marți, 8 septembrie 2020

15 zile fără internet, de Sophie Rigal-Goulard - Recenzie


Editura: RAO
Rating: 3 din 5 steluțe
Număr de pagini: 128
Anul apariției: 2017
Traducere: Simona Andreiță

„- Exact, spuse mama. O să luăm ÎN SFÂRȘIT o pauză de la lume. O să stăm toți cinci în armonie, o să ne relaxăm, o să reflectăm, vorbim, plimbăm, pescuim, gătim, ne jucăm, înotăm...”

CE OROARE! Părinții mei au decis că vom sta 15 zile într-un loc pe care NIMENI nu-l cunoaște și unde nu se întâmplă NIMIC NICIODATĂ. MAI RĂU, va trebui să renunțăm la orice conexiune! Adio computer, consolă, telefon mobil, adio viață modernă. Adio, fanii mei fideli. Adio, prietene dragi. Bine ai venit, vacanță groaznică! Vă voi găsi încă aici, atunci când mă voi întoarce din morți?!


„- Reluăm controlul asupra noastră, a adăugat soția lui. O revigorare esențială. Iar din punct de vedere simbolic, începem dimineața cu o baie rece, care ne pregătește pentru a capta toată energia pozitivă din ziua care urmează. 
- Chiar acesta este motivul pentru care am venit aici, a spus mama mea zâmbind. Am vrut să descoperim noi rădăcini.”

Cu siguranță o carte tare, tare, tare simpatică. Și o lectură care m-a amuzat, pe deoparte, într-o măsură în care m-a și mișcat, să spun așa, dat fiind faptul că, într-adevăr, suntem cu toții în acea epocă a tehnologiei, a vitezei, în acea epocă în care putem „călători” mii de kilometri printr-un singur apel, putem vedea persoane aflate pe alte continente, în alte țări, cu un simplu video-call, ce mai, suntem în acea epocă în care, da, putem afirma că suntem dependenți (chiar și involuntar) de tehnologie. De gadget-uri, de telefoane și laptopuri și socia media și toate acestea la un loc. Recunosc, eu, unul, n-aș putea trăi - cel puțin, nu pe termen lung - lipsindu-mă de toate aceste posibilități pe care internetul, telefonul și laptopul mi le pun la dispoziție. În aceeași măsură, viața noastră contemporană este compusă din așa ceva, este astfel creată încât, de altfel, să avem nevoie de tot ceea ce tehnologia ne oferă. Nu? 

„Le-am dat prosoapele când au ieșit din apă, Marc chiar a șters-o pe mama pe spate. Tremura puțin. Ne-am întins toți pe prosoape și am lenevit. Era un moment parcă ireală, am vorbit vrute și nevrute, fără internet. Mi-am dat seama că suntem în stare, în cele din urmă.”

Și totuși, ca și-n cartea de față, 15 zile fără internet sunt, în cele din urmă, doar 15 zile, nu? Și-n astea 15 zile, ideea în sine constă în faptul că, rupându-te de viața virtuală, începi să-ți dai seama de multe alte lucruri - care îți erau atât de la îndemână, și erau atât de importante - pe care le-ai neglijat: familie, frați, surori; ceea ce este mult mai important, de altfel, decât viața dintr-un spațiu pixelat și virtual. E simplu, sincer, romanul este unul destul de simplu, presărat cu glume, cu situații neașteptate și amzuante, cu personaje calde, care încearcă să depășească, în acestea 15 zile, „dependența” de telefon și internet și alte chestii de acest gen. Și nu vorbim doar de adolescenți, ci și de persoane adulte - cum ar fi părinții lui Émilie, eroina dramatică a acestei cărți. Cred că mi-a plăcut mult faptul că Rigal-Goulard nu a implicat doar adolescenți în acest roman, ci și adulți - acestă dependență vizându-i și pe ei, de altfel, în ziua de astăzi. E greu de spus că „nu, nu depind de un telefon, nu depind de internet”, pentru că ar fi puțin egoist - voluntar, involuntar, cu toții avem nevoie de tehnologie pentru a rămâne conectați cu lumea care ne înconjoară, pentru a avea accesibilitate și acoperire. Da, termenul de „dependent”, de obicei, este asociat cu ceva rău, cu un viciu - da, într-adevăr, există dependență nocivă; dacă nu greșesc, cred că a fost introdusă și o fobie, diagnosticată medical - frica de a nu îți pierde telefonu, nomofobia, o boală „contemporană” și apărută odată cu dezvoltarea tehnologiei la acest nivel.

„E ceva serios.
Mă întreb dacă nu cumva suntem TOȚI pe cale să ne transformăm.”

Romanul chiar e fain, sincer, e drăguț, light, e o lectură care merge rapid și care nu te solicită. Te prind personajele, să zic așa, te prind întâmplările, ideea cărții e chiar interesantă - e o carte, cred c-aș numi-o, de fapt, simpatică. Da, cred că s-ar potrivi cel mai bine. Bineînțeles, i-am dat trei steluțe pentru că nu e tocmai genul de lectură pe care l-aș aborda de obicei, dar pot spune că este genul de lectură, de roman care merge bine de tot după o carte mai grea, mai solicitantă. Și, drept să vă spun, chiar simt că am rămas cu ceva din acest roman. Nu pot spune că mi-a deschis ochii, îi aveam deja, știu cum să-mi gestionez timpul petrecut pe internet fără totuși să-mi neglijez prietenii și familia și viața personală, fără să-mi boicotez planurile sau rutina, fără să dau skip anumitor activități din viața mea de zi cu zi doar pentru a sta pe internet și a-mi pierde timpul. Dar chiar e o carte pe care, sincer, aș recomanda-o în general adolescenților, persoanelor care stau ore în șir pe telefon, internet, laptop, calculator sau alte chestii din această tagmă tehnologică. Pentru că e o lectură care, dincolo de a fi drăguță, ușoară, e o lectură profundă, e o lectură care, dacă ești deschis în această direcție, chiar te atinge. 

„(...) Mulți dintre ei au observat că, fără internet, trăiesc momente unice. Redescoperă chiar și plăcerea de a sta cu familia. 
- Sincer, eu cred că orice este posibil dacă încercăm să ridicăm ochii din ecrane din când în când și ne uităm în altă parte.”

Vreau să le mulțumesc prietenilor dragi de la Grupul Editorial RAO pentru acest exemplar, 15 zile fără internet, de Sophie Rigal-Goulard, pe care-l puteți găsi AICI. Vă recomand s-aruncați un ochi pe site-ul lor, găsiți o mulțime de cărți, de toate genurile, care, cu siguranță, vă vor fi pe plac. S-aveți parte de lecturi cât mai pe gustul vostru și de o zi liniștită!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu