Puzzle mortal (Memento, #2), de Henrik Fexeus - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection – Crime

Rating: ⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 448

Anul apariției: 2026

Traducere: Alin-Daniel Dragomir

Henrik Fexeus, psiholog de profesie, este unul dintre cei mai apreciați conferențiari suedezi. A realizat experimente psihologice spectaculoase la SVT și TV4 și a debutat în 2007 cu volumul Arta de a citi gândurile (publicat în limba română la Editura Trei), vândut în peste un milion de exemplare și tradus în 35 de limbi. A debutat în literatură cu romanul The Lost, prima carte a trilogiei Final Illusion. La Editura Trei au mai apărut Manualul abilităţilor sociale superioare și Reload. Cum să-ți încarci bateriile: Arta recuperării inteligente (împreună cu Catharina Enblad), cele trei volume ale seriei Vincent și Mina, scrisă împreună cu Camilla Läckberg: Cutia, Cult și Miraj – în curs de adaptare pentru televiziune – precum și Sacrificiul, primul volum al seriei Memento. Seria Memento este în curs de adaptare pentru televiziune.

┆NIMIC NU ESTE ┆ CEEA CE PARE A FI ┆

„Henrik Fexeus este un celebru scriitor și psiholog suedez, al cărui volum de debut, Arta de a citi gândurile, a devenit un succes internațional major, tradus în 35 de limbi și vândut în peste 1 milion de exemplare la nivel global. După ce află adevărul despre copilăria sa, David încearcă să se împace cu amintirile nou descoperite. În același timp, își gestionează relația cu Florence, care este complicată de experiențele lor traumatizante. Când cariera ei este în pericol de a fi distrusă, iar David ajunge brusc persona non grata fără să înțeleagă de ce, devine clar că provocările din trecutul lui încă nu s-au încheiat. În paralel, cineva apropiat primește amenințări dure, misterioase. David și Florence descoperă treptat că totul este manipulat de jucători care nu se vor opri de la nimic pentru a-și atinge scopul.”

„– În sfârșit cineva care are curajul să apere valorile sănătoase, continuă Gustaf în șoaptă. Știu că nu toți văd lucrurile ca noi. Dar va veni și timpul nostru.

Înainte să apuce să răspundă, bătrânul dispare pe alee. Dar cuvintele lui bizare îl macină pe David tot drumul până acasă.

Va veni și timpul nostru.”

Dacă Sacrificiul, primul volum din seria Memento, a avut avantajul de a mă introduce într-un univers thriller dens, cu o miză psihologică chiar interesantă, Puzzle mortal a funcționat mai degrabă ca un nod între începutul și ceea ce pare să fie adevăratul punct culminant, aș zice, al seriei. S-a simțit foarte clar că vorbim despre o carte „de mijloc”: extinde conspirațiile, complică relațiile dintre personaje și lasă impresia permanentă că autorul pregătește terenul pentru „ce va să vie”. Problema este că, pe parcurs, ritmul și miza emoțională nu prea se sincronizează. Romanul păstrează ingredientele care au făcut primul volum să fie destul de atractiv, și anume capitolele scurte, răsturnările de situație (más o menos), tensiunea psihologică (și asta scârțâindă pe alocuri) și senzația aceea că nu poți avea încredere prea multă în nimeni. Așadar, atmosfera este construită eficient încât să funcționeze cum ar trebui, iar Fexeus știe cum să încheie capitolele astfel încât să te împingă să citești „încă unul”. Cartea se citește repede, de altfel, aproape compulsiv pe alocuri, ceea ce o face o lectură foarte accesibilă și ușoară pentru un thriller care, de fapt, are peste 400 de pagini. Totuși, în comparație cu primul volum, am avut o oarecare senzație că Fexeus „încearcă prea mult” și mizează, simultan, pe mai multe lucruri. Intriga devine din ce în ce mai încărcată pănă atinge nivelul de „supraîncărcare” și ajungi în punctul în care practic lectura își pierde din claritate. Există momente în care parcă simți nevoia să te întorci câteva pagini înapoi ca să-ți amintești despre cine este vorba sau care a fost motivația unui anumit personaj. În loc ca misterul să devină captivant prin complexitate, să zicem, ajunge uneori să devină doar... confuz!

„Samir aruncă o ultimă privire spre trupul de pe masă și încearcă să alunge imaginile care-i revin în minte de la ultima lor întâlnire. Femeia legată. Pistolul încărcat.

Scutură din cap și se îndreaptă spre masă.”

Evident, asta afectează și ritmul. Deși acțiunea este (aproape) continuă și se întâmple multe, cartea nu are aceeași forță ca și predecesoarea ei. Multe secvențe par construite mai degrabă pentru a muta piesele pe tablă pentru volumul următor, decât pentru a consolida volumul de față ca fiind unul chiar bun. Într-un fel, Puzzle mortal mi-a lăsat impresia unui „preambul” – a fost interesant pe alocuri, dar fără foarte multe momente care să fie într-adevăr memorabile, „wow”. Este genul de thriller pe care îl citești ușor și, de altfel, cu suficient interes pentru a continua lectura, pentru că vrei să afli ce urmează, dar care nu lasă neapărat o amprentă puternică asupra ta. Practic, după ce l-ai terminat și l-ai lăsat deoparte câteva zile, aproape că uiți despre ce a fost. Un aspect care, însă, continuă să funcționeze bine este dinamica dintre Florence și David. Relația lor rămâne ambiguă & tensionată, iar autorul exploatează destul de bine partea aceasta emoțională, de fapt de nesiguranță emoțională. Uneori, apropierea dintre cei doi aproape că pare autentică, alteori parcă este menținută artificial în suspensie pentru a-l angaja pe cititor și mai mult în carte. Chiar dacă relația lor nu evoluează întotdeauna natural, ba pe alocuri pare forțată, să zicem că are suficientă chimie încât să-ți mențină curiozitatea. Pentru cititorii interesați de această miză emoțională, să zicem că autorul a reușit să adauge o dimensiune suplimentară cărții, una binevenită.

„Colțul gurii lui Esben se ridică într-un zâmbet minuscul când îl vede pe David, care încremenește pe loc. Picioarele nu-l mai ascultă. Acum înțelege de ce este acolo. Și că probabil nu va mai ieși. Cel puțin nu viu.”

Pentru mine, unul, adevărata miză a cărții a rămas atmosfera „paranoică”, să-i zic așa. Fexeus îți lasă constant ideea că o organizație din umbră controlează mai multe lucruri decât par posibile a fi controlate și că (aproape toate) personajele sunt prinse într-un mecanism care le depășește capacitatea de înțelegere. Această idee funcționează foarte bine și reușește să creeze un suspans aparte, dar parcă pe alocuri lucrurile au fost atât de exagerate încât povestea a început să fie forțată. Thrillerul oscilează, astfel, între momente foarte captivante și pasaje în care „complexitatea” pare a fi fost introdusă doar pentru efect, dacă mă înțelegeți. Finalul este, probabil, partea care funcționează cel mai bine la roman. Cliffhanger-ul este construit exact pentru a te face să continui seria și reușește să-ți reactiveze entuziasmul care pe care anumite părți ale cărții ți-l știrbise. Chiar dacă volumul de față nu este neapărat un thriller memorabil, încheierea sa reușește să creeze suficientă tensiune încât să vreisă vezi încotro se vor îndrepta lucrurile. 

„Hanna închide ochii. Dintr-odată e recunoscătoare pentru întunericul nopții. Ca Bernard să nu vadă cum pământul se deschide și ea cade în flăcările din adâncuri. Pentru că adevărul este că nu mai e complet sigură de răspuns.”

Per ansamblu, Puzzle mortal mi s-a părut o continuare decentă, dar clar sub nivelul primei cărți. A fost o lectură OK, care mi-a ținut companie câteva ore, un thriller pe alocuri alert, pe alocuri plictisitor, dar ușor de parcurs. După cum deja am mai menționat, chiar am simțit că romanul funcționează ca vector de tranziție între primul și ultimul volum al trilogiei, între început și final, axându-se parcă prea mult pe ceea ce urmează, mai degrabă decât pe ceea ce se întâmplă ca atare. Dacă v-a plăcut primul volum, mai mult ca sigur vă va plăcea cât de cât și al doilea, dar să zicem că ar fi de dorit să descoperiți această parte a poveștii cu așteptări ceva mai temperate. Eu i-am lăsat trei steluțe, așa am simțit, deși nu mai știu câte steluțe am dat primului volum. De fapt, am verificat chiar acum și văd că i-am dat patru. Da, total justificabil, dat fiind că volumul de față mi-a plăcut ceva mai puțin. Oricum ar fi, sunt foarte curios cum vi s-a părut vouă, în cazul în care ați citit acest roman. Să aveți lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Henrik Fexeus, Puzzle mortal (Memento #2), prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Puzzle mortal a apărut la Editura Trei și este disponibil AICI. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii–Antologii, Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de Azi, Literatură pe Tocuri, Cărți Blog, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!

Alte recenzii ale cărților scrise de Henrik Fexeus, apărute și pe blog:

 | Sacrificiul | Cutia |