Casa îngerilor, de Pascal Bruckner - Recenzie

Editura: Trei

Traducere din franceză și note: Doru Mareș

Rating: 4 din 5 steluțe

Număr de pagini: 248

Antonin Dampierre, în vârstă de treizeci de ani, foarte preocupat de înfăţişarea sa, este un bărbat ca oricare altul. Sau, cel puţin, aşa pare. Lucrează într-o agenţie imobiliară de lux până în ziua în care, ratând o tranzacţie din pricina a doi beţivi, se repede la unul dintre ei şi îl omoară în bătaie.

Antonin are un moment de iluminare: vrea să purifice lumea de cerşetori. Aşa că îşi începe căutarea halucinantă prin Parisul epavelor umane, unde o cunoaşte pe Isolde de Hauteluce, un fel de mamă a răniţilor. Va reuşi această eroină dedicată întru totul umanităţii să-l salveze pe Antonin de el însuşi?

„Pentru a descoperi Parisul nu trebuie să ridici ochii, ci să îi cobori spre pământ”, zice însuși autorul romanului, Pascal Bruckner.

Parisul nu înseamnă numai clădiri impozante, magazine de lux şi vitrine strălucitoare. Parisul înseamnă şi oameni fără adăpost, cocioabe din carton, mizerie şi suferinţă.
„Celălalt Paris” e un oraş murdar, departe de capitala pudrată şi lustruită – imaginea stilizată ce le este oferită turiştilor. Pascal Bruckner reflectează asupra decăderii umane şi a contrastului izbitor dintre viaţa „civilizată" şi cei aflaţi pe treapta cea mai de jos a ierarhiei sociale. Oare cerşetorii sunt reversul fatal al societăţii noastre ultraigienizate? Că, până la urmă, nu și-au dorit ei să ajungă astfel, ci împrejurimile vieții neprielnice i-au adus acolo unde sunt. Dar, totuși, cu ce-ai greșit ei de l-au stârnit așa de tare pe eroul nostru - aproape eros de comic - Antonin?

Vă zic eu cu ce: cu nimic. Deci, după cum bine ați citit, romanul de față ne spune povestea lui Antonin Dampierre, un tip obsedat de curățenie - pe bune, încă de când era copil, cel mai probabil din motive ereditare de la mama sa - și de felul în care, bineînțeles, arată. Cu o relație nu prea reușită alături, agățându-se de iubire fără vreo anume finalitate, Antonin trece printr-o transformare a propriului său alter ego, are o revelație briliantă, mânat în subconștient și de dorința de a vedea lumea cât mai curată: astfel, se hotărăște să scape Parisul de toți cerșetorii care, precum viermii, colcăie pe străzile Parisului, prin canale, pe la margini de străzi și prin gări, într-un Paris al marginalizării, al jegului, al șobolanilor și al epavelor eșuate și lipsite de sens. Iar totul pornește din momentul în care, într-un accident și de o furie nebună, Antonin ucide un bețiv. Putem spune că acest incident, de altfel, reaprind în Antonin niște energii subterane deja existente. Și astfel, avid de această dorință, personajul nostru tragic ajunge să trăiască doar pentru a curăța lumea de aceste pleve ale societății.

Acum puteți să vi-l imaginați pe Antonin ca un fel de „serial-killer”, doar că puțin mai discret și nu așa de primitiv. Pierduți în lumea lor, cerșetorii nu realizează, la început, că încetul cu încetul încep să se împuțineze. Antonin îi urmărește noaptea, încearcă să le descopere rutina, să pătrundă în lumea lor, totul pentru a ochi momentul oportun în care poate să-și facă treaba fără să lase urme. Unul câte unul, de la femei la bărbați, de la tineri la bătrâni dispar din peisajul Parisului înainte idolatrizat de toți scriitorii, iar însuși Antonin pare a fi condus de propriul său dicton călăuzitor: „unele vieți valorează mai mult decât altele”. Și, concluzionând faptele sale, unele vieți nu valorează nimic.

Cam acesta ar fi punctul principal al romanului. Dincolo de asta, ceea ce iarăși este de luat în vedere reprezintă relația dintre Antonin și Isolde, o femeie ascunsă, misterioasă care conduce un cămin pentru cerșetorii de pe străzi numit „Casa îngerilor”, de unde și titlul romanului. Sacrificându-și viața pentru a salva oamenii străzi și pentru a le asigura un trai cât de cât decent, Isolde pare să fie, la început, genul acela de personaj care aduce o rază de lumină într-un roman „murdar”, aproape grotesc și „bolnav”. În maniera în care Bruckner obișnuiește s-o facă, se va dovedi că nici măcar acest personaj, Isolde, nu scapă de încadrarea într-o anumită tipologie umană, deși la început prezența ei părea a se fi constituit într-o aparentă salvare a lui Antonin.

„În fiecare dimineață la ora nouă, o femeie mărunțică, îmbrăcată într-o fustă multicoloră și un pulover gros de lână, cu părul acoperit de un șal, apărea cu o valijoară găurită. O deschidea discret și scotea din ea un bebeluș înfășat, nu neapărat același, și se așeza cu mâna întinsă. Sugarul, inert, dormea la sânul ei și nimeni nu ar fi putut spune dacă e mort ori viu. Vasăzică, presupusa mamă își aducea obiectul muncii în valiză, instrumentul care-i asigura pâinea cea de toate zilele, iar seara îl ambala la loc, după ce își număra banii câștigați. Într-o bună zi a fost ridicată de poliție și înlocuită de o bătrână care tremura abia vizibil, apoi de un paralitic.”

Lumea pe care Bruckner o conturează este o lume închisă într-un cerc. Cerșetorii vin și pleacă, pledoaria lor este neîntreruptă, ineluctabilă. Lumea reiterată este o lume în care boala mocnește la orice colț, dezagregarea umană reprezintă condiția străzilor, a mahalalelor, a băncilor din parc și a degradării morale. Personajele lui Bruckner au tendința de a se estompa la un loc cu celelalte - unele vor fi făcut, deja, asta -, însă Antonin vrea să lupte, vrea să dea din coate și să se ridice din aceste nisipuri mișcătoare care împrejmuiesc Orașul Luminilor. Dorind să iasă din noianul de săraci, de nevoiași, să scape din murdărie, Antonin investigează, pe principiul că igiena este „decența pe care o datorăm nouă înșine și celorlalți”, ajungând astfel la o cunoaștere profundă a populațiilor marginale, colocviale. 

„Din adâncuri ţâşnise un alt oraş, păduchios, abject, departe de capitala pudrată, lăcuită, care se vinde turiştilor. Parisul nu mai era o sărbătoare, Parisul era un rahat. Poate că da, aici bătea inima lumii, însă o inimă plină de murdărie. La picioarele imobilelor, fiinţe distruse colcăiau pe nişte cartoane, răspândind în toate vânturile umorile corpurilor lor epuizate. De jumătate de veac, Parisul încetase să mai fie un oraș al tuturor. Cum de fusese atât de orb?”

Într-un oraș murdar, infect, Antonin nu-și poate găsi liniștea. Nu se poate identifica în tot ce sălășluiește în drumul său, în jurul său, de unde și drama romanului. De fapt, nu neapărat drama, pentru că Antonin nu este acel personaj cu care să empatizezi, alături de care să suferi. Sincer, chiar mi s-a părut puțin superficial, oleacă dus de-acasă, nu în deplinătatea tuturor facultăților mintale, puțin frustrat și destul de sadic, dar asta-i altă parte. Nu cred că Bruckner a vrut neapărat să creeze un personaj de geniu, complex, rotund și toate cele, pe cât a vrut ca prin intermediul personajului să transmită anumite idei (și alea, la o adică, puțin bolnave) și sentimente, principii. Oricum, mi-a plăcut maniera în care a tratat această problematică actuală a societății și felul în care, de altfel, a reușit să pună totul în scenă, valorificând chiar propria-i contemporaneitate și, de ce nu, experiență.

„- Știi de ce am numit azilul ăsta astfel? Fiindcă pe mutrele umflate ale indivizilor acestora se întrezăresc în filigran chipul unor îngeri. Zdrențele cerșetorilor nu trebuie disprețuite, zice Ioan Gură de Aur. Și cei al căror aspect ne scârbește sunt tot copiii Domnului, făcuți din același pământ ca și noi. Țin la ruinele astea, le iau ca atare și încerc să le fac o viață mai bună.”

Enunță, exaltată și mândră, Isolde de Hauteluce, însetată de nenorocire, fiindu-i, astfel, mai dragă mizeria în sine decât mizerabilii care o trăiau. Citând-o, de altfel, neobosit pe Maica Teresa („Sărmanii sunt veseli, sărmanii sunt stăpânii noștri”), această „Madonă a Rătăciților”, după cum ironic Bruckner o supranumește, pare a fi călăuzită de următoarele cuvinte de ordine: „a iubi, a asculta, a avea încredere”. Amuzant e că, cu atât mai mult, Antonin se gândea și mai tare la cotonogeală, pumni în gură și toate cele. Așadar, cele două personaje, încă de la început, se află în opoziție: iar ceea ce-mi place la Bruckner este faptul că nu te lasă să optezi pentru unul singur, ci te face să oscilezi în funcțiile de episoadele la care, ca cititor, iei parte.

Legat de stilul autorului, nu vă pot spune prea multe. Mi-a plăcut, frazele au curs lin, au fost flexibile, nemascate în metafore și figuri stilistice complexe. Bruckner își scutură podoabele, se oferă pe tavă și nu se ascunde după forme, culori și reflexe. Este un autor care spune tot ce vrea să zică, impudic, dar manierat și fără să exagereze, dând în caraghios. În stilul său caracteristic, ironizează societăți, caractere, oameni și moravuri, principii și, uneori, neagă adevăruri. Este de urmărit modul în care reușește să le combine, pentru că știe să le dozeze în scrierea sa.

Le mulțumesc prietenilor dragi de la Târgul Cărții pentru ACEST roman. Puteți achiziționa „Casa îngerilor” de AICI, cu o reducere 37%. Vă recomand cu mare drag să aveți în vedere site-ul lor, dacă doriți să cumpărați cărți ieftine și noi, de calitate. Lecturi plăcute și numai bine! :)

Diverta - vii cu cărți, pleci cu cărți!

Cei de la Diverta au lansat noul program Used Books în magazinul Diverta din Piața Romană!

Despre ce este vorba?

- Tu vii cu cărțile pe care le-ai citit și vrei să le dai mai departe, iar în schimbul lor primești un voucher de 15% din valoarea inițială a cărților

- Poți folosi voucherele primite pentru a achiziționa orice carte, nouă sau din biblioteca Used Books, în magazinul din Piața Romană! Valoarea voucherelor poate fi cumulată pentru achiziționarea oricărei cărți din magazinul nostru! La valoarea de pe voucher nu se acordă rest.

Pentru că o carte buna merită dată mai departe, te așteptăm cu cărțile de care vrei să se bucure și ceilalți, în magazinul nostru din Piața Romana, nr. 5! Astfel, vei fi sigur că volumele tale preferate vor fi citite și de alte persoane și vei putea să îți cumperi la pret redus următoarea carte alături de care vrei să îți petreci nopțile.

Carțile aduse de tine vor fi plasate în biblioteca Used Books din magazinul nostru, Diverta Piața Romană! Te sfătuim să îl vizitezi: cu siguranțăte vei bucura să găsești cartea pe care o cauți la un preț redus cu 70%! Deja am strâns peste 1000 de titluri în biblioteca Used Books, te așteptăm să le descoperi!

AICI poți consulta categoriile care intră în programul Used Books, dar și condițiile de primire a cărților.

Metodă de calcul

Daca vii în Diverta Piața Romană cu 3 cărți pe care vrei sa le oferi în programul Used Books, valoarea pe care o primești se stabilește astfel:

Cartea A are un preț mediu de vânzare de 30 de lei în librării, cartea B are un preț mediu de vânzare de 20 de lei, iar cartea C de 25 de lei.Tu vei primi un voucher în valoare de (30 + 20 + 25) * 15/100 = 11,25 lei pe care îl poți folosi pentru achiziționarea oricărei cărți din Diverta Piața Romană (nouă sau din biblioteca Used Books).

 Mi se pare o inițiativă lăudabilă și-i felicit pe colegii noștri dragi de la Diverta! :) Toată stima. Lecturi plăcute și frumoase să aveți!

Frumuseți editoriale la Editura Trei

Ca întotdeauna, Editura Trei revine cu cărți foarte bune. Sincer, eu abia așteeeept să pun mâna pe câteva.

 Îşi iubeşte soţul. E obsedată de un străin. E o mamă devotată. E pregătită să piardă totul. Ştie ce face. Lucrurile îi scapă complet de sub control. E nevinovată. Poartă o vină uriaşă. Trăieşte două vieţi. Le poate pierde pe amândouă. Cât de bine poţi cunoaşte un om cu adevărat? Cât de departe ai merge ca să afli adevărul despre cineva pe care-l iubeşti? Când descoperă că sora ei a fost ucisă cu bestialitate, Julia vrea să afle neîntârziat motivul. Dar căutarea se transformă rapid într-o explorare irezistibilă a propriilor dorinţe întunecate. Julia intră în contact pe internet cu un străin periculos şi începe să simtă că-şi pierde controlul şi că e pe punctul de a pierde totul. Hotărârea ei de a găsi răspunsuri îi ameninţă căsnicia şi viaţa. 

  ”Second Life”, conform criticei, „analizează vieţile secrete pe care le trăiesc oamenii – şi locurile întunecate unde aceste vieţi îi pot duce. Un portret cutremurător. Dezintegrarea Juliei e sfâşietoare şi confirmă talentul formidabil de scriitor al lui S.J. Watson.” - Daily Mail

  „Atracţie fatală în era digitală, dar cu o răsturnare de situaţie decisivă. Watson e un maestru al imprevizibilului.” - Evening Standard

Autorul bestsellerurilor „Infernul lui Gabriel” şi „Extazul lui Gabriel” revine cu volumul ce încheie captivanta trilogie romantică Profesorul Gabriel Emerson a renunţat la postul său de la Universitatea din Toronto pentru a începe o viaţă nouă alături de iubita sa, Julianne. E încrezător şi nerăbdător să devină tată. Însă programul încărcat al lui Julianne, care tocmai îşi încheie primul an de doctorat, ameninţă planurile lui Gabriel. În plus, cei doi îndrăgostiţi se vor confrunta şi cu ostilitatea celor hotărâţi să le facă rău. Într-un efort de a ţine piept propriilor demoni, Gabriel încearcă să afle mai multe despre părinţii săi naturali, declanşând un şir de evenimente cu repercusiuni profunde asupra sa, a lui Julianne şi a speranţei sale de a avea o familie. 

„Poveştile mele preferate sunt acelea în care personajul porneşte într-o călătorie, fie una într-un loc fascinant, fie una personală în care se descoperă pe sine însuşi." - Sylvain Reynard

Continuarea seriei „Millennium” de Stieg Larsson.

Descriere:

Într-o noapte, Blomkvist primeşte un telefon de la o sursă care pretinde că deţine informaţii de cea mai mare importanţă pentru Statele Unite. Sursa a luat legătura cu o hackeriţă tânără - descrierea ei îi aminteşte lui Mikael de cineva foarte cunoscut. Implicaţiile sunt uriaşe.

Blomkvist, disperat să găsească un subiect de senzaţie pentru Millennium, îi cere ajutorul lui Lisbeth.

Duoul care a încântat milioane de cititori în trilogia Millennium îşi uneşte din nou forţele în acest thriller senzaţional, încărcat de adrenalină.

„Îl lovi cu atâta violenţă, încât începu să o doară ţeasta şi se ridică în picioare clătinându-se. Camera se mişca odată cu ea. Avea sânge pe bluză. O împuşcase din nou? N-avea timp să se gândească la asta. Unde era August? Pe masă stăteau împrăştiate stilouri şi desene, creioane cerate şi calcule cu numere prime. Unde dracului era? Auzi un scâncet venind de undeva de lângă frigider şi, într-adevăr, acolo era băiatul, stând pe vine şi tremurând.”

„Salander şi Blomkvist au fost recreaţi perfect de către noul lor autor. Fanii acestui straniu cuplu al literaturii poliţiste de ultimă oră nu vor fi dezamăgiţi.” New York Times

„Nu vă îngrijoraţi - eroina noastră punkistă şi hackeriţă de geniu, Lisbeth Salander, e pe mâini bune.” USA Today

„Romanul lui Lagercrantz este un omagiu plin de afecţiune adresat seriei originale Millennium.” The Guardian

„Lisbeth Salander reprezintă emblema unei epoci corupte şi tulburi... Un înger feminist răzbunător.” The Times

Monstrul a apărut după miezul nopții. Așa cum fac monștrii de obicei. 

Dar Conor nu-l aștepta pe acesta, ci pe cel din coșmarul său care-l bântuie aproape în fiecare noapte de când mama lui s-a îmbolnăvit. Și vrea de a Conor lucrul cel mai periculos.

„Chemarea monstrului”, roman dublu câștigător al Carnegie Medal (pentru ficțiune și ilustrații), spune o poveste extrem de emoționantă despre dragoste, pierdere și speranță, după o idee a lui Siobhan Dowd, a a cărei moarte prematură a împiedicat-o sa dea glas poveștii.

Să străbați lumea, să lupți, să joci. Să uiți. Citește cartea. Găsește indiciile. Descifrează enigma. Există un singur câștigător.  Jocul Final e real. Jocul Final a început.

Lumea începe să se năruie, să se destrame, s-o ia razna. Dar Jucătorii continuă să Joace. Cheia Pământului a fost găsită.  Două chei - și nouă Jucători - rămân. Cheile trebuie găsite și doar un singur Jucător poate să câștige.

Așadar, cărți frumoase care abiaaaa așteaptă să fie descoperite, citite. Voi ce abia așteptați să citiți din această listă? :) 

Lecturi plăcute și mulțumim, Editura Trei! 

Himeră

Și de ce să-ntreb iubirea,
s-o descos, s-o pictez iarăși,
când presimt că nemurirea,
iarăși va să moară are?

Și să nu te-ntreb pe tine,
Cea de-acolo, ce te sui,
în podul din cer, spre mine.
Oare știi ce va să-mi spui?

Într-un cer îmbrățișat,
printre nunți, printre săruturi,
Noi iarăși ne-am dezlegat,
Și-am rămas doar cu cenușuri.

Când pe stele am să adorm,
Încercat de vise grele,
Tu să cazi, la fel, în somn,
Ca să-mi faci parte din ele.

Și să nu mă mai trezesc
decât, poate, la amiază,
când iubirea-mi va răspunde,
iarăși tu vei fi doar vrajă.

Premiile Liebster

Știți prea bine cât de mult îmi plac astea, nu? Am primit două nominalizări. De la draga de Cătălina, care face o treabă minunată cu blogul ei, AICI, și de la un blog AICI, de la un blogger foarte devotat, pasionat, iubitor e lectură!

Voi începe cu întrebările de pe blogul Porția de citit. Sincer, înainte de toate, vreau să vă spun că observ pe blogul Cătălinei o treabă foarte bine făcută și, de altfel, o plăcere evidentă a lecturii. O urmăresc pe Cătălina de ceva vreme și-i observ devotamentul și faptul că încearcă să transmită, întocmai, ceea ce a însemnat lectura unui roman pentru ea. O felicit pentru tot ceea ce face și pentru timpul pe care-l rupe pentru a ne prezenta lecturile ei, impresiile, părerile, pentru a ne recomanda cărți bune și, astfel, făcând ceea ce-i place! :) Îi mulțumesc tare mult pentru TAG și pentru plăcerea de a-i răspunde la întrebări.

1. Care a fost ultima carte citită? V-a plăcut?

Ultima carte citită? Hmm, nu mai știu. Mă chinui de ceva vreme să termin „Sezonul oaselor”. Nu știu dacă neapărat îmi (dis)place, dar e un roman antrenant și ciudățel.

2. Care este genul vostru preferat?

Dramele, poveștile de viață și de iubire nereușită, presărată cu lacrimi. Am eu, așa, o plăcere.

3. Ce editură preferați?

Editura Univers este printre editurile mele preferate. Apoi, Humanitas și Editura Trei. De fapt, și Editura Polirom este iarăși foarte bună. Editura Litera pentru seria Premium. 

4. Citiți și în alte limbi? De ce?

Nu prea. De obicei îmi cumpăr cărți în limba română, pentru că mai citește și mama și mai împrumut și altor persoane care nu-s așa „prietene” cu alte limbi străine. Dar dacă ar fi, aș citi mai multe cărți în germană și engleză.

5. Dacă ar fi să trăiți acțiunea unei cărți, ce ați alege?

Deși sună ciudat, mi-ar plăcea să trăiesc în „Jocurile foamei” sau „Lord of the rings”. Dar să fiu personajul care nu mare.

6. Terminați o carte chiar dacă nu vă place?

Nu de fiecare dată. Dar dacă nu-mi place o carte, tot îi dau o șansă și încerc s-o termin. Am așa un tic.

7. Alegeți doar după copertă sau aveți nevoie de documentare?

Mi se întâmplă deseori să merg într-o librărie, să văd o carte cu copertă bună și s-o cumpăr doar pentru asta. Serios! Chiar recent mi s-a întâmplat!

8. Care este romanul vostru clasic preferat?

„Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell. Și „Anna Karenina”, iarăși.

9. Carte sau ecranizare? Care vi se par mai reușite?

Depinde. Am citit cărți cu ecranizări groaznice și am văzut ecranizări ale căror cărți nu prea mi-au plăcut. Dar, oricum, tind spre carte pentru că îmi oferă mai multă emoție! 

10. Dacă ați scrie o carte, ce gen ar fi?

N-aș putea s-o încadrez într-un gen; dar aș tinde spre dramă, spre viață și meditație. 

11. Ce vă determină să continuați, în fiecare zi?

Gândul că și alții pot să facă asta. Gândul că sunt om care-și dorește multe de la viață și care luptă pentru visurile sale. Gândul că, eu, un om, am această șansă!

Mulțumesc mult pentru întrebările frumoase, dragă Cătălina!

Acum întrebările de la pasionatul de cărți! :)

1. Care a fost ultima carte pe care ai citit-o și care te-a impresionat?

M-a impresionat mult cartea „Aristotel și Dante descoperă secretele Universului”. Un roman foarte bun, m-a surprins enorm. 

2. Care este editura (editurile) ta preferată?

Răspuns și mai sus! :)

3. Care este personajul tău masculin preferat? Dar cel feminin?

Masculin, hmm, cred că mi-au plăcut mult și Aristotel, și Dante, din romanul menționat mai sus. Feminin? Anna Karenina, Scarlett O'Hara din „Pe aripile vântului” și Masumeh, din „Cel care mă așteaptă”. Mi-au ajuns la inimă!

4. După ce te ghidezi în alegerea unei cărți?

Autorul, în primul rând. Apoi, dacă nu cunosc autorul, după copertă. Și apoi, hehe, după descriere. Dar, în general, după intuiție mă dighez!

5. Poți da un exemplu de carte care te-a dezamăgit?

„Endgame”, cartea aia apărută la Editura Trei. 

6. Dai steluțe pe Goodreads cărților pe care le citești?

De fiecare dată. Îmi place să țin o evidență și să se adune cât mai multe!

7. Ce categorie de cărți îți place să citești?

Dramele îmi plac enorm. Poveștile de dragoste cu impedimente. Urăsc SF-urile. Bleah! 

8. Care este persoana cu care împărtășești întotdeauna experiențele de lectură?

Vecina mea. Am băgat-o și pe ea în această plăcere!

9. Care este anotimpul tău preferat în care ai mai mult timp pentru lectură?

Vara am cel mai mult timp de lectură. Dar ador și iarna, când afară viscolește iar eu mă delectez cu o carte bună și cu un ceai. Mvaaai!

10. De unde îți cumperi cărțile pe care le citești? De pe internet sau din librării?

De pe internet, cel mai adesea. Dar și din librării, Librarium, Cărturești, Junimea.

11. Care este cartea (cărțile) ta favorită pe care îți place s-o recitești?

„Pe aripile vântului”, „Cerul din burtă” și volume de poezii. :) 

Vă mulțumesc pentru TAG. A fost o plăcere să răspund acestor întrebări. Mult succes la lectură și numai bine tuturor!