Scurtă istorie a tuturor, de Adam Rutherford - Recenzie

Editura: Publica

Colecția: Co-Lecția de Știință

Rating: 5 din 5 steluțe

Anul apariției: 2017

Traducere: Anca Bărbulescu

Număr de pagini: 432

Adam Rutherford este autor de texte științifice și om de radio și televiziune. A studiat genetica la University College din Londra și, în timpul doctoratului pe tema dezvoltării ochiului, a făcut parte din echipa care a identificat prima cauză genetică a unei forme de orbire manifestată la copii. A scris articole și a prezentat numeroase emisiuni, printre care Inside Science, pentru Radio 4, The Cell, pentru BBC Four și Playing God, despre dezvoltarea biologiei sintetice, pentru publicația științifică Horizon. Prima lui carte, Creation, despre originea vieții și biologia sintetică, apărută în 2013, a primit critici excelente și a fost printre finalistele candidate la premiul Wellcome Trust.

„Povestea aceasta este despre tine. Îți spune cine ești și cum ai apărut. Este povestea ta, deoarece evoluția omenirii care are ca destinație existanța ta este unică, la fel ca a oricărei persoane care a văzut vreodată lumina zilei. În același timp, este povestea noastră, colectivă, pentru ca tu, ca ambasador al întregii noastre specii, ești în același timp și tipic, și excepțional.”

Povestea aceasta este despre tine. Spune cine ești și cum ai apărut. Este povestea ta unică, la fel cum unică este pentru fiecare dintre cei 100 de miliarde de oameni moderni care au văzut vreodată lumina zilei. În același timp, este povestea noastră colectivă, pentru că fiecare purtăm în genom istoria speciei – nașteri, morți, boli, războaie, foamete, migrații și sex din belșug. De la prima descifrare, în 2001, genomul uman a făcut obiectul unei multitudini de afirmații, contraafirmații și mituri. De fapt, după cum explică Adam Rutherford, genomurile noastre trebuie citite nu ca pe manuale de instrucțiuni, ci ca niște poeme epice. ADN-ul determină mult mai puține despre noi ca indivizi decât ni s-a spus, dar enorm de multe despre noi ca specie. În această călătorie captivantă prin peisajul tot mai vast al geneticii, Adam Rutherford ne dezvăluie ce ne spun genele despre istorie și ce ne spune istoria despre gene. De la oameni de Neanderthal la crimă, de la capetele roșii la rasă, de la regi morți la ciumă, de la evoluție la epigenetică, volumul de față este un portret nou, care iluminează și desființează mituri, al nostru așa cum suntem și al devenirii noastre.

„În ciuda diferențelor dintre noi, toți oamenii sunt foarte înrudiți, iar arborele nostru genealogic este tuns și încovoiat; nu seamănă deloc a arbore. Și totuși, noi suntem fructele lui.”

Cred că pot numi această carte drept una dintre cele mai efervescente citite vreodată. De ce? Pentru că, zău, această carte abundă de informații care, într-o mare măsură, te pot șoca. Nu te-ai fi gândit niciodată la ele - și nu că nu te-ar fi dus capul, dar, aici, este vorba despre date științifice, despre o întreagă și imensă bibliografie specifică, de o cercetare intensă și despre o raționalizare deosebită. Trecând prin extrem de multe lucrări științifice, Adam Rutherford, în cartea sa, cercetează lumea noastră - cu toot ceea ce înseamnă și a însemnat - mergând pe ramura geneticii, parcurgând sui generis istoria noastră ca oameni, ca Univers, totul având să fi fost, deja, scris în genele noastre, în aceste mici cutiuțe cu secrete pe care, dacă știm să le citim, spun povești despre locurile pe care le-am parcurs, războaiele pe care le-am dus, intemperiile cu care am avut de-a face, descoperirile pe care le-am făcut și așezările pe care le-am ridicat. Nu știu dacă știți filmul Mean Girls, în care, la un moment dat, o actriță întreabă Dacă ești din Africa, de ce ești albă? În cele din urmă, un răspuns se regăsește în această carte: Adam Rutherford ne amintește că, originar, cu toții suntem africani. Singurii homo sapiens de pe planetă au trăit acum aproximativ 100.000 de ani în Africa. Iar, de aici, migrarea ne-a făcut să ajungem pe întreg Pământul.

„Perioada dintre momentul în care am început să consemnăm istoria și până în prezent este o bătaie de aripi a evoluției, egală cu un singur caracter, cât acest punct de la finalul propoziției. Și câte lacune are și istoria aceasta! Documentele dispar, se dezintegrează. Le descompun elementele naturii, insecte și bacterii sau ajung să fie distruse, ascunse, falsificate sau revizuite.”

Folosindu-ne de datele furnizate de „ADN-ul arhaic, antic”, să-i spun așa, ADN-ul extras din artefacte osoase care datează de zeci de mii de ani, tot ceea ce credeam că știm, datele și fluxul general al acestora, s-a schimbat profund. Spre exemplu, un os de la piciorul aparținând unei femei din Neanderthal, care a murit aproximativ acum 50.000 în munții siberieni Altai, scoate în evidență date referitoare la predilecția oamenilor antici de a se împerechea cu alte specii. Denisovanii din peșterile Denisova, din apropiere, au contribuit, de asemenea, la fondul modern al genelor umane. Și datele încă sunt și mai detaliate, mai explicite, dar nu are rost să le expun aici, deoarece nu cred că ar face interesul nimănui. Deși am citit o carte care aborda o temă asemănătoare, și anumite Povestea originilor, de David Christian (recenzia o găsiți AICI), cartea lui Rutherford abordează aceeași idee, însă văzută din perspectiva istoriei scrise de genele noastre - în cele din urmă, amândouă mi-au plăcut extraordinar de mult, deși recunosc că mi s-a părut mai interesant să citesc totul sub forma unui frotiu de gene, dacă pot spune așa, întrucât domeniul acesta mă interesează în special. Rutherford, un genetician instruit, ne ghidează într-o lume efervescentă, dominată de principii științifice și, într-o aceeași măsură, de hazardul natural; este deosebit de atent în explicarea conceputului de rasă, cum există și, de fapt, nu există. Un jamaican, spre exemplu, poate avea o legătură genetică mult mai strânsă cu un englez, decât cu un nigerian. Totul depinde, în cele din urmă, de ceea ce luăm în calcul atunci când facem aceste diferențe: spre exemplu, dacă vrem să nișăm persoane care au o adaptare mai rapidă la condiții de altitudine, atunci se prea poate să găsim o legătură consolidată și puternică legătură genetică între nepalezi și opieni. Știința, după cum ne amintește Rutherford, este încă în desfășurare. Să spui că știi, că deja le-ai aflat pe toate, ar fi o dovadă de ipocrizie și de stagnare. Totuși, există un Univers al posibilităților, iar între lucrurile pe care le știm și cele de a căror știință, poate, ne temem, există cale lungă și multe, multe minți luminate. 

„Genomul, genele și ADN-ul documentează călătoria vieții pe Pământ - patru miliarde de ani de încercări și erori care au dus la apariția ta. Genomul reprezintă totalitatea ADN-ului din tine, cu toate cele trei miliarde de litere ale lui, iar metoda lui de formare - toată povestea misterioasă (din punct de vedere biologic) cu sexul - îl face unic pe fiecare persoană.”

Cărțile de căpătâi, să le spun așa, ale facultăților de medicină, care cândva cuprindeau studii considerate irefutabile, ajung să fie detronate - Rutherford desparte anumite boli și afecțiuni patologice de grupuri de oameni cu care, cândva, erau asociate. Spre exemplu, în studiile efectuate la nivel de genom, cercetătorii iau un eșantion de persoane care manifestă o anumită afecțiune și, mai apoi, caută variante în modificările ADN-ului aparținând persoanelor la care această afecțiune nu este prezentă. Astfel, boala Tay-Sachs, considerată mult, mult timp o „afecțiune exclusiv evreiască”, s-a demonstrat că nu este așa. După cum subliniază autorul, aceasta aproape a dispărut din rândul populațiilor evreiești Ashkenazi. Alte cercetări au demonstrat faptul că trăsătura hematiilor în seceră (drepanocitoza, rezultată în urma unei mutații a unei gene care codifică Hb-B din sânge, modificându-i acesteia morfologia și funcționalitatea), odată identificată cu africanii subsaharieni și cu descendenții lor imediați, este de asemenea întâlnită și în Europa de Sud, Estul Mijlociu și Filipine. Oricum, sunt multe de spus, dar este pur și simplu extraordinar modul în care Rutherford reușește să explice, atât de bine, atât de accesibil și atât de captivant aceste aspecte. 

„Știința tinde să ne arate că mare parte din lume nu e așa cum o percepem noi, indiferent că vorbim la nivel cosmic, molecular, atomic sau subatomic. (...) Există o adevărată discrepanță între maniera în care știința abordează subiecte precum familia și rasa și maniera în care le discutăm noi, pentru că, după cum vom vedea, lucrurile nu stau cum credeam noi.”

A doua jumătate a cărții explorează teritorii mai actuale, dacă pot spune așa. Cine suntem noi acum, unde am ajuns, cum, și unde vom ajunge în viitor. Explorează urmările profunde ale proiectului extraordinar al genomului uman (Human Genome Project, HGP) - secvențierea a 20.000 de gene, răspândite pe 23 de perechi de cromozomi, conținând cele aproximativ 3 miliarde de perechi de baze din codul genetic care ne fac nu numai să fim oameni, ci să fim și unici (dar nu extrem de diferiți, așa cum poate am vrea să credem). Proiectul genomului uman a însemnat o nouă etapă în dezvoltarea a ceea ce știm despre noi înșine și despre „limba în care Dumnezeu a creat viața”, după cum a spus Bill Clinton, alimentând așteptările nelimitate ale publicului: se voiau noi terapii, noi răspunsuri, noi modalități de abordare a bolilor, se spera ca după acest proiect, bolile considerate netratabile vor fi vindecate și eradicate. Și multe au să mai urmeze, răspunsuri încă trebuie căutate, noi modalități de abordare sunt necesare. Știința este o lume într-o continuă transformare, o lume a îndoielilor și a posibilităților, a imaginației și a creativității. Dincolo de toate teoriile, axiomele, legile, constantele care guvernează mecanismele de funcționare ale lumii noastre, dincolo de toate descoperirile, noutățile, credințele care funcționează drept dictoane călăuzitoare, oamenii de știință reprezintă pilonul dezvoltării omenirii. Multe urmează să iasă din nebuloasa întunecată a ceea ce, încă, n-a fost numit sau descoperit.

„Nu putem evita schimbările acestea evolutive, așa cum nu putem schimba vremea.”

Vreau să le mulțumesc tare mult celor de al Editura Publica pentru această carte, Scurtă istorie a tuturor, scrisă de Adam Rutherford, pe care o puteți găsi AICI. Chiar v-o recomand cu mare drag, este o călătorie extrem de interesantă în trecut, referitor la ceea ce am fost cândva, în prezent, referitor la ceea ce am ajuns și a modului în care, încetul cu încetul, ne-am conturat identitatea socială, biologică, și în viitor - acel loc spre care, cu nesiguranță însă plini de speranță, privim. Să aveți parte doar de lecturi frumoase și pe placul vostru!