sâmbătă, 25 aprilie 2015

„Începutul tuturor lucrurilor” de Robyn Schneider- Recenzie




Dacă este o lecție, în această lume, pe care toți o învață, este aceea că viața este surprinzătoare. Pur și simplu, în adevăratul sens al cuvântului. Este surprinzătoare prin felul ei de a fi și de a conlucra în noi. Azi ești, mâine nu mai ești, astăzi alergi până cazi la pământ, mâine îți rupi un picior, astăzi râzi cu prietenii tăi iar mâine toți, din păcate, te părăsesc și uită tot ce s-a întâmplat. Azi ai încredere în cineva, iar mâine, într-o singură clipă, pierzi toată acea încredere. De asemenea, este surprinzător cum străinii intră în viața noastră atunci când ne așteptăm mai puțin, schimbându-ne-o pe vecie. Cartea lui Robyn Schneider este despre viața unui adolescent, o viață tipică, am spune, dar care se schimbă atunci când la liceu apare o nouă fată, o străină, de care acesta se îndrăgostește și pe care vrea s-o cunoască în întregime.


Robyn Schneider este scriitoare, actriță și personalitate online care consideră că și-a irosit perioada adolescenței într-un oraș care, întâmplător, seamănă destul de mult cu Eastwood. Robyn a absolvit Universitatea Columbia, unde a studiat scriere creativă, și Facultatea de Medicină a Universității Columbia unde a studiat etica medicală. Locuiește în Los Angeles, California, și își petrece foarte mult timp în mediul online. Îi puteți vedea jurnalele video pe youtube.com/robynisrarelyfunny și, de asemenea, o puteți urmări pe rețelele de socializare pe care le frecventați.

Adolescența, perioada aceea presărată cu umor, cu glume uneori nu prea reușite - „N-a prea râs nimeni” -, cu sărutări furate și priviri pătimașe, grupulețe, șmecherul liceului, tocilara cu ochelari, tipul ciudat din colț care se scobește în nas, rocker-ul care-și face părul cu placa, titulaturi peste titulaturi, însă cu toții trecem prin această perioadă și, uneori, parcă ne-am dori ca ea să revină, deși timpul este ireversibil. Așa că scotocim în acele sertare care se numesc „amintiri”, căutând acel moment în care ființa noastră a vibrat la maximum. Erza Faulkner, un adolescent admirat de toți, normal, care se ceartă cu părinții săi, își plimbă cățelul, are dezamăgiri și satisfacții, un adolescent care nu știe ce să facă cu viața sa, cu o pasiune latentă pentru tenis și romanul lui Fracis Scott Fitzgerald, „Marele Gatsby” - așadar, un adolescent ca oricare - trăiește într-o societate care, la început, i se potrivește ca o mănușă: are prieteni, are o iubită frumoasă și dorită și de alții, învață bine și se distrează pe meritul său. Toate acestea până când „toate lucrurile au început”, întorcându-se, parcă, împotriva adolescentului Erza. Erza avea o credință sigură, și anume că oamenii sunt sortiți ca la un moment dat pe parcursul existenței lor să apară o tragedie - o singură întâmplare, - în urma căreia viața este privită cu alți ochi, abia atunci fiindu-le dat să trăiască lucruri cu adevărat importante. Momentul lui tragic, de cumpănă, momentul născând a ceea ce are să urmeze, a fost acela când era pregătit să le piardă pe toate: într-o noapte îngrozitoare, un șofer neatent îi distruge genunchiul lui Ezra, așadar, cariera lui sportivă și viața socială.

E de prisos să prezint ce se întâmplă după, de alfel nici nu vreau să dau spoilere. Cu toate astea, într-o zi, la liceul la care învață Ezra, își face apariția o nouă fată, Cassidy Thrope, care ajunge la masa exclușilor (după cum v-am spus, o viață americană de adolescent [a]tipic), însă care este diferită față de toți oamenii pe care Ezra i-a întâlnit vreodată - rece în gândire, dar dulce și cu un umor puțin zeflemist, firească fără să facă eforturi și cu o inteligență extraordinară. Astfel, Cassidy îi atrage atenția încă de când o vede, împrietenindu-se numaidecât cu aceasta. Împreună, cei doi descoperă flash mob-urile, comorile îngropate și un pudel care ar putea fi reîncarnarea lui Jay Gatsby, până când se îndrăgostesc unul de altul și își afișează relația. Până acum, o poveste tipic adolescentină, presărată cu umor (pe care l-am considerat destul de bun, date nu puținele momente în care am râs sănătos), cu sărutări furate pe ascuns, în prezența celorlalți, glume, petreceri, chestii dintr-astea, dar toate lucrurile iau o întorsătură ciudată atunci când, într-o seară pe când trebuiau să meargă la bal, Cassidy este de negăsit, nu răspunde la telefon, nu este acasă, iar în momentul în care o găsește, aceasta pare tristă, pierdută, străină de tot ceea ce se petrece, și îi spune lui Ezra că, de fapt, ea are un iubit și nu mai pot fi împreună. Nu e spoiler, zic eu, având în vedere că acțiunea și intriga nu se rotește în jurul acestui lucru, ci în jurul trăilor lui Ezra, a contradicțiilor sale.

Să fi spus Cassidy o minciună? Sau, de fapt, Ezra vrea să creadă că totul este o minciună, vorbind orgoliul masculin din el? Care ar fi motivul pentru care Cassidy, din fata bonomă și radiantă, să se fi transformat, deodată, într-o persoană aflată la polul opus, care nu-l mai dorește pe Ezra în viața ei? Ei bine, vă pot spune doar că răspunsul este unul destul de șocant, pe care cu greu îl anticipezi, și, chiar dacă încerci, tot nu vei reuși. Un trecut ineluctabil care invadează, ca firul de nisip dintr-o clepsidră, în prezentul continuu, trezind la viață întrebări, dar și răspunsuri, un trecut din care izborăsc începuturi noi din finaluri abrupte și tragice.

Dacă ar fi să vă spun părerea mea, consider acest roman unul destul de bun. Mi-a plăcut deopotrivă faptul că autoarea a mizat pe umor și pe viața adolescentină americană tipică, cu majorete și chestii dintr-alea, știți voi. De altfel, stilul romanului este unul ușor, cu note foarte bune realizate de către traducătoarea acestei cărți, Laura Frunză, cu un limbaj curat și clar, dar și cu pasaje introspective și cu substrat - înțelegeți voi expresia asta, „cu substrat”. Adică pasaje care-ți dau de gândit și de meditat, la care revii după ce ai terminat capitolul. Sunt destule, credeți-mă. De asemenea, mi-a mai plăcut faptul că Robyn Schneider (care, la început, am crezut că e bărbat, dar habar nu am de ce) a adus lirism în această carte, adăugând dialoguri care mi s-au părut extrem de interesante și relevante în determinarea caracterelor personajelor care iau parte la acțiune. Prietenii rupte, inimi frânte, relații ascunse și scoase la iveală în momente greșite, cuvinte care încă rămân în aer, nerostite, spuse pe un ton sentențios sau înțelese greșit, care rănesc și spulberă speranțe. Amintiri, vise, speranțe și iubire firească, dar neîmplinită în planul universal, pentru că romanul nu se termină, în niciun caz, așa cum ne-am aștepta, poate, cu toții. Mă declar, astfel, mulțumit de lectură. Poate unii ar considera clișeic acest roman, această viață adolescentină, dar cum altfel am putea-o descrie? Ce, n-ar mai fi fost clișeică dacă Erza ar fi avut trei mâini, Cassidy opt tentacule, iar profesorii erau soldați veniți de pe Uranus, nu? Să nu mă înțelegeți greșit, vă rog, dar acest termen, „clișeu”, este ceva relativ. Pentru mine este o noutate dacă reușesc să desenez schița a nu știu ce clădire, însă un arhitect ar considera clișeic acest lucru. Bine, am fost puțin subiectiv. Însă, trecând peste astea, este o lectură care place și atrage, care surprinde, deși nu o pot considera una dintre cărțile mele preferate - este genul acela de carte pe care o citești cu drag și la care te vei gândi în viitor, în momentele-ți de liniște.

Am selectat și niște citate și fragmente care mi-au plăcut, vi le voi prezenta mai jos:

„Uneori, cred că toată lumea are o tragedie care abia așteaptă să i se întâmplă, că oamenii care cumpără lapte îmbrăcați în pijamale sau cei care se scobesc în nas la semafor sunt doar la câteva secunde distanță de un dezastru. Că viața fiecărui om, indiferent de cât de banală ar fi, are un moment în care va deveni ieșită din comun - o singură întâmplare care va declanșa toate întâmplările cu sens de după aceea.”

„O parte din mine parcă se bucura că acei prieteni dispăruseră, lăsând în urmă un loc gol enorm, pe marginea căruia mă balansam, încercând să nu cad în golul din interiorul meu pentru că mi-era teamă să aflu cât de adânc era.”

„Dacă într-adevăr toate lucrurile se îmbunătățesc pe parcurs, așa cum afirmă toată lumea, atunci fericirea ar trebui să poată fi reprezentată printr-un grafic. Desenezi o axă X și una Y, unde o curbă ascendentă reprezintă o atitudine pozitive, faci niște puncte și gata. Dar asta e o porcărie pentru că ‹‹îmbunătățirea›› nu e măsurabilă. În orice caz, la asta mă gândeam a doua zi dimineața la ora de algebră în timp ce domnul Choi discuta despre derivate. 
Mă rog, la asta și la cât de tare urăsc matematica.”

„- Oh. Cassidy și-a mușcat buza. Poate ar trebui - dacă aș - nu, stai, îl trag peste cap.
- Asta e așa de umilitor, am murmurat eu în timp ce Cassidy se zbârcolea ca să iasă din sutien.
- Păi, asta dă un nou sens expresiei  ‹‹chinurile iubirii››, m-a tachinat ea, și am râs amândoi, iar situația a devenit mult mai interesantă datorită faptului că era goală până la brâu.
- Deci, contează unde ți-l pun? am întrebat-o eu.
- Poftim? s-a bâlbâit ea.
- Oh, vai, nu. Sutientul, am clarificat eu, desprinzându-l de orteză. Scuze.
- Ești drăguț când te înroșești. (...)”

„(...) dacă cultura populară ar fi fost așa de previzibilă, totul ar fi devenit arhaic din momentul în care ar fi ajuns să existe.”

În ceea ce privește exegeții, se spun următoarele:

„Uluitoare. Umor tăios, spirit de observație minuțios și compasiune surprinzător de tandră, sunt principalele caracteristici ale cărții.” - Jeanette Walls

„Îți frânge inima și te amuză. Nu am nicio îndoială că fetele de pretutindeni se vor îndrăgosti profund, nebunește și fără speranță de Erza Faulkner.” - Sarah Mlynowski

„Inteligentă, amuzantă, sfâșitoare și atât de reală că te doare; o carte pe care n-o vei uita niciodată.” - Lauren Barnholdt

Vă recomand cu drag romanul, încercați și voi să rezolvați enigma lui Cassidy, înainte de a vă oferi autoarea, bineînțeles, răspunsul. Sunt sigur că o să vă placă să vă aventurați în relația celor doi și în mintea lui Erza. Mulțumesc frumos celor de la Editura Epica pentru ocazia de a citit acest roman, pe care-l puteți comanda de AICI, cu reducere. Urmăriți pagina de Facebook a editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile, ofertele, concursurile și reducerile. Voi ați citit romanul? Cum vi s-a părut?

Editura Epica
304 pagini
Traducere din limba engleză și note de Laura Frunză

14 comentarii:

  1. Imi place mult recenzia ta! :) Nu am citit cartea, dar am citit multe recenzii. As vrea sa stiu ce era in capul lui Cassidy de a inceput sa se comporte asa, ii da un aer de mister. Multumim pt recenzie, Andrei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos! :) Mă bucur că îți place, îți recomand cu drag cartea ca să vezi „ce era în capul lui Cassidy”. Mulțumesc eu pentru prezență. Succes!

      Ștergere
  2. Chiar acum ma apuc de carte, asa ca recenzia pica la fix!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să-mi spui cum ți s-a părut, Anca! Spor la lectură, te mai aștept.

      Ștergere
  3. Hmm, tot auzisem despre cartea asta că e puerilă, ca un film din ăla de duzină cu adolescenţi americani. Acum mi se mai schimbă perspectiva asupra ei :) Însă tot nu am aflat dacă vine la pachet cu jeleurile alea din prima poză :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nicidecum. Elemente „de duzină”, să zicem, sunt, dar nu se pistonează asupra lor. De altfel, cum ai putea descrie viața unui adolescent? Că doar nu e carte SF sau cu vampiri, fantome și (z)vârcolaci. Și, hmmm, nu cred că-s incluse și jeleurile, nu-i viața „atât de frumoasă”! :D

      Ștergere
    2. Nu mă aşteptam chiar să nu fie nimic "obişnuit" pe acolo, dar nu îmi spusese nimeni că şi ea îl lasă baltă mai la sfârşit.
      Nu-i nimic, mie oricum nu îmi plac jeleurile alea, mie îmi plac jeleurile şerpi, broaşte şi ursuleţi :)))))

      Ștergere
    3. Harribo, dintr-ăia, nu? :)) Sau cum se mai cheamă. Merg, în combinație cu cartea. Pe bune!

      Ștergere
    4. De care or fi, mai sunt şi altele, am uitat cum se cheamă, unele care sunt de când eram eu mică. Plus că mai gasesc la kilogram în diverse locuri (în Kauffland au uneori şoricei, niam-niam). O să merg mâine să îmi iau, în caz că îmi iau cartea să fiu pregătită :))

      Ștergere
    5. :)) Ah, da, știu. Mereu mai iau câte unul, doi, de-acolo, fără să plătesc. Șșșșș! Nu zi nimănui!

      Ștergere
    6. Hmm, pentru tine sau pentru pisică?

      Ștergere
    7. Pentru mine! :)) (wasntme)

      Ștergere