luni, 28 decembrie 2015

Despre ce înseamnă „Toate sfârșiturile sunt la fel” pentru mine

 
Iată-ne!

Bucuroși și fericiți. Scoși pe ușile tiparului, undeva în lume,
undeva printre oameni, în locuri diferite în același timp. Plini de dragoste în mâinile cititorilor pasionați, plini de lacrimi și emoții, de simțăminte, de mulțumiri, de fericire și voie bună. Iată-ne. Eu, romanul meu. Doi, dar, totuși, unul. O singură entitate, una din carne, una din hârtie. Ați numărat, de fapt, două? Credeți-mă, e doar una singură.

Nu știu ce să spun despre romanul meu, mi s-a spus de atâtea ori că-s modest. Poate, zic, prea modest. Vă pot spune doar că l-am scris într-o perioadă a vieții în care am simțit nevoia să-l scriu. Nu, inițial n-am avut de gând să public, să-l descopăr. Era ca și cum scriam pentru mine, pentru nevoia mea aproape fizică de a-l scrie, de a-l înainta în viață și de a-i da suflul trăirii mele. Este foarte ciudat, pentru că acest roman s-a scris, cum să vă spun, de la sine. N-am avut nicio schemă în cap, nu mi-am zis că personajele vor merge în direcția X, apoi spre Y și tot așa. Nu, nu, nu. Totul a fost spontan, deschideam word-ul și începeam să scriu fără să știu unde se îndreaptă totul. Într-o manieră extrem de ciudată, când totul a început să se lege chiar și eu am fost surprins. Am fost surprins de faptul că, într-adevăr, totul se contura și căpăta formă. Și înțeles. N-am scris chinuit, nu, nu am deschis manuscrisul cu gândul că „trebuie să mai scriu ceva”, pentru că astfel n-aș fi reușit niciodată, așa pur și simplu scriam când aveam inspirație. Scriam pe telefon, la școală, pe bucăți de caiet rupt, scriam în vise și în timp ce mergeam pe stradă. Uneori, haha, chiar aveam idei, ziceam c-o să-mi iasă ceva super, dar când ajungeam acasă și deschideam pagina de scris, totul dispărea din capul meu. Atunci, chiar mi-am dat seama că eu nu pot fi decât spontan. Ș-atât!

Dar a venit momentul în care am pus ultimul punct. Ultimul punct care pur și simplu m-a eliberat, mi-a dat aripile libertății. Credeți-mă, pur și simplu m-am simțit eliberat, parcă o greutate (dulce, ce-i drept) mi se ridicase de pe umeri. Nu, nu vă pot explica prea multe, nu-mi pot găsi cuvintele potrivite pentru a face asta. Și, îndemnat de prieteni, m-am gândit să trimit romanul la o editură, să-mi încerc norocul. Vai, încă-mi amintesc cât mă tot întrebam cu niște prieteni foarte dragi „oare când o să vină răspunsul?”, „care o să fie acesta?”, și eram foarte emoționați, noi chiar puseserăm suflet. De altfel, era și normal, un vis începuse să mi se plăsmuiască în minte. Și, astfel, au trecut săptămâni, iar răspunsul a venit. A prins viață, da, romanul meu, Toate sfârșiturile sunt la fel. Și, Doamne, așa m-am bucurat când am ținut cartea în mâini, încât chiar nu am putut să-mi stăpânesc câteva lacrimi. De fericire, bineînțeles, că doar nu de tristețe. Oameni frumoși, prieteni, foști și actuali profesori, rude, toți au primit vestea cu mare entuziasm și cu brațele deschise, m-au susținut și încă mă susțin în ceea ce vreau să fac, îmi sunt alături și, evident, fără ajutorul lor clar n-aș fi ajuns aici. Prieteni dragi, of, cât de multe le datorez eu lor. Nu știu dacă am să le pot mulțumi vreodată pentru faptul că m-au tot suportat când îi băteam la cap și le rugam să-mi zică, în detaliu, cum e cartea, ce le place, ce nu le place, chestii dintr-astea, chichițe mici. Am eu o fixație, să-mi fie cu iertare.

Sar peste unele aspecte, că mi-e cald, și am să vă povestesc experiența primei mele lansări. Eu, Doamne, cu probleme de vorbit în public - nu-mi place să fiu în centrul atenției, când eram mic eram foooooarte timid, lucru care a trecut odată cu timpul - a trebuit să vorbesc în fața unui grup neașteptat de mare de persoane, deși am încercat s-amân rândul meu pe cât posibil. Hihi! La lansare am observat multe figuri cunoscute (unele neașteptate) dar și numeroase pe care nu le-am mai văzut niciodată. Lucru care mi-a întregit fericirea și, de altfel, mi-a dat și mai multe emoții. Gândul că acele persoane au venit să-mi fie alături, să mă susțină, rupându-și din timpul lor neprețuit - și, serios, au fost destul de mulți - mi-a dat palpitații și emoții groaznice. Dar, credeți-mă, e un sentiment de nedescris. De nedescris, vă spun. Să vezi atâția oameni cu care împarți aceleași plăceri, tabieturi, să vezi foști profesori care știi că te-au îndrumat și, Doamne, cât respect am eu pentru profesori, să vezi prieteni dragi că-ți zâmbesc și te felicită, îți spun că totul o să fie OK, te îmbrățișează, iarăși te felicită, se bucură alături de tine și sunt mândri de realizarea ta. Pentru mine, drept să vă spun, a fost mult, o bucurie așa imensă nu m-a mai încercat niciodată. Una dintre cele mai frumoase zile din viața mea!

Doamna blondă de mai sus este fosta mea doamnă profesoară de limba și literatura română. Este, pentru mine, o femeie model, este un ideal de sensibilitate și de puritate, nu știu cum să vă spun, este una dintre cele mai interesante, mai frumoase femei pe care le-am întâlnit vreodată, lucru ce se relevă și în talentul dumneaei de-a scris, de-a simți. Încă o dată, este de prisos să folosesc cuvântul, nu pot contura un astfel de om doar cu niște litere, pentru că un astfel de om se simte, nu se teoretizează. Ea, alături de soțul ei (care a fost și moderatorul lansării) au vorbit despre romanul meu, Toate sfârșiturile sunt la fel, iar emoțiile au tot crescut, au tot crescut, au tot crescut. Oamenii frumoși „se văd de la o poștă”, dar pe oamenii minunați îi simți în aer. M-am bucurat din suflet că au fost prezenți și au făcut din acea seară, deja de neuitat, una și mai frumoasă.
Evident, a venit și rândul meu să vorbesc. Cuvinte puține, dat în bară, habar n-am, alții mi-au zis că a ieșit mai super decât nu mă așteptam, dar, vai, ce-i culmea, e că eu am vorbit acasă singur, bineînțeles, în fața oglinzii, și vorbeam cursiv, fluent, îmi ieșea. Ce să mai, de față cu optzeci de oameni chiar nu poți să n-o dai în bară. Dar, în fine, a trecut, m-am bucurat, m-am simțit bine, sănătoși să fim și să ne bucurăm de lectură, de frumos. Nu?

Nu știu ce să mai spun. Nu pot spune mai multe, pentru că... nu prea-mi place să vorbesc despre mine. Vă las să descoperiți, să mă descoperiți citind romanul Toate sfârșiturile sunt la fel, îl puteți cumpăra de AICI, de pe site-ul dragilor de la Librex, sau puteți să mă contactați în privat, pentru un exemplar cu autograf. Cu mare drag! :) Vă mulțumesc din suflet pentru felul în care ați primit romanul și pentru tot! S-aveți numai lecturi minunate și pline de învățături!

PS. Mulțumesc frumos Alexandra Ali pentru prezență, ai o fetiță splendidă, Cristina Buburuzanu (îți sunt dator cu un pix) pentru pozele frumoase și surpriza plăcută, Mere, pentru poze, Cătălinei (fata de mai jos) pentru c-a vorbit așa frumos despre roman. Ce să mai, vă mulțumesc tuturooor și vă-mbrățișez! :)



24 de comentarii:

  1. Omgg, splendid articolul. Chiar mă întrebam cum te simți în postura asta și, din câte observ, sentimentul e minunat.
    Super, super, super. Tu, stând acolo și dând autografe. :> :)) Probabil un vis devenit realitate.
    Foarte frumos în același timp că ai scris-o într-un mod spontan, că totul a venit de la sine...
    Doamne, parcă acum nu mai am răbdare să îmi trimită și mie cartea!
    Sincere felicitări (pentru a nu știu câta oară)! Chiar meriți tot ce ți se întâmplă și sper din tot sufletul să fie și mai bine de atât!
    Te îmbrățișez cu drag! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi, Adinaaaa! Da, da, da, chiar e un vis. Uneori, mă întreb dacă acest vis nu e, de fapt, prelungit în realitate, iar totul e, haha, vis. Înțelegi! Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și, da, sper s-o citești cât mai rapid și să-mi zici cum e.
      Te puuup și mulțumesc!

      Ștergere
  2. Ce frumos! Felicitări, Andrei! Chiar ai talent la scris şi ți se potrivește foarte bine aşa, stând acolo şi dând autografe ^.^. Cum să nu iubeşti un om atât de special, de bun, şi care are atâtea calități? Câte emoții cu prima lansare! Vai, Doamne, poți să te bucuri, să te bucuri că atâția oameni au venit să-ți fie alături şi să te susțină!
    Încă o dată, sincere felicitări, pentru că măriți, şi succes în continuare! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daria, Daria, Daria. Mersi, mei, om frumos, te pup și îți doresc să simți și tu cândva emoțiile simțite de mine. Pentru că au fost unice.
      Pupici!

      Ștergere
  3. Imi place foarte mult articolul. Si promit sa citesc cartea de indata ce mi-o trimiti :) cu autograf, bineinteles!

    RăspundețiȘtergere
  4. Asteptam un articol ca asta din partea ta si oh, chiar ma bucur nespus ca l-am citit si ca te-ai simtit bine si ca totul a fost mai presus decat te asteptai. Abia astept sa pun si eu gherutele pe romanul tau (apropo, nu stiu cine a ales coperta, dar a fost al doilea lucru care m-a facut sa vreau sa citesc cartea - primul fiind faptul ca e scrisa de tine) in care se vede ca ai pus atata suflet. Felicitarile mele si mult succes in continuare ^_^

    P.S. Ne vedem la lansarea din Capitala! :)

    xx

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia aștept, Diana, și eu. Coperta a făcut-o un coleg tare drag. Haha! Și ne-o ieșit bine, nu? Pupici!

      Ștergere
  5. Felicitari Andrei, abia astept sa o citesc..Ce sa mai?Ma bucur foarte mult pentru tine ca ai reusit sa iti implinesti unul dintre cele mai mari vise.Mi-as fi dorit sa pot fi si eu la lansare, te pup :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi, Carla! :D Într-adevăr, un vis devenit realitate. Așa de bine se simte, Doamne. No worry, o să mai fie!

      Ștergere
  6. Abia astept lnsarea de la de Bucuresti! :3

    RăspundețiȘtergere
  7. Am citit postarea pe nerasuflate, atat de tare m-a prins entuziasmul tau! Si eu sunt genul care se cam pierde in fata multimii atunci cand trebuie sa vorbeasca, dar, cu timpul, acest sentiment s-a mai estompat. Asa ca peste ani, ne bucuram ca totul a iesit bine pana la urma si radem de amintirile acestea. Felicitarile mele si speram ca nu te opresti doar aici! 😊😊

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Andreea, mulțumesc tare mult. Dacă o să mă opresc sau nu aici, ei bine, rămâne de văzut! :) Viața-i surprinzătoare.

      Ștergere
  8. Felicitări pentru realizarea asta atât de mare, si cu toate că emoțiile au fost mai mult ca să te încurce, bravo si pentru ele. Cred că astfel de sentimente, cu toate că ajungem să le trăim în diferite momente si de diferite intensități, ceea ce ai simțit în clipele acelea, consider că este mult mai greu de descris în cuvinte, comparabil cu alte dăți.

    Felicitări, din nou, si îți doresc să ai parte de cât mai multe cărți publicate. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc foarte mult, Andreea. Într-adevăr, au fost emoții, și încă cum, dar au fost frumoase, au fost naturale, din suflet. Fără ele, aș fi fost sec și nu mi-aș fi amintit de timpul acela așa cum îmi amintesc acum.

      Mulțumesc tare mult, viitoare scriitoare, aștept cartea ta! :) Cu nerbădare, să știi. Spor!

      Ștergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mereu găsești tu cuvintele cele mai dulci, Simina! :) Te respect din inimă și te îmbrățișez cu sufletul. (hug)

      Ștergere
  10. Felicitari ! Trebuie sa te intreb totusi de ce nu pot accesa link-ul de unde se poate comanda ? Adica , imi arata erroare .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc tare, tare mult! :) Am verificat și merge, cel din dreapta sus, unde e și coperta cărții. Încearcă aici: https://www.librex.ro/fictiune/toate-sfarsiturile-sunt-la-fel.html

      Seară minunată!

      Ștergere
    2. Nu pot accesa site-ul absolut deloc , imi spune ceva despre o eroare de confidentialitate .

      Ștergere
    3. O poți cumpăra de la mine! :)

      Ștergere