Dâre de timpi, de Angela Fanea-Macarie - Recenzie

Editura: Vatra Veche

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 88

Anul apariției: 2018

„Poezia este muzica sufletului meu.” (Angela Fanea-Macarie)

Dar cât de dooor mi-a fost să citesc poezie. Recunosc, de-a lungul experienței mele literare, am citit multă poezie, drept care am și câțiva autori preferați, printre care Rupi Kaur, Ioana Nicolaie, Nora Iuga, Angela Marinescu, și-aceștia sunt primii care-mi vin în minte, dar mai sunt câțiva. Ei, bine, mi-am dat seama că poezia este ceva ce place sufletului meu, și nu numai - mi-am dat seama că este greu, dar foarte greu, să scrii poezie. Poezie care să te-atingă, care să te miște, care să-ți transmită, să te facă să simți și să trăiești și să zâmbești și să te bucuri - să ai un mix, cum să zic, de sentimente & emoții. Fără să fiu impresionist, am să spun că în volumul doamnei Angela Fanea-Macarie, căreia îi mulțumesc din suflet că mi l-a trimis, semnat, cu autograf, am regăsit o poezie frumoasă, caldă, o poezie care mi-a atins sufletul și m-a făcut, și-mi asum când o spun, de o lirică eminesciană care-mi lipsea - cu toții am crescut cu Eminescu, nu-i așa? Cu poeziile sale dulci, metaforice, cu rimă (da, că, în cele din urmă, poezia aceea veche are rimă, e inclusă într-o oarecare rigoare stilistică, într-un anume tipar), cu poeziile sale sensibile, care ne-au îndulcit copilăria.

În Dâre de timpi am regăsit toate acestea. Dovadă fiind talentul doamnei Angela, care nu se înscrie doar în lirism, ci și într-o efervescență a stilului, a imaginilor acelea plastice (într-o scriitură, de altfel, expeditivă, plastică, frumos conturată) care te-ating și-ți dau, așa, ceva din sufletul lor. Autoarea, deși nu-s eu critic viabil și acreditat, își oferă sufletul pe tavă, în timpi măsurați în emoții, cu un talent care m-a făcut să zâmbesc și să mă bucur că, într-adevăr, poezia trăiește printre timpi - și, de fapt, nu daor că trăiește, dar poezia reprezintă un mijloc de comunicare, de transcedere, reprezintă o posibiliate de salvare a ființei, ca un save-as a identității scriitoricești. Nu știu, chiar nu știu ce să spun despre carte, deoarece chiar mi-a plăcut. Mi-a plăcut, de asemenea, nu doar pentru stil, ci că mi-a adus aminte de anumite timpuri, de anumite (alte) lecturi lirice pe care le-am avut. A fost o carte care m-a bucurat și care mi-a (re)amintit că, într-adevăr, avem în noi exact ce ne trebuie pentru a ne împlini visurile & visele & idealurile, că trebuie să fim constanți și, cu pași mici și siguri, să mergem în direcția desăvârșirii.

Chiar mă bucur că am avut ocazia să citesc acestă carte - i-aș fi oferit o recenzie mai lungă, dar, după cum probabil vă dați seama, e greu să recenzezi o carte de poezie, întrucât nu se înscrie într-o tagmă romanistă, ceea ce nu presupun existența naume a vreunei acțiuni, a personajelor, a unei intrigi și așa mai departe - nu mă pot lega decât de sentimentele transmise, de emoțiile care m-au încercat; și aici, la o adică, tot mi-ar fi greu să sumez identitatea mea lirică, să zic așa, deoarece e greu, mai ales atunci când cititorii n-au citit, poate, cartea. Dar am încercat s-o fac pe cât de bine am putut, deoarece, repetându-mă (și manifestându-mă într-o manieră impresionistă), volumul doameni Angela Fanea-Macarie, Dâre de timpi, a lăsat o urmă caldă, suavă și subtilă, emoționantă asupra mea. Am simțit nevoia să citesc o carte de poezii și, uitați, aceasta a căzut exact în momentul potrivit. Pentru că m-a ridicat, înălțător, și mi-a adus aminte, de fapt, cât de mult am iubit, cândva, poezia. Și cât de mult încă o iubesc.

Mulțumesc enorm doamnei Angela Fanea-Macarie pentru exemplarul de față. Vă felicit enorm pentru ceea ce ați reușit și pentru toată activitatea dumneavoastră în promovarea culturii românești, precum și pentru frumoasa și vasta activitate literară pe care, de-a lungul timpului, ați arătat-o. Mult spor în următoarele creații și inspirație nemăsurată - ați câștigat un cititor fidel și devotat. Dragi cititori, să aveți spor la lecturi cât mai frumoase și tot ce e mai frumos!