Salutare, dragilor!
Nu știu cum să încep. Prin a-mi cere scuze? Așa s-ar cădea. Îmi pare rău pentru absența-mi atât de îndelungată de pe blog, Doamne, dar chiar nu mai am timp de nimic. Sunt nevoit să fac muuuulte, muuulte sacrificii pentru prioritățile din această perioadă - care țin, exclusiv, de „viitorul meu profesional”, să-l numesc așa.
Clasa a douăsprezecea. Groaznică, credeți-mă! Bine, acum depinde și unde țintești mai departe, iar ceea ce vreau să fac necesită tot timpul meu, tot interesul meu. De aceea, din păcate, nu prea am mai avut - și nici nu prea mai am - timp de blog. Evident, asta nu înseamnă că o să renunț la familia de aici, la oamenii frumoși de aici și la ceea ce, pentru mine - și, poate, pentru alții - acest blog înseamnă. Cuvintele mele, sufletul meu, cărțile mele, cititorii mei - toate rămân neschimbate! :)
Vă mulțumesc pentru înțelegere, vă mulțumesc că mă citiți în continuare și, zău, revin curând cu niște postări care-s de ceva vreme așteptate. Vă îmbrățișez cu drag! (hug)
Andrei C.
Stai fără griji, Andrei, te înțelegem! Multă baftă, răbdare și spor! >:D<
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult, Adina, pentru susținere! Pups!
Ștergere