luni, 3 aprilie 2017

Despre viaţa şi opera lui Giuseppe Tomasi, duce de Palma şi principe de Lampedusa – Seară italiană la Humanitas Cişmigiu miercuri


Librăria Humanitas de la Cişmigiu vă aşteaptă miercuri, 5 aprilie, ora 19.00, la o seară italiană dedicată operei şi vieţii lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, prilejuită de apariţia în ediţie de colecţie, la 60 de ani de la moartea autorului, a celebrului şi unicului său roman Ghepardul. La eveniment vor vorbi Smaranda Bratu-Elian, Oana Boşca-Mălin, Radu Paraschivescu şi Vlad Russo.

Despre Giuseppe Tomasi, duce de Palma şi principe de Lampedusa, născut pe 23 decem­brie 1896 la Palermo, fiul său adop­tiv, Gioacchino Lanza Tomasi, mărtu­risea că era un „om al tainelor“. Că a fost şi a rămas aşa se poate vedea din faptul că nici azi, la aproape şase decenii de la moartea sa, biografii nu cunosc din viaţa aristocra­tului sicilian decât foarte puţine lucruri. În timpul Primului Război Mondial a luptat ca ofiţer de artilerie în armata italiană, a fost prizonier în Ungaria şi, după ce a eva­dat, s-a întors în Italia pe jos. S-a căsătorit în 1932 cu baroneasa Alessandra Wolff-Stomersee. Nesuportând guvernarea lui Mussolini, a trăit lungi perioade în străină­tate, iar după război a revenit la Palermo. În 1955 a început să scrie Ghepardul, al cărui plan îl avea în minte de mulţi ani. A murit la Roma pe 23 iulie 1957, înainte de publicarea romanului (Il Gattopardo, Feltrinelli, 1958; Humanitas Fiction, 2011, 2017), considerat unul dintre cele mai im­por­tante din literatura secolului XX şi ecra­nizat în 1963, în regia lui Luchino Visconti. Printre scrierile sale apărute postum se numără Sirena şi alte povestiri (I racconti, 1961; Humanitas Fiction, 2016), pe care le-a conceput în ultimii săi doi ani de viaţă, Lezioni su Stendhal (1977), Invito alle Lettere francesi del Cinquecento (1979), Letteratura inglese, 2 vol (1990-1991), Călător prin Europa. Epistolar 1925–1930 (Viaggio in Europa. Epistolario 1925–1930, 2006;  Humanitas, 2016).

Ghepardul, ediţie de colecţie 2017

Ghepardul, capodopera lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, apare în „Raftul Denisei“ în traducerea Gabrielei Lungu, împreunã cu prefața lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicată metamorfozelor pe care le-a suferit celebrul roman, precum și cu două fragmente inedite și câteva poeme cuprinse în așa-numitul „Canțonier al casei Salina“.

„Dragă Enrico, în mapa de piele vei găsi manuscrisul dactilografiat al Ghepardului. […] Mi se pare cã prezintă un oarecare interes, pentru că se referă la un nobil sicilian într-un moment de criză (ceea ce nu înseamnă doar cea din 1860), felul în care el reacționează la această criză și cum se accentuează decăderea familiei sale până la risipirea ei aproape totală; toate astea văzute dinăuntru cu o oarecare participare a autorului și fără nici o ranchiună. […] Sicilia este aceea care este: cea din 1860, de dinainte și dintotdeauna. Cred că totul este impregnat de o proprie poezie melancolică. […] Fii atent: câinele Bendicò e un personaj foarte important și aproape că este cheia romanului.“ (Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Scrisoare către Enrico Merlo di Tagliavia din 30 mai 1957) 

Ghepardul este considerat unul din cele mai importante romane ale secolului XX.

Călător prin Europa, Epistolar 1925-1930, Traducere de Vlad Russo. 

„Între 1925 şi 1930, Giuseppe Tomasi di Lampedusa a călătorit mult. A stat în marile capitale europene, descoperind «blânda frumuseţe» a Parisului, «bonomia» odihnitoare a Londrei mult iubite, dar şi «fascinaţia perversă» şi enigmatică a «nemiloasei» şi lividei metropole care era Berlinul. Itinerariile sale l-au purtat prin Austria, Elveţia, Tirol, ba chiar şi în Ţările Baltice. Avea treizeci de ani. Călătorea cufundat în literatura europeană, cu o bibliotecă la purtător cuprinzând citate îndelung frecventate. Călătoria însăşi se petrecea în literatură. Le scria în Sicilia verilor săi Lucio Piccolo, poet, şi Casimiro Piccolo, pictor. Iar scrisorile sale, aflate undeva între schiţa literară şi divertismentul burlesc, au o anumită continuitate şi creionează adevărate intrigi romaneşti, avându-l în centru pe cel care semnează «Monstrul» şi al cărui autoportret spectaculos, dar niciodată complezent, se revendică de la personaje literare celebre .Umbra experimentului narativ care este acest epistolar se proiectează asupra Ghepardului, îndemnându-ne să recitim romanul şi să reflectăm din nou asupra lui.“ (Salvatore Silvano Negri)

Sirena şi alte povestiri, volum de proză scurtă

Traducere de Gabriela Lungu. În ultimii săi doi ani de viaţă, pe lângă romanul Ghepardul, Lampedusa a scris „o operă secundă“, apărută în volum postum, în 1961: însemnările din Amintiri din copilărie, sursa a celor mai multe detalii despre viaţa autorului, şi trei povestiri: Bucuria şi legea, Sirena şi Pisoiaşii orbi, care atestă pasiunea pentru lectură şi meditaţie care l-a însoţit întreaga viaţă, melancolica dispoziţie din copilărie către singurătate şi darul ieşit din comun al observaţiei. „Gheara leului“ se vede limpede din aceste pasionante ficţiuni de mai mici dimensiuni: o plonjare fără ezitări în profunzimea societăţii italiene, personaje creionate în trăsături sigure, alternanţa situaţiilor dramatice şi groteşti, a celor fantastice şi a celor realiste, descrieri de natură răspunzând tainic frământărilor sufleteşti.

Accesul la eveniment este gratuit şi se face în baza unei rezervări prealabile prin eventbook.

2 comentarii: