Present- a „gift”?

AICI partea I.
AICI partea a II-a.
AICI partea a III-a.
AICI partea a IV-a.

Iartea partea a V-a... mai jos.

1. ACNE
Firma suedeză pune pe piață cea mai în vogă marcă de jeanși. La fondarea ei, ACNE era o agenție publicitară care proiecta, printre altele, păpuși și personaje de jocuri pentru computer. Cei dintâi pantaloni au fost concepuți, de fapt, pentru a fi oferiți promoționat, dar în scurt timp au devenit obiect de cult, la scară mondială. ACNE este, de fapt, un acronim care trimite la filozofia de afaceri a firmei: „Ambition to Create Novel Expressions”.
Un nume care nu mi se pare tocmai atrăgător. Și am să propun în continuare alte nefericite denumiri, după părerea mea, pentru o marcă:

• Exema;
• KKT Curr;
• Boratura;
• Golera;
• Sufilis;
• Holocost;
• Plenarogie.

Serios, oameni buni, serios?

2. Aniversarea absolvirii
Inițiativa acestor întâlniri o are, întotdeauna, o persoană pe care nici nu-ți mai amintești cu exactitate cum ai cunoscut-o. Un tocilar notoriu, pe nume Steffi, care stătea în față, aproape de tablă, cu atenția încordată la maximum, asocial și incoruptibil. Îți amintești vag doar cocoloașele de hârtie proiectate în ceafa lui, cu sarbacana.
Dar de el- nu! Steffi se retrăgea mereu cât mai departe de epicentru.
O să dea de tine. Îl mână dorința de răzbunare. Va scormoni Internetul cu un elan de Sherlock Holmes: e membru la Stayfriends, te va căuta pe Google, nu se va da în lături să telefoneze la sediul comunității și la parohie. Până te va dibui. Chiar adcă ai fost cândva un nemernic, tot îți vine greu să refuzi în față, chiar și o persoană care de care te leagă așa de puțin.
Accepți invitația, deși ți-este cât se poate de limpede că nu vei participa. Nu! Ce om normal s-ar duce într-o cârciumă uitată de lume, stranie, ca de pe altă planetă? O seară în care fiecare își poate povesti viața în timp real- casa mea, calul meu, servitoarea mea, îngrijitoarea calului meu...
Mai bine rămâi acasă. Și te uiți la fotbal, Și bei o bere rece. Dar, în cele din urmă, te trezești printre foștii colegi, urlând în gura mare, cot la cot. Fără bere și fără fotbal. Despre kilogramele în plus, despre ghinionul din viața sentimentală, eșecul carierei. Dai din tine totul, pentru că ești aproape de ea, de cea pe care vrei s-o impresionezi. Veronique. Jane. Hellena. Mai frumoase ca niciodată. Mai ales Veronique. A refuzat să se plimbe cu tine încă dintr-a V-a. Probabil nu vei îndrăzni să-i ceri numărul de telefon. N-ar avea nici un rost.
Știi bine cine i-a câștigat inima: prietenul tău cel mai bun, Steffi.

3. Arte monumentale
Legea prevede ca un anumit procent din costurile de construcție ale unei clădiri publice să revină elementelor artistice. Aș vrea să știu și eu de ce, în schimbul a treizeci de mii de euro, nu se poate obține ceva mai de soi decât trei bile din beton. Să zicem. Sar ce-ar trebui să reprezinte cinci șine metalice multicolore? Mediile artistice au avut grijă să fii considerat IGNORANT dacă pui asemenea întrebări. Dar hai să ne facem și noi artiști și să ridicăm două inele mari de oțel și un cub de beton, în valoare de treizeci de mii de euro. Iar opera de arta va fi intitulată „Ambivalența societății”.

4. Autostopiști
Oare ce s-a întâmplat cu droaia de autostopiști, care așteptau la marginea șoselei, indicând cu degetul mare cât e de frig afară? Mereu le cerem iertare din priviri, doar avem locuri libere și mergem chiar în direcția dorită și de ei, și, cu toate astea, nu-i luăm. Probabil, pentru că n-avem chef să le suportăm fizicul nepieptănat și pretențiile de ecologiști inflexibili. Și poveștile despre cât de frumoasă este viața, respectiv, cât nu e de frumoasă.

5. Balustrade
Ah, ce ălăcere, după ce ai bântuit prin magazin ore în șir, la shopping, și ți s-au umflat gleznele, să-ți acorzi, în sfârșit, o pauză, să intri în prima cafenea și... să te faci comod... în lipsa unui scaun, priponit de o balustradă...

6. Biscuiți cu răvașe
Acum, cinstit. Imaginați-vă că ați fi chinez. Și ați avea un restaurant modest în zona pietonală a unui orășel german, ați plăti fiscului german jumătate din încasări, v-ați chinui cu aprobările de rezidență ale angajaților, v-ați lupta cu capriciile primăriei și ați primi zilnic clienți care comandă felurile de mâncare după numere, pentru că sunt prea stupizi să poată pronunța cuvintele respective.
Chiar le-ați face cadou biscuiți cu răvașe?
Respect pentru acești oameni.

7. Blackwell, Richard
El e individul care alcătuiește în fiecare an un top ten al vedetelor care sfidează estetica. Acolo scrie că Renee Zellweger arată ca un „dovleac pictat”, iar Paris Hilton ca o „plăcintă cu brânză de ieri”, iar Camilla Parker-Bowles ca un papagal din vremurile îndepărtate ale dinozaurilor. Nu e absolut josnic? Ce fel de suferință trebuie să fi avut el în copilărie, care să-l împingă spre asemenea subiecte negative? Cum poți să-ți cauți delicii în înfățișarea groaznică a semenilor tăi? Un gest total lipsit de caracter.
... În altă ordine de idei, Renee Zellweger arată mai degrabă ca o guavă pictată, Paris Hilton ca păpușă gonflabilă amatoare de fistic la cutie, iar Camilla Parker-Bowles ca o perie de WC explodată dintr-o grădină zoologică, secția imparicopitatelor.

8. Bordshop
Ceea ce îmi provoacă mereu o stare de confuzie când călătoresc cu avionul sunt nu atât turbulențele, stewarzii cu fițe ori femeile-pilot, ci magazinul de bord. Nu mi se pare că există ceva mai lipsit de sens între cer și pământ: nu este delocc avantajos, oferă un sortiment de parfumuri prăfuite, bijuterii urâte și praline, total nepotrivite petnru cadouri. Cei de acasă își dau seama că ți-ai adus aminte de ei în ultimul moment.
- Iubitule, cum a fost în călătorie? Ce frumos, mi-ai adus... o beretă Air-Berlin de la Paris. Boule!