sâmbătă, 24 octombrie 2015

Himeră


Și de ce să-ntreb iubirea,
s-o descos, s-o pictez iarăși,
când presimt că nemurirea,
iarăși va să moară are?

Și să nu te-ntreb pe tine,
Cea de-acolo, ce te sui,
în podul din cer, spre mine.
Oare știi ce va să-mi spui?

Într-un cer îmbrățișat,
printre nunți, printre săruturi,
Noi iarăși ne-am dezlegat,
Și-am rămas doar cu cenușuri.

Când pe stele am să adorm,
Încercat de vise grele,
Tu să cazi, la fel, în somn,
Ca să-mi faci parte din ele.

Și să nu mă mai trezesc
decât, poate, la amiază,
când iubirea-mi va răspunde,
iarăși tu vei fi doar vrajă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu