sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Bookaholic- TAG!

Bună dimineața,

Am preluat și eu ACEST TAG, pe care-l dau mai departe oricui vrea. Așadar...

  1. Te consideri un dependent de cărţi (bookaholic)?
Hm. Nu aș putea spune, neapărat, că da, dar îmi place să-mi umplu timpul citind, deși, în ultimul timp, încerc să mă axez și pe învățatul pentru admitere. Îmi împart timpul și, astfel, sper să reușesc să fac ce-mi place. Oricum, o zi în care n-am citit e o zi pierdută, așadar... Nu cred că este zi în care să nu citesc măcar puțin.
  1. Din ce librărie nu poţi pleca fără să cumperi măcar o singură carte?
N-aș putea spune că îmi cumpăr, întotdeauna, cărți din librării. De obicei, cumpăr online, deoarece sunt reduceri mari. Și cine nu iubește reducerile? Merg în librării („Junimea”, „Cărturești” etc) oricând am ocazia, pentru că-mi place să răsfoiesc cărțile și să văd ce mai este nou apărut. Evident, dacă văd o carte care chiar mă atrage, nu ezit în a o cumpăra.
  1. Unde găseşti cele mai bune reduceri?
Libris (în special pentru că au transportul gratuit) și Cărți Anticariat (deoarece aici găsești o gamă largă de cărți ce pe alte site-uri nu se găsesc, la reduceri de nerefuzat).
  1. Pentru ce autor eşti gata să cheltui mulţi bani?
Alice Munro, definitely. Autoarea aceasta trebuie citită, neapărat, dacă dorești literatură de calitate și ceva nou. De asemenea, Margaret Mitchell, aș cumpăra toate edițiile din „Gone with the wind” („Pe aripile vântului”). Merită!
  1. Ai o carte de care te simţi atât de atras încât biblioteca ta ar fi incompletă fără ea?
Bineînțeles. Și nu numai una: „Dragă viață”, „Prea multă fericire”, „Fugara”, „Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”- Alice Munro (de altfel, ea e seria mea de autor completă), „Pe aripile vântului”- Margaret Mitchell, „Jurnalul Annei Frank”- Anna Frank, „Hunger Games”- Suzanne Collins, „The book thief”- Markus Zusak, „Înainte să adorm”- S.J. Watson și tot ce înseamnă J. R. R. Tolkien („Lord of the rings”, „The hobbit”, „Silmarillion” etc)
  1. Un gen de roman care simţi că nu va fi niciodată demodat?
Hm. Cred că thriller, dar nu mă înșel nici dacă zic romance. Sau fantasy-distopic? Eu, unul, iubesc romanele psihologice și puțin horror, care țin cititorul în alertă tot timpul.

      7.  Un roman care nu a avut atât de mult succes pe cât ai fi vrut tu să aibă?

Apartamentul”- Hakan Biçakçi, „Seara cântărețelor”- Lídia Jorge. Cei de la Univers au cărți bune!

     8. Calsifică-ţi stilul preferat al romanelor.

  • Thriller psihologic;
  • Psihologic;
  • Romance-dramă;
  • Memorii;
  • Aventură;
  • Romance;
  • Polițist.
După restul, nu prea mă dau în vânt!

Așadar, îi invit pe toți cei care vor să răspundă la aceste întrebări, s-o facă!

Week-end plăcut și liniștit,
Anndrei

vineri, 14 noiembrie 2014

Comentează și... câștigă!


Salutare,

Deoarece vreau să atrag cât mai mulți cititori, am decis să deschid un nou concurs care sper să vă atragă.




Așadar, să vă spun cam în ce constă acest concurs. Voi, dacă doriți, veți comenta la postările din blog. La sfârșitul concursului, care se va termina pe 21 decembrie, voi număra comentariile tuturor participanților, astfel încât, primii 2 cu cele mai multe comentarii vor avea șansa de a câștiga aceste cărți, astfel:

- cel care va avea comentariile cele mai multe postate, își va putea alege două din cele patru cărți și va primi, de asemenea, și un calendar 2014;
- după ce persoana aflată pe locul I își va alege cărțile, persoana de pe locul II va primi, în mod automat, cărțile rămase;
- dacă cei doi concurenți vor avea un număr egal de comentarii, premiat va fi cel care a postat primul comentariu pe blog.

Reguli:

  • Veți putea posta doar 4 comentarii pe zi;
  • Înregistrați-vă pe blog și lăsați-mi GFC-ul cu care urmăriți blogul;
  • Comentarile trebuie să fie fraze elocvente și fix pe tema postării;
  • Puteți recomenta la postările la care ați comentat deja;
  • Să nu luați acest concurs drept ceva „fără rost”, deoarece, din comentariile voastre, vreau să îmi creez un feedback general asupra muncii mele (să nu se înțeleagă greșit rostul său).
Cărțile sunt: „Vreau să mor în Irlanda” (o carte care depășește granițele sacrificiului și iubirii), „Oameni de hârtie” (o carte surprinzătoare), „Tehnica loviturii de stat” (prima carte scrisă împotriva lui Hiter, ce dezvăluie amănunte terifiante) și „Amintiri” (plină de umor și scene inedite).

Sper că ați înțeles. Îi rog pe cei care vor să participe să lase comentariu acestei postări, pentru a putea ține evidența.
Vă mulțumesc!

Seară frumoasă și mult succes,
Andrei

marți, 11 noiembrie 2014

Cărți frumoase de la Bookia

Salutare,

Hehe, astăzi am primit și coletul celor de la Bookia.ro!


Nu-i așa că sunt superbe? Le mulțumesc frumos celor de la Bookia.ro, un site de luat în seamă dacă doriți reduceri bune și oferte de nerefuzat.

1. „Mănâncă, roagă-te, iubește”- ce poate fi comandată de dând click pe link, am cerut-o deoarce, după cum o colegă mi-a zis, „ai ce învăța din ea”;
2. „Jurnalul Annei Frank”- ce poate fi comandată accesând link-ul din nume; pentru că de mult vreau să citesc această carte a acestui suflet pierdut;
3. „Adulter”- ce poate fi comandată, de asemenea, dând click pe link-ul din nume; pentru că Paulo Coleho nu trebuie să lipsească din casa nimănui.

Le mulțumesc, încă o dată, celor de la Bookia pentru această colaborare și șansa de a citi aceste cărți superbe.
Le voi citi cu mare plăcere!

Seară faină,
Andrei

duminică, 9 noiembrie 2014

Present- a „gift”?



AICI partea I.
AICI partea a II-a.
AICI partea a III-a.
AICI partea a IV-a.

Iartea partea a V-a... mai jos.

1. ACNE
Firma suedeză pune pe piață cea mai în vogă marcă de jeanși. La fondarea ei, ACNE era o agenție publicitară care proiecta, printre altele, păpuși și personaje de jocuri pentru computer. Cei dintâi pantaloni au fost concepuți, de fapt, pentru a fi oferiți promoționat, dar în scurt timp au devenit obiect de cult, la scară mondială. ACNE este, de fapt, un acronim care trimite la filozofia de afaceri a firmei: „Ambition to Create Novel Expressions”.
Un nume care nu mi se pare tocmai atrăgător. Și am să propun în continuare alte nefericite denumiri, după părerea mea, pentru o marcă:
  • Exema;
  • KKT Curr;
  • Boratura;
  • Golera;
  • Sufilis;
  • Holocost;
  • Plenarogie.
Serios, oameni buni, serios?

2. Aniversarea absolvirii
Inițiativa acestor întâlniri o are, întotdeauna, o persoană pe care nici nu-ți mai amintești cu exactitate cum ai cunoscut-o. Un tocilar notoriu, pe nume Steffi, care stătea în față, aproape de tablă, cu atenția încordată la maximum, asocial și incoruptibil. Îți amintești vag doar cocoloașele de hârtie proiectate în ceafa lui, cu sarbacana.
Dar de el- nu! Steffi se retrăgea mereu cât mai departe de epicentru.
O să dea de tine. Îl mână dorința de răzbunare. Va scormoni Internetul cu un elan de Sherlock Holmes: e membru la Stayfriends, te va căuta pe Google, nu se va da în lături să telefoneze la sediul comunității și la parohie. Până te va dibui. Chiar adcă ai fost cândva un nemernic, tot îți vine greu să refuzi în față, chiar și o persoană care de care te leagă așa de puțin.
Accepți invitația, deși ți-este cât se poate de limpede că nu vei participa. Nu! Ce om normal s-ar duce într-o cârciumă uitată de lume, stranie, ca de pe altă planetă? O seară în care fiecare își poate povesti viața în timp real- casa mea, calul meu, servitoarea mea, îngrijitoarea calului meu...
Mai bine rămâi acasă. Și te uiți la fotbal, Și bei o bere rece. Dar, în cele din urmă, te trezești printre foștii colegi, urlând în gura mare, cot la cot. Fără bere și fără fotbal. Despre kilogramele în plus, despre ghinionul din viața sentimentală, eșecul carierei. Dai din tine totul, pentru că ești aproape de ea, de cea pe care vrei s-o impresionezi. Veronique. Jane. Hellena. Mai frumoase ca niciodată. Mai ales Veronique. A refuzat să se plimbe cu tine încă dintr-a V-a. Probabil nu vei îndrăzni să-i ceri numărul de telefon. N-ar avea nici un rost.
Știi bine cine i-a câștigat inima: prietenul tău cel mai bun, Steffi.

3. Arte monumentale
Legea prevede ca un anumit procent din costurile de construcție ale unei clădiri publice să revină elementelor artistice. Aș vrea să știu și eu de ce, în schimbul a treizeci de mii de euro, nu se poate obține ceva mai de soi decât trei bile din beton. Să zicem. Sar ce-ar trebui să reprezinte cinci șine metalice multicolore? Mediile artistice au avut grijă să fii considerat IGNORANT dacă pui asemenea întrebări. Dar hai să ne facem și noi artiști și să ridicăm două inele mari de oțel și un cub de beton, în valoare de treizeci de mii de euro. Iar opera de arta va fi intitulată „Ambivalența societății”.

4. Autostopiști
Oare ce s-a întâmplat cu droaia de autostopiști, care așteptau la marginea șoselei, indicând cu degetul mare cât e de frig afară? Mereu le cerem iertare din priviri, doar avem locuri libere și mergem chiar în direcția dorită și de ei, și, cu toate astea, nu-i luăm. Probabil, pentru că n-avem chef să le suportăm fizicul nepieptănat și pretențiile de ecologiști inflexibili. Și poveștile despre cât de frumoasă este viața, respectiv, cât nu e de frumoasă.

5. Balustrade
Ah, ce ălăcere, după ce ai bântuit prin magazin ore în șir, la shopping, și ți s-au umflat gleznele, să-ți acorzi, în sfârșit, o pauză, să intri în prima cafenea și... să te faci comod... în lipsa unui scaun, priponit de o balustradă...

6. Biscuiți cu răvașe
Acum, cinstit. Imaginați-vă că ați fi chinez. Și ați avea un restaurant modest în zona pietonală a unui orășel german, ați plăti fiscului german jumătate din încasări, v-ați chinui cu aprobările de rezidență ale angajaților, v-ați lupta cu capriciile primăriei și ați primi zilnic clienți care comandă felurile de mâncare după numere, pentru că sunt prea stupizi să poată pronunța cuvintele respective.
Chiar le-ați face cadou biscuiți cu răvașe?
Respect pentru acești oameni.

7. Blackwell, Richard
El e individul care alcătuiește în fiecare an un top ten al vedetelor care sfidează estetica. Acolo scrie că Renee Zellweger arată ca un „dovleac pictat”, iar Paris Hilton ca o „plăcintă cu brânză de ieri”, iar Camilla Parker-Bowles ca un papagal din vremurile îndepărtate ale dinozaurilor. Nu e absolut josnic? Ce fel de suferință trebuie să fi avut el în copilărie, care să-l împingă spre asemenea subiecte negative? Cum poți să-ți cauți delicii în înfățișarea groaznică a semenilor tăi? Un gest total lipsit de caracter.
... În altă ordine de idei, Renee Zellweger arată mai degrabă ca o guavă pictată, Paris Hilton ca păpușă gonflabilă amatoare de fistic la cutie, iar Camilla Parker-Bowles ca o perie de WC explodată dintr-o grădină zoologică, secția imparicopitatelor.

8. Bordshop
Ceea ce îmi provoacă mereu o stare de confuzie când călătoresc cu avionul sunt nu atât turbulențele, stewarzii cu fițe ori femeile-pilot, ci magazinul de bord. Nu mi se pare că există ceva mai lipsit de sens între cer și pământ: nu este delocc avantajos, oferă un sortiment de parfumuri prăfuite, bijuterii urâte și praline, total nepotrivite petnru cadouri. Cei de acasă își dau seama că ți-ai adus aminte de ei în ultimul moment.
- Iubitule, cum a fost în călătorie? Ce frumos, mi-ai adus... o beretă Air-Berlin de la Paris. Boule!


vineri, 7 noiembrie 2014

Apartamentul, de Hakan Biçakçi - Recenzie


Una dintre cele mai bune cărți psihologice citite vreodată. Și, credeți-mă, mă dau în vânt după acest gen de cărți.

Pentru mine, literatura turcă nu s-a făcut cunoscută decât prin acest scriitor. Suprizele plăcute, pare-se, din genuri diferite, continuă să mă asalteze. Astfel, după ce-am aruncat o privire asupra site-ului Editurii Univers, și am citit descrierea, am zis că trebuie, neapărat, s-o încerc. Povestea surprinsă este una nebună și bolnavă, fascinantă până în măduva hematogenă a oaselor. Dacă ai chef să fugi dintr-o lume mai puțin reușită și să te închizi pentru câteva zile într-o lume dominată de mister, cartea aceasta este alegerea cea mai potrivită.

Suprinde, de altfel, povestea unui tip care a lucrat în publicitate și care, sătul de acest lucru, vrea să devină mare compozitor. Așadar, își lasă trecutul în urmă și își cumpără un nou apartament. Cu timpul, se dovedește că acest apartament este locul ideal al creației, locul perfect în care personajul își găsește inspirația. Se izolează de ceilalți ajungând să se despartă de persoana iubită, pierde controlul asupra realității (lucru pe care Hakan reușește să îl exprime într-un mod atât de natural, de introspectiv, încât pur și simplu te fascinează), își pierde propria voință ajungând să facă compromisuri, să se gândească numai la bunăstarea sa. Își pierde controlul asupra propriei sale vieți.

Arif- așa se numește protagonistul romanului. Pe întreg parcursul operei, nu știi ce e mai adevărat în existența sa și ce este straniu, nenatural. Multe amănunte sunt înspăimântătoare, stârnind interesul cititorului și antrenându-l în căutarea indiciilor, iar Arif dovedește o obesie pentru cântecele sale care, citez, „nu sunt ale sale, dar totuși sunt ale sale.” Hakan are o tehnică aparte: din amănuntul mic, mic, aproape nesimnificativ, aceste reușește să-l facă mare și terifiant, groaznic, înșelător. 

În perete este o gaură. O gaură ce leagă două lumi, puntea de legătură dintre aceste lumi. Voci, senzații, singurătate maladivă și obsesivă. Toate se scurg de acolo. Și, evident, cine este victima întregu-i acest proces? Arif și creierul său confuz. Arif- artistul ce caută superioritate într-o lume dominată de cotidian, dorește să-și întregească ființa și condiția limitată. Iar acest lucru nu-și poate găsi sfârșitul decât în supernatural, magic, ca unire a contradicțiilor. Infinită obsesie. Maladie. Rezistență a nebuniei. Te pierzi în carte și te rogi, pagină cu pagină, să se termine odată tot ce se întâmplă și să-l vezi, în sfârșit, cu bine pe Arif. 

Tot ce-ți trebuie pentru a citi acest „Aprtament” încâlcit, nebun, al terorii, sunt răbdarea, o cană de ceai și... geamurile închise. Iar, la finalul romanului, e imposibil să nu rămâi, preț de câteva clipe, suspendat în aer. Eu, unul, am citit finalul cărții de trei ori. Atât de marcat am fost de profunzimea cititorului. Stai și te gândești că, până la urmă, nici n-a fost supranatural aici. Este vorba despre puterea și contraputerea unei minți briliante, unei minți superioare. E un joc, ca de-a v-ați ascunselea, doar că aici se ascunde „boala psihică” care este căutată, tot timpul, de „sănătate”. Dacă se vor găsi, nu rămâne decât să sperăm. Asta, bineînțeles, în cazul fericit în care speranța nu ucide pe nimeni.

O carte minunată, pe care o recomand tuturor celor ce doresc o doză de mister, de acțiune, de introspecție și... imaginație împinsă către prăpastie!

Le mulțumesc celor de la Editura Univers pentru posibilitatea de a citi cartea, care poate fi comandată de AICI.

192 pagini
Traducere de Diana Crupenschi și Emilia Diehl