luni, 28 decembrie 2015

Spune-mi



mă privești cu ochi pierduți, ai crede că-i greșit
și mi-ai spune că-s vinovat, nedrept,
dar ce-i corect în iubire, în sentiment,
te-aș întreba,
ce-i corect?

știu că după n-ai zâmbi, n-ai râde,
te-ai gândi că asta chiar nu-i bine,
că-i greșit, că nu-i așa,
dincolo de pereți îs oameni mari,
să nu ne-audă.
noi, acum, devenim ca ei - adică mari:
asta-i corect?

aș lăsa capul pe perna împărțită-n ore rămase,
dimineața mi-ar acoperi pielea cu un singur miros,
tu pe partea cealaltă, cu fața către un vis doar al tău,
și-aș vrea să te trezesc, trăgându-te de oase,
ș-apoi te-aș întreba, dacă te vei fi trezit:
ce-i corect în iubire, ce-i corect?

4 comentarii:

  1. Te-ai gândit să publici și vreun volum cu poezii? :) Asta mi-a plăcut foarte mult și presupun că mai ai și altele la fel de frumoase. Sincer, nu ar fi rău să încerci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Andreea. Nu chiar, nu m-am gândit, scriu poeziile doar pentru... nu știu, pentru mine, pentru că odată ce termin o poezie este ca și cum mă eliberez de ceva! :)) E ciudat. Mulțumesc mult de sfat!

      Ștergere
  2. What is done in love is done well. Foarte frumoasă poezia, mi-a plăcut!

    RăspundețiȘtergere