Interviu cu Ana Săndulescu, autoarea romanului Anamneza

Salutare,

Acum ceva timp am rugat-o pe Ana Săndulescu, autoarea romanului „Anamneza” (Editura Herg Benet, 2015) să-mi acorde un interviu și a fost de acord. Îi mulțumesc foarte mult pentru bunăvoință și pentru timpul acordat.

„Ana Săndulescu are o literatură caustică, sinceră și în căutarea locului personal în acest amalgam de tipuri literare contemporane. Asta pentru că scrierile ei par când fragmente de jurnal, când fragmente lirice, când, pur şi simplu, fragmente ficționale și meditative, energetic-electrice, chiar narcotice. Cert este că tânăra prozatoare transformă limbajul și starea de chat în atitudine literară. Frazele ei sunt ca niște fulgere în plină noapte, te țin mereu în suspans, te obligă să ai încredere că la capătul vijeliei literare personajele vor construi un singur punct geografic, viața atât de rapidă. Cred cu toată convingerea că Ana Săndulescu e unul din pariurile câștigate ale noii generații de prozatori.” (Paul Gorban)

„Pe Ana am cunoscut-o la cursul meu de scriere creativă. E o cititoare pasionată și o căutătoare îndârjită, calități pentru un scriitor de cursă lungă. Scrisul ei este o combinație puternică de sensibilitate acidă, spirit de observație și abisalitate. De aici un roman neastâmpărat, fractal, nevrotic. Recomand.” (Dan Lungu)

„Îndrăzneț, captivant, feminin, trepidant, nuanțat și intens, condeiul Anei Săndulescu din «Anamneza» te face să vrei să descoperi din nou literatura română. Nici nu vor trece bine câteva pagini, când îți vei da seama că nu te mai poți dezlipi de narațiunea confesivă atât de divers colorată. Atenție, asta e o carte de care s-ar putea să te îndrăgostești!” (Cristina Nemerovschi)

1. Când ai început să scrii, aveai deja în gând ideea publicării unui roman?

R: Nicidecum. M-am bucurat de momentele aparte pe care mi le-a dăruit această activitate. Cum am mai spus, am trimis fragmente de proză la reviste de profil, am participat la cenacluri și la concursul de debut organizat de Herg Benet, tot timpul cu sufletul deschis. Și s-a întâmplat. „Anamneza” a fost tipărită.

2. De ce ai ales editura Herg Benet și nu altă editură?

R: În primul rând, pentru că ea m-a ales. Altfel, pentru că are personalitate puternică, vizibilitate şi nu face compromisuri. O editură onestă, în ascensiune, care sprijină şi sfătuieşte autorii români pe care îi publică. Atât de simplu.

3. De ce au nevoie scriitorii români pentru a scrie literatură de calitate?

R: Dacă ştiam asta eram cel mai bun scriitor român.

4. Consideri că publicul român este conservator atunci când vine vorba în cărți despre subiecte considerate tabu?       

R: Nu cred că a făcut cineva o prospectare în sensul ăsta, dar aş zice că publicul este mai degrabă needucat, mustrător faţă de literatura română actuală. Se poate remarca uşor că proza românească se citeşte puţin, iar autorii cunoscuţi au în spate ani şi ani de exerciţiu practic într-ale scrisului. Unii sunt şi activi politic, iar majoritatea sunt proactivi în comunitatea din care fac parte. Poezia românească nu se citeşte mai deloc. Poeţii se citesc între ei şi fac mici stupi. O carte realmente bună ajunge la un public restrâns, fidel autorului sau grupului de care aparţine. Tot mai des cititorii afirmă că devorează autori străini consacraţi şi reneagă contemporaneitatea literară. În condiţiile astea nici nu mai contează ce subiecte abordează autorii români - obişnuite ori tabu - fie ei debutanţi sau veterani. Dar noi suntem încăpăţânaţi.

5. În ziua de astăzi, orice cititor se visează și scriitor. Dar mulți scriu, însă puțini sunt scriitori. Consideri condiția de a fi „scriitor” mai mult o titulatură sau o stare anume?

R: Eu una fug de titulaturi. Scriitor, scriitor debutant, scriitor important, scriitor ratat, arhitect, politician, medic, conferenţiar, profesor, liber-profesionist, şomer, corporatist - toate - bune de aruncat la gunoiul mărginirii. Un om care citeşte şi scrie primeşte cu bucurie imaginile şi cuvintele care ţâşnesc pentru şi din el însuşi, depăşeşte cenzura impusă de conştiinţă la ciocnirea cu un gând nou şi totodată selectează - sub auspiciul raţiunii - ideile folositoare în detrimentul ideilor-purici. În acest moment putem să încadrăm sintagma „mulţi scriu, însă puţini sunt scriitori”. Fără o selecţie propriu-zisă a acestor idei, există riscul să plasăm cititorul într-un torent de gânduri accidentale, neşlefuite. Compoziţia şi arhitectura Anamnezei se înclină în faţa acestui principiu. Dar mai presus de orice, înainte ca un act să se rateze, mai întâi, el trebuie să se nască, nu-i aşa?     

6. Dacă tot suntem „aici”, care sunt scriitorii români contemporani pe care i-ai citit cu drag?

R: Dintre poeţi: Radu Vancu, Iulia Modiga, Andrei Zbîrnea, Adela Greceanu, Sorin Staicu (Despot), Eva Precub, Claudiu Komartin, Ioana Nicolaie, Dan Mihuţ, Moni Stănilă, Ionel Ciupureanu, Livia Ştefan, Victor Țvetov, Cristina Cîrnicianu, Radu Ianovi, Teodora Coman, Paul Vinicius, Aida Hancer, Andrei Dósa, Rita Chirian, Matei Hutopilă, Răzvan Ţupa, Krista Szöcs, Teodora Coman, Şerban Axinte, Marius Aldea, Lavinia Bălulescu, Dmitri Miticov, Corina Bernic, George Chiriac, Andrei Velea, Anatol Grosu, Octavian Soviany, Raluca Şandor Gorcea, Constantin Acosmei. Dintre prozatori: Lucian Teodorovici, Alexandru Vakulovski, Liviu Stan, Dan Lungu, Alexandru Voicescu, Florin Irimia, Ionuţ Cheran, Radu Găvan, Cristina Nemerovschi, Augustin Cupşa, Cosmin Leucuţa, Flavius Ardelean, Mircea Cărtărescu, Ana Mănescu, Daniel Vighi, Iulian Tănase, Cezar Paul-Bădescu, Ovidiu Nimigean, Daniela Zeca. Aştept debutul în poezie al lui Vlad Pojoga, Anastasiei Gavrilovici, Ioanei Miron, Cristinei Alexandrescu, un nou volum de poezie de la Bogdan Federeac! şi debutul în proză a lui Bogdan Moisa.

7. Consideri că ar trebui să se pună accent pe literatura autohtonă sau ar trebui să se continue cu traducerile în masă?

R: Să se traducă în masă, da, literatura autohtonă. 

8. Există vreo diferență între Ana Săndulescu omul și Ana Săndulescu „scriitoarea”?

R: Se completează, se ponderează, nu se exclud sub nicio formă.

9. Așteptăm alte noutăți literare din partea Anei Săndulescu?

R: Momentan, experimentez. Testez. Opera are propriul său traseu, independent de dorinţele autorului. Suntem la mila hazardului, chiar și în prezenţa unui program riguros de scris.  

10. La sfârșit, mi-ar plăcea să ne spui care sunt sfaturile tale atât pentru cititori, când vine vorba de literatura românească, cât și pentru viitoarele persoane care se văd romancieri.

R: Le sugerez să citească cărţile şi din perspectivele autorilor, să le chestioneze. Pentru cei care se văd romancieri... să privească mai atent în prezent. Altfel spus, dacă ceea ce ei scriu este apreciat, dacă sunt încurajaţi şi în acelaşi timp au îndoieli sau nemulţumiri în legătură cu ceea ce au scris, înseamnă că sunt pe drumul cel bun. Mulţumesc pentru interviu!

Mulțumesc frumos Anei Săndulescu pentru acest interviu. Mi-a făcut plăcere să-i citesc răspunsurile, să învăț din ele și să le împărtășesc cu voi! :) Să ne citim cu bine și sunt sigur că o să auzim în continuare de Ana Săndulescu!

„Luisa, o adolescentă de şaptesprezece ani, se trezeşte pe un pat de spital, după o comă îndelungată. Însoțită de «Jurnal» − confident și prieten, totodată −, tânăra îşi proiectează o călătorie reminiscentă prin universuri aparent disjuncte, construind un tablou haotic, fragmentar, unde adună atacurile de panică, relaţia tensionată din trecutul părinţilor ei, bisexualitatea, fobia pentru apa sărată, amestecul de substanţe interzise în doze nerecomandate, iubirea pentru Sorin, legături eşuate, împreună cu dorinţa de a scrie și necesitatea cunoaşterii de sine.

Dar există oare un capăt al drumului?”

Puteți cumpăra romanul de debut al autoarei de AICI. 

Un loc pe raftul meu (XIX)

Salutare,

După cum am promis, am revenit cu o postare de genul. S-au adunat ceva cărți, hehe, și încă mai sunt câteva pe vine. :) Iată ce titluri (24 la număr) și-au făcut loc în biblioteca mea:

Carte primită de la autoare, abia aștept să o citesc! Coperta este superbă, îi mulțumesc foarte mult!

Următoarele cărți le-am luat din recomandările unei prietene dragi, adică ea postase o poză în care spunea că și-a cumpărat cărți foarte ieftine de la Editura Humanitas, așa că am profitat și eu. Sunt tare furmoase!

Subscriu!

De asemenea. Mi s-a părut foarte interesantă coperta!

Am pricit această carte de la autoare, de la Ana Săndulescu. Sunt sigur că e superbă, am răsfoit-o puțin (ulterior, bine, o răsfoisem și prin Cărturești și alte librării) și mi s-a părut genială. Abia aștept s-o citesc. Mulțumesc, dragă Anaaa!

Pe Katherine Mansfield am descoperit-o de la „Jurnal trist”. Are o scriitură frumoasă, feminină și sensibilă. Abia aștept să citesc romanul!

Această carte am luat-o la un preț foarte mic. Mi-a plăcut coperta, plus că vreau să am cât mai multe cărți din această colecție.

Mi-am luat acest roman deoarece mi-a fost recomandat de o groază de prieteni. Abia aștept să văd cum e!

Romanul acesta a fost în Wishlist-ul meu ceva vreme. Plus că n-am mai citit nimic din acest gen de ceva vreme. O să pun mâna pe el curând!

Carte primită de la autoare. Îi mulțumesc nespus de mult pentru autograf și pentru exemplar. Abia aștept să călătoresc prin aceste „Camere de hotel” ale vieții. 

Am început acest roman aseară, pe la ora două noaptea. Pur și simplu minunat, cu o poveste foarte frumoasă. Am ieșit din zona mea de confort și am dat pe la extratereștri și chestii bionice. Recenzia cât de curând, mai am vreo patruzeci de pagini.

În sfârșit am ceva de Kate Morton în bibliotecă. Tot am auzit de această scriitoare, așa că am zis că trebuie să încep cu acest roman. L-ați citit?

Vecina mea a citit prima acest roman. Mi-a spus că i-a plăcut la nebunie, că e sensibil și frumos, așa că am zis să-l încerc și eu. Într-adevăr, unul dintre cele mai frumoase romane pe care le-am citit vreodată. Merit!

Am primit romanul acesta de la doamna Cornelia! Îi mulțumesc mult și abia aștept să-i descopăr povestea și să-i împărtășesc impresiile mele.

Romanul acesta l-am câștigat la un concurs al doamnei Dorina Dănilă. Îi mulțumesc frumos!

Acest roman mi-a fost oferit de autoare, căreia țin să-i mulțumesc foarte mult. Abia aștept să simt gustul „feliilor de lămâie”!

Am primit romanul acesta de la editură, pentru recenzie. Să vedem cum o fi, prea multe se-aude despre el.

M-a intrigat titlul, iar descrierea mi-a plăcut. Să sperăm că o să fie un roman bun!

Mi-a plăcut nespus de mult coperta, plus că am citit un fragment care m-a atras.

În sfârșit am reușit să pun și eu mâna pe aceste două cărți. Iubesc colecția aceasta, mi se pare foarte practică și estetică. 

Mi-am luat această carte din Cărturești; pur și simplu i-am simțit chemarea. De la același scriitor, Bernhard Schlink, am citit „Cititorul”, unul dintre romanele mele preferate. Aștept să văd cum este!

Mi-a plăcut descrierea, de aceea am zis că trebuie s-o cumpăr!

Ador această copertă, nu știu de ce. Abia aștept să citesc acest roman, am o certitudine ciudată cum că-mi va plăcea. Descrierea m-a atras!

Cam acestea sunt toate. Voi ce v-ați mai cumpărat, cu ce vă mai lăudați? :) Lecturi plăcute și să ne-auzim cu bine!

Promoție Curtea Veche

Salutare,

Începând cu data de 26 august și până pe data de 2 septembrie 2015, cei de la Curtea Veche au reduceri substanțiale la peste 60 de titluri. Titlurile le găsiți AICI. Spor la cumpărături și la citit.

Revin mai târziu cu niște recenzii și o postare în care am să prezint cărțile care și-au făcut loc pe rafturile bibliotecii mele. Și, hehe, sunt destl de multe.

Nou la Editura Trei

Salutare,

Cărți noi și frumoasă, iarăși, de la Editura Trei.

Aleksi Kivi şi-a pierdut mama într-o zi ploioasă de octombrie, în 1993.Două decenii mai târziu, Aleksi, acum în vârstă de 33 de ani, e convins că ştie cine e responsabil pentru dispariţia mamei sale. Toate indiciile conduc spre milionarul Henrik Saarinen. Dar poliţia nu e de acord cu investigaţia, astfel că Aleksi porneşte propria anchetă asupra lui Saarinen.Sumbru ca sufletul meu este o poveste despre o viaţă trăită în singurătate, despre promisiuni, preţul obsesiilor, costul răzbunării şi puterea dragostei. Scris într-un stil precis şi încărcat de frumuseţe, romanul este o interpretare modernă a tragediei greceşti, căci în esenţă vorbeşte despre iubire, dreptate şi izbăvire.

O poveste zguduitoare despre pasiune şi trădare, descoperită în arhivele secrete KGBIarna lui 1916: Sankt Petersburg. Rusia e în pragul revoluţiei. În faţa Institutului Smolnîi pentru Fete din Înalta Societate, Saşenka, fiica de doar şaisprezece ani a baronului Zeitlin, este aşteptată de către guvernanta sa, dar şi de poliţia secretă a Ţarului...Frumoasă şi aprigă, Saşenka este captivată de noua ideologie bolşevică şi intră în jocul periculos al conspiraţiei şi seducţiei.Douăzeci de ani mai târziu, e căsătorită cu un membru de seamă al partidului comunist şi are doi copii. Însă idila interzisă cu un scriitor are consecinţe devastatoare pentru familia sa.

O tocilară ispititoare. Un Casanova incurabil. Şi o lecţie de chimie între doi oameni, prea scandaloasă pentru a fi predată în şcoală.Certată de fratele ei ultraprotector fiindcă-şi neglijează viaţa socială, Hanna Bergstrom decide să-i urmeze sfatul și să-şi caute un partener. Şi cine altul ar fi mai potrivit să o transforme într-o femeie dorită de toţi bărbaţii decât prietenul cel mai bun al fratelui său, superbul Will Sumner, aventurier şi playboy fără scrupule?

Abia aștept să pun mâna pe câteva dintre ele. Voi ce părere aveți? Lecturi frumoase!

Aventurile unei prostituate de lux bucureștene, de Belle de Nuit - Recenzie

Editura: Trei

Număr de pagini: 240

Postfață: Dan Sociu
Rating: 4 steluțe din 5

Nu toate cărțile sunt făcute pentru Nobel. Nu toate cărțile se vor premiate cu Pulitzer - sau, de fapt, toate se vor, dar nu toți scriitorii trăiesc cu speranța, certitudinea că scriind cartea respectivă se vor bucura de notorietate și premii. Unele cărți sunt făcute ca să fie citite și atât - citite din plăcere, din lipsă de ocupație. Uneori, de fapt, chiar simți nevoia să citești o carte care să te relaxeze, care să fie ușoară și lipsită de substrat, de înțelesuri, metafore, ambiguități, interpretări.

În mai 2006, Editura Trei a publicat o carte ce avea să se bucure de un mare succes de piaţă, nu numai în Marea Britanie, ci şi în România: „Belle de Jour. Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze”. Cartea cu pricina provocase deja scandal în mediile literare engleze, care încercaseră în zadar să o „repereze” pe enigmatica autoare a unui text atât de îndrăzneţ şi picant.
Se pare că poveştile atrag după ele alte poveşti: în octombrie 2006, editura a primit un fragment care se intitula, nici mai mult, nici mai puţin: „Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene”. Autoarea mărturisea pasiunea pe care i-o stârnise lectura lui „Belle de Jour” şi imboldul pe care l-a avut de a crea o replică românească. Ideea ar fi rămas la stadiul de şotie, dacă nu ar fi devenit de fapt o capcană, de îndată ce s-au lăsat, la rândul lor, captivaţi de cele câteva pagini primite şi citite. Misterioasa autoare a propus editurii un pact pervers şi, se pare, irezistibil: „continui să scriu dacă îmi publicaţi cartea, nescrisă încă, dar care promit să fie gata până la sfârşitul anului”.
Lucrurile au decurs aşa cum a vrut ea, așadar.

Nu știu, pe mine mă amuză ce scrie mai sus. De fapt, chiar este amuzant. La o adică, cum ar fi să intru pe mail în acest moment și să văd că o femeie (sau poate un bărbat) îmi destăinuie pasiunile ei cele mai ascunse, îmi scrie despre aventurile pe care le-a avut cu inșpe mii de bărbați, îmi scrie despre nopțile pierdute prin cluburi, prin case străine, în paduri bordate și mirosind a alcool. Ar fi straniu și, totuși, m-ar încânta ideea. Nu-s pudic, subiectul sexualității nu m-a deranjat niciodată, fiindcă mereu am văzut acest act al acuplării drept o nevoie biologică, un principiu al vieții atât timp cât se desfășoară în conformitatea a două trăiri la fel, a doi oameni care cu adevărat se iubesc și sunt gata să-și asculte nevoile unul altuia. Totuși, cartea lui Belle de Nuit depășește aceste granițe și, pe ici-colo, dă în jenant și în murdar. Am să vă spun de ce.

Am citit această carte după ce am terminat „Iubire”, de Toni Morrison. Recunosc, după ce am citit acel roman care m-a epuizat, am simțit nevoia să citesc ceva ușor, ceva lejer și departe de ce citisem în ultima perioadă. M-am uitat în bibliotecă și am luat acest roman. Simplu. O alegere din instinct, din inerție. M-am pus pe citit și mi-am dat seama că este o carte pe care aș putea-o citi-o făcând, în același timp, orice altceva: nu presupune o atenție exclusivă sau o concentrare ascuțită. Se citește și atât. Nu simți nevoia să te uiți înapoi, să reanalizezi, să recitești sinopsis-ul, să încercuiești, subliniezi, să ridici ochii în tavan și să-ți pui întrebări. Pentru că nu este o carte cu intrigă, acțiune, cu personaje prea complexe, cu conflicte. Este o carte despre o femeie care își petrece majoritatea timpului în paturile altor bărbați, și care își câștigă traiul din așa ceva, deși nu o recunoaște în roman. Poate sună frapant, deranjant, dar chiar n-am avut nicio problemă în a citi așa ceva. De fapt, chiar mi-a plăcut și, raportând-o la ce-am mai citit din aceeași tagmă - literatură erotică - am răsplătit-o cu patru steluțe. Recunosc, scriitoarea mea favorită de literatură erotică este, exclusiv, Emmanuelle Arsan, a cărei inteligență mă surprinde de fiecare dată și care știe cum să-și dozeze cuvintele și valorile pentru care pledează. Dacă n-ați încercat-o, v-o recomand cu mare drag. 

În acest „jurnal”, Belle de Nuit povestește despre aventurile ei, în mare parte, dar și despre ceea ce înseamnă viața bucureșteană petrecută prin baruri, în fum de țigară și miros de bere, în paturi străine și reci, printre străzile pline de mizerie și gunoi. Totul este natural, de fapt, natural așa cum ar trebui să fie o asemenea decursul unui asemenea roman: fără trageri de păr, fără perdele, fără ascunzișuri și mascări. Belle de Nuit oferă totul pe tavă, oferă totul la dispoziția cititorului fără pic de pudoare și fără a trage cortina. Belle de Nuit nu se sfiește să vorbească despre partidele de sex pe care le-a avut, despre fetișurile care, zău, uneori chiar m-au șocat, despre principiile-i greșite și răutatea cu care, uneori, îi trata pe ceilalți. Colocvial, cu un argou foarte pronunțat, romanul ori șochează, ori te face să râzi, ori îți place, ori nu-ți place. Ori, în cele din urmă, este un amalgam din toate acestea. Cred că pentru mine a fost, da, cel din urmă - deși, trebuie să recunosc, unele pasaje și fragmente chiar m-au amuzat teribil de mult. 

Jenant și murdar. Da, uneori chiar mi s-a părut că am citit ceva ce, totuși, este prea deplasat și exacerbat. Am citit despre cât de mult sex a făcut ea, despre cât de mult îi plăcea, la ce intensitate gemea, câte calorii arzi în diferite poziții, bancuri dintr-alea pe care le găsești și pe net. Mi s-a părut oarecum de plâns, ca și cum autorul (sau autoarea) ar mai fi tras de niște pagini ca, la o adică, să fie mai multe acolo la manuscris. Nu știu ce să zic, părerea mea exclusivă. Murdar, eh, se înțelege ce vreau să zic prin asta, și ca să conturez am să vă prezint titlul unui fragment din carte: „Înghite sau te omor”. Mai e ceva de spus?

Dacă aveți un pudism pronunțat în a citi asemenea cărți, ei bine, nu v-o recomand, deși nu văd nicio problemă în a citi o carte erotică. Este rațional, biologic, logic, și aș mai găsi sinonime, dar ați înțeles ideea. Un roman pe care-l citești lejer, oricând, pe care-l poți abandona și reîncepe de la același capitol peste săptămâni, fără a te sinchisi să o începi iarăș de la capăt. Acțiunea e simplă, ștearsă, superficială, iar ceea ce contează în acest roman este sentimentul de relaxare pe care-l ai atunci când o citești. O carte „de umplutură”, ca multe cărți din ziua de astăzi, pe care o citești doar ca să iei o pauză de la adevăratele cărți și de la adevărații scriitori. Eu am citit-o rapid, iar unele pasaje le recitesc câteodată pentru că, într-adevăr, m-au amuzat și mi-au plăcut. 

Mulțumesc frumos celor de la Printre Cărți pentru romanul acesta. Vă recomand anticariatul cu mare drag, găsiți o groază de cărți la prețuri foarte mici și în condiții perfecte, ca noi. Găsiți mai multe detalii în ACEASTĂ postare. Vă recomand acest site, în primul rând, pentru prețurile enorm de mici: zău, unde ați mai văzut „Ce-am făcut când am tăcut”, de Andreea Esca, la 10 lei? Sau cărți scrise de Coelho care să nu depășească 12 lei? Și cărți de la Editura Trei, Litera, Rao, în condiții foarte bune, adică noi. Lecturi plăcute și o zi frumoasă!