Moartea doamnei Westaway, de Ruth Ware - Recenzie

Editura: Trei

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 464

Traducere: Tudor Călin Zarojanu 

Anul apariției: 2020

„Niciodată să nu crezi, Hal. Niciodată să nu-ți crezi propriul discurs. Actorul care pierde contactul cu realitatea, scriitorul care își crede propriile minciuni - aceștia sunt pierduți. E o fantezie - să ai asta mereu în vedere, oricât ai vrea să crezi.”

Ruth Ware (n. 1977) a crescut în Sussex, pe coasta de sud a Angliei. Înainte să se apuce de scris, a avut meserii dintre cele mai diverse: chelneriță, librar, profesoară de engleză și ofițer de presă. În prezent, locuiește lângă Brighton împreună cu familia. Romanul ei de debut, Într-o pădure întunecată, a fost publicat în peste 40 de țări și a devenit bestseller New York Times și Sunday Times. A fost nominalizat la British Book Industry Awards, secțiunea debut, şi urmează să fie ecranizat de New Line Cinema. Drepturile de ecranizare pentru televiziune ale celui de-al doilea roman, Jocul minciunii, au fost achiziţionate de Entertainment One în parteneriat cu Gotham Group, iar Femeia din cabina 10 a devenit bestseller Sunday Times și New York Times, drepturile de ecranizare fiind achiziționate de CBS Films. La Editura Trei au apărut toate aceste romane ale lui Ruth Ware. O puteţi urmări pe www.ruthware.com.

„Una pentru întristare/ Două pentru bucurie/ Trei pentru o fată/ Patru - pentru un băiat să fie/ Cinci pentru argint/ Șase - aur strălucit/ Șapte - un secret/ Nicicând dezvăluit.”

Deşi nu crede în arta divinaţiei, Hal Westaway îşi câştigă traiul ca ghicitoare în tarot. Când găseşte în cutia poştală o scrisoare prin care este anunţată că a primit o moştenire considerabilă de la o anume Hester Mary Westaway, înţelege repede că e o greşeală. Dar ştie şi că poate folosi trucurile din cartomanţie pentru a pune mâna pe bani. Hal hotărăşte să meargă la înmormântarea femeii, însă, odată ajunsă acolo, îşi dă seama că a nimerit în mijlocul unei situaţii încâlcite şi că toţi cei prezenţi încearcă să pună mâna pe moştenire. Lucrurile nu sunt deloc atât de simple pe cât păreau la început. Oare ce mister ascunde moartea doamnei Westaway?

„Când adormi, visă - visă un tânăr, aplecat deasupra ei, cu sabia ridicată.”

Eu și Ruth Ware avem o relație bizară, aparent. Nu prea mi-au plăcut primele două romane pe care le-am citit, semnate de ea, și anume Într-o pădure întunecată și Femeia din cabina 10. Așadar, având în vedere această situație, am intrat în lecturarea romanului Moartea doamnei Westaway fără a avea așteptări. Și, surprinzător, am început această carte ieri, și-am terminat-o acum câteva ore. Este subînțeles, așadar, faptul că pur și simplu am devorat-o (are și un număr relativ mărișor de pagini, dar nu se citește totșu grei), pentru că mi-a plăcut la nebunie. Știu că citeam și citeam și-mi mă întrebam dacă nu am citit, cumva, celelalte cărți într-o perioadă nepotrivită, dat fiind faptul că chiar nu mă prinseseră așa tare. Sau dacă, for real, acest roman este scris de Ruth Ware (bineînțeles că de ea este scris). Dar știu cu siguranță și cu certitudine faptul că mi-a plăcut acest roman tare de tot.

„Există două căi înaintea ta, se răsucesc și se intersectează. (...) Adevărul era că cele două căi dispăruseră acum. Alesese una - și oprise posibilitățile oferite de cealaltă, ca și cum n-ar fi existat vreodată. Nu era nicio cale înapoi, nu avea niciun rost să-și analizeze decizia. Făcuse alegerea de care avea nevoie pentru a supraviețui, iar acum singura cale de ieșire era de a intra mai adânc în înșelăciune. Nu putea nici măcar să renunțe.”

Hal Westaway este prinsă undeva la mijloc. Plină de datorii, cu niște persoane bizare cărora le datorează niște bani, salvarea sa pare să vină din faptul că este moștenitoarea unei averi impresionante. Așadar, deși confuză și cu mustrări, aceasta se hotărăște să meargă, asumându-și pericolele la care se supune și consecințele care pot urma în urma demascării adevăratei ei identități. Totuși, ajunsă la fața locului, totul se dovedește a fi mult mai mult decât atât: Hal începe să afle anumite lucruri care o fac să se îndoiască de propriul ei trecut, de propria ei mamă, de tot ceea ce, până atunci, știa despre ea însăși. Fiind nevoită să-și asume o identitate care nu este a ei, Hal ajunge să se pună în pericol dar, în același timp, începe să scotocească tot mai mult în trecutul familiei Westaway, aflând anumite lucruri care se vor dovedi relevante în ceea ce privește, după cum am zis, propria ei identitate. N-am să spun mai multe, dar vă pot asigura, cert, de faptul că romanul chiar este ca un roller coaster de întâmplări tot mai neașteptate, situații imprevizibile și adevăruri care ies la iveală, dând peste cap tot ce părea firesc și normal.

„Mama ta. Asta era tot. Fără iubire. Fără sărutări. Doar o declarație rece a unui fapt. O metaforă perfectă, de fapt, pentru viața ei.”

Moartea doamnei Westaway chiar mi-a plăcut. A fost un roman care, după părerea mea, a avut ce-i trebuie pentru a fi unul de succes: o moștenire în jurul căreia se-nvârte destinul mai multor personaje, conflicte de interese, relații frumos conturate, personaje interesante, puternice, minciuni, secrete, adevăruri, pericol și întuneric. Cartea a avut și ceva simbolic, de fapt, faptul că Hal era cititoare în cărți de tarot - nu știu, parcă a oferit un aer altfel acestei cărți, a creat atmosfera într-o manieră interesantă - întreaga viață parcă fiind o sumă de alegeri, mai potrivite sau mai rele, sumă care ne-aduce într-un punct în care, în cele din urmă, am ajuns în urma acțiunilor noastre, fie ele mai mult sau mai puțin voluntare. Ăsta pare-se a fi fost și dictonul călăuzitor al lui Hal, niciodată să nu te avânți cu capul înainte și mereu să te îndoiești de două ori înainte de a merge pe un anumit drum. De asemenea, faptul că există mereu eventualitatea unei alegeri și, înainte de a merge pe un anumit drum, trebuie să cântărești bine - atât consecințele, cât și eventualele câștiguri. Chiar mi-a plăcut faptul că a inserat această idee în acțiunea romanului, făcând din carte ceva mai mult decât un thriller obișnuit.

„Amintește-ți cine ești (...). Amintește-ți de blândul șoricel-nepoată. (...) Dar se întorcea și în propriul ei trecut - și una dintre toate întrebările fără răspuns care-i răsunau în minte era în special una la care Hal continua să revină, cu o neliniște din ce în ce mai mare, ca limba care atinge neîncetat un dinte dureros: de ce o mințise mama ei?”

Nu știu dacă aș putea compara cartea cu un thriller normal. Este destul de ciudat, sincer, pentru că are un aer oarecum gotic, dacă pot spune așa, de un întuneric „pe care-l poți gusta” (după cum însăși Ruth Ware afirmă la un moment dat, povestea fiind scrisă la persoana a III-a), care potențează și mai mult misterul morții doamnei Westaway și a moștenirii acesteia. Cred că mi-ar fi plăcut totuși să nu grăbesc lectura atât de mult, aș fi vrut să fi poposit mai mult în lumea creată de Ruth Ware, în acea casă veche, rece, întunecată, în care parcă toate personajele au fost izolate de lume și puse împreună doar pentru a-și afla una alteia secretele. Dar chiar m-a prins și n-am putut s-o las din mână până nu am aflat răspunsurile întrebărilor pe care și le pune Hal. Mi s-a părut interesant și misterul morții mamei lui Hal, după ce a fost lovită de o mașină iar vinovatul nu a fost găsit niciodată. Astfel, romanul Moartea doamnei Westaway nu are la bază doar o simplă moștenire, ci mai multe intrigi care, în cele din urmă, se țes într-o concluzie unică. Repetându-mă, revin iarăși la aspectele simbolice ale acestui roman, care fac din cartea lui Ruth Ware ceva deosebit de special și care, după părerea mea, și-ar putea găsi un loc potrivit și-n alte thrillere. Pentru că parcă i-a oferit romanului un plus de savoare, l-a făcut mai intens și mai plăcut. Dar este doar părerea mea, în cele din urmă.

„Se întâmpla rareori ca țărmul să fie complet pustiu. Barurile și cluburile erau deschise mai toată noaptea, vărsând până în zori localnici și turiști beți. Dar în seara aceea, chiar și cei mai îndârjiți petrecăreți deciseseră să nu se aventureze, iar acum, la ora 21:55, într-o zi umedă de marți, Hal avea promenada numai pentru ea, lumina intermitentă a debarcaderului fiind singurul semn de viață, în afară de pescărușii care se roteau și țipau peste apele tulburi ale Canalului.”

Sunt tare curios dacă voi ați citit această carte sau orice altă carte semnată de Ruth Ware și cum vi s-au părut. Pentru mine, această carte rămâne preferata de la Ruth Ware, dar cu siguranță am să revin cândva și asupra celorlalte două lecturi (după cum am spus, poate le-am perceput eu greșit sau nu le-am oferit atenția necesară - mi-e tare greu să cred că acest roman mi-a plăcut atât de mult, în timp ce celelalte două m-au lăsat rece). Vreau să le mulțumesc tare mult prietenilor dragi de la Grupul Editorial Trei pentru acest volum, Moartea doamnei Westaway, de Ruth Ware, pe care îl puteți găsi AICI. Vă recomand să aruncați o privire pe site-ul editurii, veți găsi numeroase cărți care cu siguranță vă vor fi pe plac. Să aveți parte doar de lecturi frumoase și cu spor!