere biblioteca cu o sumă uriașă de bani, ai vinde-o?

Sigur că da. Și cu banii mi-aș recumpăra cărțile respective, plus alte cărți. Mi se pare logic. Totuși, cred că mi-ar părea rău după anumite volume la care am râvnit și chestii de genul. E ceva, hmm, emoțional.

- De unde îți cumperi majoritatea prețurilor și la ce preț?

Online. Caut să fie cât mai ieftine. De obicei scotocesc destul de mult înainte mă decid. Dar, totuși, dacă o anume carte îmi place și e destul de scumpicică, tot o cumpăr. Trebuie neapărat s-o am dacă o vreau.

- Ai vreun site favorit de unde cumperi cărți?

Libris. Ador acel transport gratuit.

- Ce gen de cărți te atrag și cum le alegi?

Coperta. Preț. Autor. De obicei, recenziile, fie și negative, mă fac să iau cartea doar pentru a mă confrunta cu părerea recenzorului. Îmi plac, după cum am mai zis, dramele și poveștle de viață. :)

 

Vă mulțumesc foarte mult pentru întrebări. Mi-a făcut mare plăcere să răspund la ele. Să ne citim cu bine și lecturi frumoase în continuare. 

Un loc pe raftul meu (XVII)

Salutare,

A fost o lună trecută cu ceva cărți. Am profitat de reduceri și, voila, aici suntem. Plus ce am mai primit pentru recenzii. Așadaaaaar:

Abia aștept să încerc această serie. Chiar dacă nu prea citesc cărți din această tagmă, cred că o să-mi placă. Iar coperțile sunt geniale.

Inițial, am auzit de acest roman într-o emisiune de-a lui Oprah. De atunci aștept traducerea lui. Abia aștept să-l citesc.

Al treilea volun din seria Lux, „Opal”, apărut la Editura Leda. Abia aștept să văd ce se mai întâmplă prin zonă.

Am aruncat câteva priviri; e o chestie cu sfaturi și dintr-astea. Not my kind, actually.

Mi-a plăcut mult cum sună titlul, iar cărțile de la Humanitas - Memorii și Jurnale îmi plac extraordinar de mult. Abia aștept s-o citesc.

Am răsfoit-o puțin și pare foarte interesantă. Și a costat o nimica toată!

 Cred că o să-mi placă, habar n-am de ce.

Cred că am memorii și jurnale de citit pentru două luni de-acum înainte. Și romanul acesta m-a atras.

Am auzit foarte multe lucruri bune despre acest roman; aștept și eu să văd cum e.

Vreau să citesc acest roman pentru că Toni Morrison este singura femeie de culoare care a luat Nobelul pentru Literatură. Abia aștept să văd cum e!

O altă carte care m-a intrigat, dat fiind faptul că autorul e anonim. :) Abia aștept, abia așteeept.

În sfârșit în biblioteca mea. Daaa, daaa, acum mă simt complet. Sunt sigur că Malala ascunde o poveste care trebuie cunoscută de către toți.

Astea-s cărțile (a doua serie) care au făcut cunoștință cu raftul meu luna trecută. Voi ce v-ați mai cumpărat? Lecturi frumoaseeee!

Ce-am citit în luna iulie

După cum ne-am obișnuit cu astfel de postări, am să fac una și pentru luna acesta. Nu știu cât de productivă a fost, pentru că am avut niște zile plineee. Acum, de altfel, mă lupt să termin „Cântecul păsărilor”, de Faulks, și văd că merge treaba deși au fost zile în care abia am citit zece pagini. Așa, deci luna asta am citit:

1. „Cuvinte de iubire” de Guy de Maupessant (5 stele pe Goodreads) - Un roman foarte frumos, mai multe povestiri despre iubire, dragoste, gelozie, trădare. Merită, recenzia AICI. 
2. „Viitorul nostru” de Jay Asher (5 stele pe Goodreads) - Mi-a plăcut foarte mult ideea romanului; cred că e printre cărțile mele cu adolescenți preferate. Recenzia AICI. 
3. „Culoarea sentimentelor” de Kathryn Stockett (5 stele pe Goodreads, și i-aș fi dat și mai multe dacă puteam) - Cel mai bun roman citit anul acesta, alături de „Un veac de singurătate”. Îl recomand tuturor, este genial. Recenzia AICI.
4. „Un veac de singurătate” de Gabriel García Márquez (5 stele pe Goodreads, aceeași poveste ca și mai sus) - Superb. Nimic altceva ce-aș putea spune. Recenzia AICI.
5. „Cele tre1sp3zece motive” de Jay Asher (4 stele pe Goodreads) - Și acesta mi-a plăcut dar, comparativ cu celălalt, mai puțin. O lectură ușoară. Recenzia AICI.
6. „Litera stacojie” de Nathaniel Hawthorne (5 stele pe Goodreads) - Clasicii au aerul lor aparte, iar aceasta deși a fost o lectură mai greoaie, a fost plăcută și plină de înțelesuri. Recenzia AICI.
7. „Să nu mă părăsești” de Kazuo Ishiguro (5 stele pe Goodreads) - Un roman superb, sensibil, despre trecut și emoție. Îl recomand cu drag, recenzia AICI.
8. „De zece ori pe buze” de Adina Rosetti (5 stele pe Goodreads) - Adina Rosetti este una dintre scriitoarele mele preferate. Abia aștept următorul ei roman; recenzia acestuia AICI. 
9. „Cititorul” de Bernhard Schlink (5 stele pe Goodreads) - Un roman genial, superb, se află pe locul II în top 15 cărți citite anul acesta, până acum. O poveste cutremurătoare și sensibilă, despre inițiere și iubire. Vi-l recomand cu drag, recenzia AICI.
10. „Malada” de Alexandru Voicescu (5 stele pe Goodreads) - Cred că una dintre cele mai bune cărți românești pe care le-am citit vreodată. O călătorie extrasenzorială spre cunoaștere, desăvârșire și unire a spiritului. V-o recomand cu drag, recenzia încă nu am făcut-o.
11. „Dosarul Shakespeare” de Anthony King (3 stele pe Goodreads) - Un roman polițist bunicel, dar parcă i-a lipsit ceva.
12. „Serenadă pentru Tara” de Jessica O'Connor (3 stele pe Goodreads) - O lectură ușoară, simplă, o poveste de viață din zilele noastre. Și se citește rapid.
13. „Droguri și moarte la Los Angeles” de Anthony King (3 stele pe Goodreads) - Un roman destul de ciudățel, cu o poveste ciudățică și un stil tipic lui Antony King. 
14. „O femeie la doctor” de Ray Kluun (5 stele pe Goodreads) - Acest roman a fost surprinzător de pe placul meu. O poveste desprinsă parcă din viața americană tipică, cu eșecuri, cu sentimente, cu bere, meciuri de fotbal, muzică și infidelități. O lectură lirică, aș spune.

Cam astea sunt cărțile pe care le-am citit luna trecută. Nu știu dacă sunt câte mi-am propus, dar sunt cărți care mi-au plăcut și m-au surprins! :) Voi ce ați mai citit? Week-end plăcut și lecturi frumoase!

 

Colecția de cărți educative „Academia Copiilor Isteți”

Ca de obicei, Editura Litera lansează o nouă serie de cărți cu activități educative pentru copii cu ajutorul cărora cei mici pot învăța noțiuni elementare de matematică, limba română, desen prin metode de lucru noi și atractive.

Înainte de începerea noului an școlar, volumele cu personaje Disney îi așteaptă pe copii în librării. Acestea conțin activități distractive și jocuri interactive ce îi apropie pe copii de noțiunile elementare pe care le vor folosi în clasa I. Activitățile ordonate progresiv, în funcție de cunoștințele asimilate, și prezentate de eroii îndrăgiți ai desenelor animate preferate, sunt menite să trezească interesul copiilor pentru învățare. Jocurile, lucrul cu planșe detașabile, diploma finală acordată pentru rezultatele obținute în rezolvarea tuturor exercițiilor vor asigura adaptarea lor la primii ani de școală.

Primele volume ale colecției „Academia copiilor isteți” sunt: Prima mea carte de matematică, Învățăm scăderea, Învățăm adunarea, Învățăm să numărăm, Prima mea carte de limba română, Prima mea carte de desen, Ne jucăm și decupăm.

Litera a dezvoltat pe parcursul anilor numeroase colecții de cărți educative pentru copii: „Copilul deștept”, „Școala celor șapte pitici”, „Biblioteca pentru toți copiii”, „Disney english”, „Citesc și mă joc”, caiete de lucru, caiete de vacanță, enciclopedii și dicționare.

 

Toată stima pentru o editură care se implică în asemenea proiecte frumoase; o editură serioasă și de top. Felicitări! 

 

De zece ori pe buze, de Adina Rosetti - Recenzie

Adina Rosetti, născută în 1979, are, la un mic calcul matematic, 36 de ani, în timpul dominației comuniste, într-o Românie care cunoștea, deopotrivă, ordinea muncii și haosul privării opiniei. A făcut studii economice, apoi un curs postuniversitar de jurnalism. Din 2004 a început să scrie articole şi reportaje la revistele „Dilema Veche”, „Dilemateca” şi „Time Out”, iar în 2008 a devenit redactor la revista „ELLE”. În 2007, a primit premiul „Tânărul Jurnalist al Anului 2007” (secţiunea Cultură). În 2010, a publicat romanul „Deadline”, considerat de critici unul din cele mai bune romane de debut din ultimii 20 de ani.

Copilăria, poate una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții noastre. Să trecem peste frăgezimea trupului, cruzimea oaselor și adierea nemlăduită a viscerelor, și medităm asupra acestei condiții a copilului, cu toată convingerea lui că, la acea vârstă, totul este posibil. Și, deși i se pare că totul este posibil, totuși îi este frică să se avânte cu capul înainte, ezită și se teme de eșec. Copilul este unul dintre cele mai frumoase creații ale lui Dumnezeu, și are capacitatea ca, chiar și pentru câteva clipe, încă să trăiască încercările deosebite ale mirării. A fi copil înseamnă a fi cât mai aproape de perfecțiunea divină a unui suflet și, totuși, ar trebui să realizăm că într-un trup mic, într-un trup firav, unduitor și însiropat, există la fel de multă trăire, chiar și mai multă, decât în trupul unui adult.

După succesul romanului „Deadline”, apărut în 2010, anul acesta Adina Rosetti ne-a încântat cu un alt roman, „De zece ori pe buze”, roman care a consacrat-o și mai puternic pe autoare printre scriitorii mei preferați. Dacă în „Deadline” am fost surprins de veridicitatea cu care autoarea scrie, cu verosimilul pe care-l creionează între pagini, naturalețea cu care povestește anumite situații, simetria dintre replici, modul în care enumeră fără să plictisească, construcția personajelor și localizarea lor în spațiul bucureștean, în „De zece ori pe buze”, pe lângă toate acestea, am fost surprins de fanasticul cu care autoarea prezintă viața unor copii simpli, de naturalețea cu care le surprinde emoțiile, fie triști, fie nostalgici, nervoși, disperați - lucru care mi se pare extraordinar de greu de redat, și care reiterează, de fapt, sensibilitatea personajelor și, referitor la autoare, faptul că, mamă fiind, cunoaște deosebit de bine această lume și, mai ales, reușește s-o surprindă în paginile prozei pe care a scris-o. O autoare foarte inteligentă, cu un stil inconfundabil, care știe cum să se joace cu verbul și cum să își aleagă cuvintele, consacrându-se într-un stil de care cu siguranță te vei îndrăgosti. Eu, unul, abia aștept următorul ei roman, deoarece acesta este o adevărată reușită a literaturii românești.

În acest volum, Adina Rosetti schimbă genul și, de data aceasta, romanul ei se constituie în mai multe povestiri de proză scurtă, și anume opt, a căror subiect se învârte în jurul unuia dintre cele mai dificile lucruri de abordat, după părerea mea, în literatură: copiii. Cu toate acestea, nu poți să nu rămâi pur și simplu surprins de ușurința cu care autoarea, cunoscând perfect această lume dominată de joc, de umor, nostalgie, de-a v-ați ascunselea, șotron, reușește să creeze lumi în care simți acea reverbare a copilăriei poate demult apuse, acel suflu cald, prietenos ca după ce ai scăpat urma, acea lume plină de magie și de posibilități, cu pudoarea copilărească și sentimentul unei iubiri pătimașe, puterile; și, totodată, autoarea creează întotdeauna un decor propice desfășurării copilăriei, uneori fantastic în sensul surprinderii unor aspecte ca un intro într-un stil al realismului-magic, un decor departe de civilizația plină de nebunie, agitată, în goana după material și lucruri firești și simple. 

Poveștile surprind viața unor personaje, cu toate trăirile lor, dezamăgirile, încercările pe care le au, dorințele, privirile pătimașe, aspirațiile puerile, contradicțiile lor și convingerile acestora asupra anumitor aspecte ale vieții. Personajele ori sunt îndrăgostite până la patimă, ori trăiesc într-o tristețe pe care doar ploaia diluviană o poate alina, personajele ori cântă de fericire, joacă mingea și mănâncă bomboane însiropate, ori sunt nostalgice, sensibile și au satisfacții imprecise. Toate acestea se unesc într-o proză de o sensibilitate acută, în care personajele pur și simplu par tridimensionale, gata oricând să pășească din paginile cărților și să se joace, cum știu ele mai bine, în camera ta, în tramvai, în tren, în parc, oriunde ai putea fi citit acest roman extraordinar. Replicile lor sunt calculate, au acea exprimare de copil care place oricui, fără valori stilistice prea încărcate, fără plictiseli de ordinul exagerării, iar redundanța relativă, destul de rară și care, de altfel, se vrea în cadrul acestor replici, reprezintă un punct în plus pentru autoarea care știe cum să facă decursului unui dialog că curgă fluid și lejer.

Aceste proze încântătoare reiterează copilăria, cu toate emoțiile ei, sărutările furate pe ascuns, jocurile de-a baba oarba și șapte pietre, cu acele zâmbete pe chipurile tuturor și satisfacția învingătorului, minciunile nevinovate și secretele ascunse, dar și invocările unor spirite cum ar fi Eliade (cred că autoarea are o plăcere pentru acest autor cum, de altfel, și eu am), jocuri sinistre, nepotrivite, toate conturând caracterul naiv, cercetător, labil al copilăriei. Personajele încearcă să descopere lumea în care trăiesc, să analizeze determinările societății în care acestea se află - și aici poate ar trebui să menționez că, precum și în „Deadline”, acțiunea este plasată în timpul comunismului, cu micuții pionieri, uniformele obligatorii și principiile specificie -, și poate reușesc, într-o măsură, însă niciodată în totalitate.

Micuțele povești de dragoste au fost spre satisfacțiea mea exclusivă. Mi-a plăcut extraordinar naturalețea autoarei, felul în care a surprins gradația sentimentelor, de la micuțe strângeri de mână, atingeri de brațe, până la sărutări pe obraz și, apoi, „de zece ori pe buze”, ca o împlinire firească între două trupuri, zece, un număr perfect, devenit lait-motiv al prozei lui Rosetti. Am fost departe de poveștile de dragoste tipice, clișeice dintre alte personaje ale literaturii contemporane (și, ce surpriză, nu-mi vine niciuna în minte), dar sunt sigur că n-am să uit prea curând poveștile presărate cu sensibilitate, cu pudoare, candoare pe care Adina Rosetti le-a creionat cu atâta măiestrie și, se vede, dragoste. O evadare în trecutul frumos, poate care apune prea devreme, în acea perioadă minunată a vieții în care ne pregătim pentru ceea ce urmează să devenim: un ritm de inimi slăbite de viață, cu aceleași bătăi egale și nepăsătoare, un puls împăienjenit și nedemn.

Ca să vorbesc de stilul autoarei, hmm, nu știu sigur ce să vă spun. Ideea este că trebuie s-o citiți, neapărat, mie așa mi-a lăsat impresia, deoarece are un fantastic localizat, frumos, habar n-am cum să-i spun pentru că atrage și, Doamne, pare atât de firesc în stilul pe care autoarea-l are, o naturalețe care m-a convins că Adina Rosetti posedă niște cunoștințe și are în spate niște studii, o scriitură într-un condei inteligent, deloc chinuit sau superficial. Toate povestirile mi-au plăcut, din toate am învățat câte ceva și acum, dacă privesc retrospectiv în spate, îmi dau seama că acest roman este despre viață, despre prietenie, despre iubire și mister, despre curajul de a înfrunta, de a pune întrebări și de a căuta răspunsuri, și, în finele ei, despre dragoste și despre „de zece ori pe buze”.

Am selectat niște fragmente care mie mi s-au părut relevante pentru stilul autoarei, am să vi le las mai jos:

„Ochii Verei mimau indiferența, privirea ei zbura absentă peste masă, peste oameni, părând că așteaptă să întâlnească ceva misterios, vocea ei nu avea niciun ton, ceea ce în lumbajul sucit și metafizic al femeilor înseamnă supărare, înseamnă fă-ce-vrei-dar-ai-grijă-ce-faci, dacă nu alegi corect, vei avea de suferit, îmi vei zdrobi inima și vei plăti pentru asta. Fiecare femeie își pedepsește bărrbatul nepriceput în felul ei, unele aplică tratamentul tăcerii, altele, deopotrivă, țipă și zbiară ca niște furii dezlănțuite, altele îți râd în față cu ironie și dispreț, altele, pur și simplu, se duc cu alții, ceea ce nu era cazul Verei - Radu era sigur de asta.”

„(...) Mă vedeam de-acolo, de sus, singură între copiii ăia, mă rușinam brusc de codițele mele școlărești, îmi descopeream dorințe pe care nu le mai avusesem până atunci. Habar n-aveam cum e să fii frumoasă, dar îmi imaginam că probabil radiezi, pur și simplu, plutești cu toată ființa, te desprinzi de pământ - dar nu așa cum pluteam eu, cu doar o parte din mine, ci cu totul, cu trup și suflet în deplină armonie - și-ncepi să zbori prin lume, de parcă ar fi numai a ta, începi să plutești senină printre oameni și lucruri, fără ca nimic să te poată trage înapoi, către pământ. Era foarte limpede că eu nu aveam să simt niciodată așa ceva.”

„(...) Aplecându-se și mai mult spre mine, atât de mult încât îi simțeam răsuflarea fierbinte deasupra buzelor, Robert mi-a atins ușor păruș și, cu glas șoptit ca să nu-l audă ceilalți, mi-a spus că i se par foarte mișto codițele mele de tocilară.”

„Uneori, oamenii... După aia vine explicația. Uneori oamenii nu se mai înțeleg. Și atât. Dar de ce? De ce nu se mai înțeleg? Pentru că nu se mai iubesc? Dar de ce? Pentru că așa se-ntâmplă uneori cu oamenii? Dar de ce? Mami se enervează. Pentru că asta e. Apoi o întreb pe mama lu' și mama lu' Sonia începe la fel. Uneori oamenii... Aceeași chestie. Uneori oamenii nu se mai înțeleg. Dar de ce? Pentru că se ceartă? Dar de ce? Pentru că așa se-ntâmplă uneori cu oamenii. Dar de ce: Și tot așa. Nu aflu niciodată nimic. Probabil pur și simplu uneori oamenii di-vor-țea-ză. Este ceva ce se poate întâmpla oricând.”

„Și actele cădeau mereu de pe masă, foile zburau în aer, un fel de furtună de foi se stârnise în cameră și prin furtuna aia albă, ca ninsoarea, mami îl vedea pe tati și tati o vedea pe mami și foile nu mai erau foi, erau porumbei albi care zburau spre cer, erau confetti de sărbătoare, erau baloane de petrecere, iar ei nu divorțau, ci se căsătoreau din nou, stăteau pe treptele unei biserici și zâmbeau fericiți, ținându-se de mână, și mami era cea mai frumoasă mireasă, și tati cel mai frumos mire, și toată lumea aplauda, și foile și porumbeii și baloanele s-au oprit o clipă din zbor și-au rămas toate suspendate atunci când mami și tati s-au sărutat așa cum se sărută prințesele din desene animate cu prinții care le salvează, înainte să trăiască fericiți până la adânci bătrânețe, numai că în clipa aia s-a întâmplat ceva îngrozitor.”

Povești despre familie, despre dragoste, despre copii, despre trădări. Un roman pur și simplu genial, l-am răsplătit cu cinci steluțe pe Goodreads. Părerea mea este că avem nevoie de mai mulți autori cum sunt Adina Rosetti, autori care nu se depărtează de localul țării noastre, de jocurile care ne-au împlinit copilăria, de tradițiile noastre, de țara noastră pe care din ce în ce mai rar o aud prin cărți, de locul în care ne ducem traiul. Ar trebui, dacă dorim o literatură autentică, să rămânem în granițele țării și să vorbim despre noi, despre țara noastră, despre ce înseamnă să fii român, cu toate principiile noastre. O carte plină de umor, de lirism autentic, o carte fascinantă și sensibilă. V-o recomand cu mare drag!

Le mulțumesc enorm celor de la Curtea Veche Publishing pentru acest volum, îl puteți comanda de AICI  la un preț mult prea mic pentru calitatea scriiturii. De asemenea, la aceeași editură a apărut și volumul „Deadline”, tot de la aceeași autoare. Vă recomand cu drag editura aceasta, dacă doriți să găsiți cărți de calitate, atât din domeniul literaturii, cât și din alte domenii variate, de dezvoltare personală, psihologie, jurnalistică, memorii și chiar gastronomie. Urmăriți pagina de Facebook a editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile, concursurile și reducerile. Lecturi plăcute și un week-end liniștit!