Present- a „gift”?

AICI partea I.
AICI partea a II-a.
AICI partea a III-a.
AICI partea a IV-a.

Iartea partea a V-a... mai jos.

1. ACNE
Firma suedeză pune pe piață cea mai în vogă marcă de jeanși. La fondarea ei, ACNE era o agenție publicitară care proiecta, printre altele, păpuși și personaje de jocuri pentru computer. Cei dintâi pantaloni au fost concepuți, de fapt, pentru a fi oferiți promoționat, dar în scurt timp au devenit obiect de cult, la scară mondială. ACNE este, de fapt, un acronim care trimite la filozofia de afaceri a firmei: „Ambition to Create Novel Expressions”.
Un nume care nu mi se pare tocmai atrăgător. Și am să propun în continuare alte nefericite denumiri, după părerea mea, pentru o marcă:

• Exema;
• KKT Curr;
• Boratura;
• Golera;
• Sufilis;
• Holocost;
• Plenarogie.

Serios, oameni buni, serios?

2. Aniversarea absolvirii
Inițiativa acestor întâlniri o are, întotdeauna, o persoană pe care nici nu-ți mai amintești cu exactitate cum ai cunoscut-o. Un tocilar notoriu, pe nume Steffi, care stătea în față, aproape de tablă, cu atenția încordată la maximum, asocial și incoruptibil. Îți amintești vag doar cocoloașele de hârtie proiectate în ceafa lui, cu sarbacana.
Dar de el- nu! Steffi se retrăgea mereu cât mai departe de epicentru.
O să dea de tine. Îl mână dorința de răzbunare. Va scormoni Internetul cu un elan de Sherlock Holmes: e membru la Stayfriends, te va căuta pe Google, nu se va da în lături să telefoneze la sediul comunității și la parohie. Până te va dibui. Chiar adcă ai fost cândva un nemernic, tot îți vine greu să refuzi în față, chiar și o persoană care de care te leagă așa de puțin.
Accepți invitația, deși ți-este cât se poate de limpede că nu vei participa. Nu! Ce om normal s-ar duce într-o cârciumă uitată de lume, stranie, ca de pe altă planetă? O seară în care fiecare își poate povesti viața în timp real- casa mea, calul meu, servitoarea mea, îngrijitoarea calului meu...
Mai bine rămâi acasă. Și te uiți la fotbal, Și bei o bere rece. Dar, în cele din urmă, te trezești printre foștii colegi, urlând în gura mare, cot la cot. Fără bere și fără fotbal. Despre kilogramele în plus, despre ghinionul din viața sentimentală, eșecul carierei. Dai din tine totul, pentru că ești aproape de ea, de cea pe care vrei s-o impresionezi. Veronique. Jane. Hellena. Mai frumoase ca niciodată. Mai ales Veronique. A refuzat să se plimbe cu tine încă dintr-a V-a. Probabil nu vei îndrăzni să-i ceri numărul de telefon. N-ar avea nici un rost.
Știi bine cine i-a câștigat inima: prietenul tău cel mai bun, Steffi.

3. Arte monumentale
Legea prevede ca un anumit procent din costurile de construcție ale unei clădiri publice să revină elementelor artistice. Aș vrea să știu și eu de ce, în schimbul a treizeci de mii de euro, nu se poate obține ceva mai de soi decât trei bile din beton. Să zicem. Sar ce-ar trebui să reprezinte cinci șine metalice multicolore? Mediile artistice au avut grijă să fii considerat IGNORANT dacă pui asemenea întrebări. Dar hai să ne facem și noi artiști și să ridicăm două inele mari de oțel și un cub de beton, în valoare de treizeci de mii de euro. Iar opera de arta va fi intitulată „Ambivalența societății”.

4. Autostopiști
Oare ce s-a întâmplat cu droaia de autostopiști, care așteptau la marginea șoselei, indicând cu degetul mare cât e de frig afară? Mereu le cerem iertare din priviri, doar avem locuri libere și mergem chiar în direcția dorită și de ei, și, cu toate astea, nu-i luăm. Probabil, pentru că n-avem chef să le suportăm fizicul nepieptănat și pretențiile de ecologiști inflexibili. Și poveștile despre cât de frumoasă este viața, respectiv, cât nu e de frumoasă.

5. Balustrade
Ah, ce ălăcere, după ce ai bântuit prin magazin ore în șir, la shopping, și ți s-au umflat gleznele, să-ți acorzi, în sfârșit, o pauză, să intri în prima cafenea și... să te faci comod... în lipsa unui scaun, priponit de o balustradă...

6. Biscuiți cu răvașe
Acum, cinstit. Imaginați-vă că ați fi chinez. Și ați avea un restaurant modest în zona pietonală a unui orășel german, ați plăti fiscului german jumătate din încasări, v-ați chinui cu aprobările de rezidență ale angajaților, v-ați lupta cu capriciile primăriei și ați primi zilnic clienți care comandă felurile de mâncare după numere, pentru că sunt prea stupizi să poată pronunța cuvintele respective.
Chiar le-ați face cadou biscuiți cu răvașe?
Respect pentru acești oameni.

7. Blackwell, Richard
El e individul care alcătuiește în fiecare an un top ten al vedetelor care sfidează estetica. Acolo scrie că Renee Zellweger arată ca un „dovleac pictat”, iar Paris Hilton ca o „plăcintă cu brânză de ieri”, iar Camilla Parker-Bowles ca un papagal din vremurile îndepărtate ale dinozaurilor. Nu e absolut josnic? Ce fel de suferință trebuie să fi avut el în copilărie, care să-l împingă spre asemenea subiecte negative? Cum poți să-ți cauți delicii în înfățișarea groaznică a semenilor tăi? Un gest total lipsit de caracter.
... În altă ordine de idei, Renee Zellweger arată mai degrabă ca o guavă pictată, Paris Hilton ca păpușă gonflabilă amatoare de fistic la cutie, iar Camilla Parker-Bowles ca o perie de WC explodată dintr-o grădină zoologică, secția imparicopitatelor.

8. Bordshop
Ceea ce îmi provoacă mereu o stare de confuzie când călătoresc cu avionul sunt nu atât turbulențele, stewarzii cu fițe ori femeile-pilot, ci magazinul de bord. Nu mi se pare că există ceva mai lipsit de sens între cer și pământ: nu este delocc avantajos, oferă un sortiment de parfumuri prăfuite, bijuterii urâte și praline, total nepotrivite petnru cadouri. Cei de acasă își dau seama că ți-ai adus aminte de ei în ultimul moment.
- Iubitule, cum a fost în călătorie? Ce frumos, mi-ai adus... o beretă Air-Berlin de la Paris. Boule!

Apartamentul, de Hakan Biçakçi - Recenzie

Una dintre cele mai bune cărți psihologice citite vreodată. Și, credeți-mă, mă dau în vânt după acest gen de cărți.

Pentru mine, literatura turcă nu s-a făcut cunoscută decât prin acest scriitor. Suprizele plăcute, pare-se, din genuri diferite, continuă să mă asalteze. Astfel, după ce-am aruncat o privire asupra site-ului Editurii Univers, și am citit descrierea, am zis că trebuie, neapărat, s-o încerc. Povestea surprinsă este una nebună și bolnavă, fascinantă până în măduva hematogenă a oaselor. Dacă ai chef să fugi dintr-o lume mai puțin reușită și să te închizi pentru câteva zile într-o lume dominată de mister, cartea aceasta este alegerea cea mai potrivită.

Suprinde, de altfel, povestea unui tip care a lucrat în publicitate și care, sătul de acest lucru, vrea să devină mare compozitor. Așadar, își lasă trecutul în urmă și își cumpără un nou apartament. Cu timpul, se dovedește că acest apartament este locul ideal al creației, locul perfect în care personajul își găsește inspirația. Se izolează de ceilalți ajungând să se despartă de persoana iubită, pierde controlul asupra realității (lucru pe care Hakan reușește să îl exprime într-un mod atât de natural, de introspectiv, încât pur și simplu te fascinează), își pierde propria voință ajungând să facă compromisuri, să se gândească numai la bunăstarea sa. Își pierde controlul asupra propriei sale vieți.

Arif- așa se numește protagonistul romanului. Pe întreg parcursul operei, nu știi ce e mai adevărat în existența sa și ce este straniu, nenatural. Multe amănunte sunt înspăimântătoare, stârnind interesul cititorului și antrenându-l în căutarea indiciilor, iar Arif dovedește o obesie pentru cântecele sale care, citez, „nu sunt ale sale, dar totuși sunt ale sale.” Hakan are o tehnică aparte: din amănuntul mic, mic, aproape nesimnificativ, aceste reușește să-l facă mare și terifiant, groaznic, înșelător. 

În perete este o gaură. O gaură ce leagă două lumi, puntea de legătură dintre aceste lumi. Voci, senzații, singurătate maladivă și obsesivă. Toate se scurg de acolo. Și, evident, cine este victima întregu-i acest proces? Arif și creierul său confuz. Arif- artistul ce caută superioritate într-o lume dominată de cotidian, dorește să-și întregească ființa și condiția limitată. Iar acest lucru nu-și poate găsi sfârșitul decât în supernatural, magic, ca unire a contradicțiilor. Infinită obsesie. Maladie. Rezistență a nebuniei. Te pierzi în carte și te rogi, pagină cu pagină, să se termine odată tot ce se întâmplă și să-l vezi, în sfârșit, cu bine pe Arif. 

Tot ce-ți trebuie pentru a citi acest „Aprtament” încâlcit, nebun, al terorii, sunt răbdarea, o cană de ceai și... geamurile închise. Iar, la finalul romanului, e imposibil să nu rămâi, preț de câteva clipe, suspendat în aer. Eu, unul, am citit finalul cărții de trei ori. Atât de marcat am fost de profunzimea cititorului. Stai și te gândești că, până la urmă, nici n-a fost supranatural aici. Este vorba despre puterea și contraputerea unei minți briliante, unei minți superioare. E un joc, ca de-a v-ați ascunselea, doar că aici se ascunde „boala psihică” care este căutată, tot timpul, de „sănătate”. Dacă se vor găsi, nu rămâne decât să sperăm. Asta, bineînțeles, în cazul fericit în care speranța nu ucide pe nimeni.

O carte minunată, pe care o recomand tuturor celor ce doresc o doză de mister, de acțiune, de introspecție și... imaginație împinsă către prăpastie!

Le mulțumesc celor de la Editura Univers pentru posibilitatea de a citi cartea, care poate fi comandată de AICI.

Editura Univers

192 pagini

Traducere de Diana Crupenschi și Emilia Diehl

Cărți primite astăzi

Tadaaa! Ce-i mai frumos decât gândul că acasă te așteaptă două pachete pline cu cărți? Vă spun eu ce. Să-ți petreci timpul cu persoana dragă. Da!

Așadar, să mă laud. Ahah!

Cărțile de sus, cele trei, sunt primite de la Editura Litera pentru recenzie. Vreau să le mulțumesc frumos pentru încredere și bunătate, cărțile sunt minunate și le voi citi cu mare plăcere. Am ales așa:

• „Fugara”- de Alice Munro, pentru că această scriitoare nu trebuie să lipsească din biblioteca nimănui, stilul ei de a scrie fiind unic;
• „Vecinul”- de Lisa Gardner, pentru că descrierea cărții pur și simplu m-a atras, eu fiind fan thriller;
• „Te-aș recunoaște dintr-o mie”- de Laura Lippman, pentru că numele pur și simplu te îndeamnă să o citești, genul cărții fiind, de asemenea, thriller.

Cărțile de jos, celelalte trei, sunt cumpărate de pe Libris, în urma câștigării voucherului de la concursul organizat de către ACEST frumos blog. Mi-am cumpărat:

• „Hobbitul”- de J.R.R. Tolkien, pentru că sunt un înfocat fan al capodoperei „Stăpânul inelelor”;
• „Animal tropical”- de Pedro Juan, motivele fiind naturalețea și modul suprinzător în care autorul scrie;
• „Contesa sîngeroasă”- de Andrei Codrescu- pentru că această personalitate istorică pur și simplu mi-a întrecut imaginația.

Recomand cărțile tuturor celor care doresc să citească ceva „bun”!
O seară plăcută și vă aștept cu păreri. Ce carte v-ar interesa pentru un viitor concurs?

Andrei

Câștigă „Festinul ciorilor” de George R. R. Martin

Salutare,

Iată, am un nou concurs pe pagina mea de Facebook, Unwritten words, în care aveți posibilitatea de a câștiga cele două volume din „Festinul ciorilor”, din „Game of thrones”.

Vă aștept, regulile sunt simple.

Detaliile le găsiți AICI. Voi v-ați înscris?

Andrei

Casa Matrionei. Incident la gara din Kocetovka, de Aleksandr Isaievici Soljenițîn - Recenzie

 

Aleksandr Isaievici Soljenițîn (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist. El a făcut cunoscută lumii întregi, problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, el a reușit să publice o serie de cărți, printre care, cele mai cunoscute sunt: "Arhipelagul Gulag", "O zi din viața lui Ivan Denisovici" sau "Pavilionul canceroșilor". "Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești", Soljnetin a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970. El a fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974 dar s-a întors în Rusia, în 1994, după ce regimul comunist s-a prăbușit. 

Cartea cuprinde două povestiri, fiecare analizând resorturi specifice.

1. Din câte am putut afla, „Casa Matrionei” a fost, la vremea respectivă, studiată în școlile rusești, așa cum și în zilele noastre se impune, neapărat, să citești romanul lui Rebreanu, „Ion”. Acțiunea povestirii „Casa Matrionei” este plasată în anul 1956, când Soljenițîn a fost eliberat din exil. Astfel, narate la persoana întâi, evenimentele ne sunt împărtășite de către un profesor de matematică, aflat în călătoria sa către inima Rusiei. Acesta pornește către căutarea ascetică a sinelui, a eului spiritual, omul fiind guvernat de viziunea unei Rusii autentice, tradiționale, după cum și spune „Voiam să mă strecor și să mă pierd în Rusia profund, dacă o astfel de Rusie exista, trăia undeva.” În aventura sa, acesta se întoarce către ființă originară, către originea sa, această întoarcere producându-se sub acoperișul umil al izbei Matrionei, o văduvă bătrână și binevoitoare, întruchiparea generozității, în ciuda sărăciei. Matriona- o femeie încercată de viață, cu un trai frust, însă care reușește să își conserve candoarea. Autorul îi atribuie, întocmai, un citat care reiterează frumusețea acestei femei: „era chiar omul bun di proverbul care spune că fără un astfel de om nu exista sat care să dăinuise. Și nici oraș. Și nici întregul nostru pământ”. Cum, de altfel, titlul inițial al povestirii fusese „Fără omul bun nu există sat care să dăinuie.”

Ușoare tușe de melancolie, de tristețe, de Rusie profundă și dominată de sărăcie, o Rusie gata să se destrame sub presiunea constantă a materialului și plăcerilor. Autorul ne ancorează în lumea acestui personaj exponențial, excepțional, Matriona, personaj întruchipând, deopotrivă bunătatea, cât și spiritul pur rusesc, autentic, original și tipologic. Un personaj cum rar întâlnești și cum rar ți se însuflețesc sub cuvinte.

2. Ca într-o oglindă inversată, în „Incident la gara din Kocetovka”, un alt om locuiește într-o izbă sărăcăcioasă, în care, în taina nopții, studiază cu fervoare Capitalul lui Marx, închipuindu-și că, „dupa ce și-ar fi însușit ideile măcar din acest prim volum, după ce le-ar fi rânduit în memorie într-un întreg armonios, ar deveni invincibil, invulnerabil, irezistibil în orice competiție ideologică”. Este vorba despre protagonistul povestirii – locotenentul Zotov – un entuziast al comunismului însărcinat cu organizarea și controlul transporturilor care trec prin gara din Kocetovka. De această dată, acțiunea se petrece în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe fundalul tensiunii generate de atacurile nemților.

Aflat departe de familie, Zotov își execută cu conștiinciozitate munca de birou, „sensul vieții sale mărunte” măsurându-se „în sprijinul pe care putea să-l dea Revoluției”. Cu toate acestea, este animat în permanență de vise de război și glorie, iar faptul că nu a fost trimis pe front îl frustrează. Monotonia vieții sale cotidiene este perforată de apariția lui Tveritinov Igor Dementievici, un fost actor care pretinde că este militar și că, pierzând un tren, s-a rătăcit de plutonul său. Deși îl simpatizează de la bun început pe străin, în urma discuției pe care o poartă, Zotov începe să aibă dubii asupra identității pe care acesta și-o declară. Asistăm, astfel, la o dilemă morală generată de lupta dintre fundamentul pozitiv al protagonistului și convingerile și împrejurările politice care îl guvernează. Decizia luată va da naștere unor îndoieli care îl vor bântui pe Zotov toată viața. De altfel, incertitudinea va fi preluată și de cititor, care este liber să interpreteze scenariul în manieră proprie. Acțiunea se desfășoară simplu, însă pașii cititorului peste pagini lasă urme adânci, rândurile parcă fiind scrise cu toată puterea autorului, fiind puternice și profunde, fără urme de nesiguranță. Un scriitor puternic!

Prin simplitatea lor revigorantă, „Casa Matrionei” și „Incident la gara din Kocetovka” sunt construite ca niște portaluri către Rusia operei lui Soljeniţîn, iubită și blamată deopotrivă, dar întotdeauna autentică. O recomand tuturor fanilor cărților de literatură rusești, și, în special, celor care vor să descopere această lume pe cale de dispariție, o lume plină de mister și începuturi continue!

Mulțumesc celor de la Editura Univers pentru posibilitatea de a citi această carte fabuloasă! Cartea poate fi comandată de AICI!

Editura Univers

Traducere de Ana Mihăilescu

184 pagini