vrei să fii foița
viscerală
a plămânului meu?
să mă căptușești nu
spre torace, ci direct
spre inimă spre plămâni
spre His
n-aș mai respira
niciodată, niciodată
doar să te las să
trăiești
tu, iubito, difuzezi
ființa mea
din mine, în propriul
meu sânge
deși presiunea e mai
mică în partea cealaltă.
ah, m-am prins – chiar
și legile
gravitației le sfidezi,
atemporal
ah uite respir
inspir
cobor și mă ridic, îmi
strigă sternul
uite uite uite
viața iese din mine
acoperă-mi buzele și,
da
primește-o tu
poartă-mi tu suflarea,
iar cu ultima ta respirație
haide să murim amândoi
în aceeași clipă.
ți-e frică
știu.
Foarte frumoasă poezia! :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Robert!
ȘtergereOmule, frumos scrii !
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Siminaaa! (hug)
ȘtergerePoetic de anatomic! :)
RăspundețiȘtergereFoarte interesant, dar am o mica intrebare: dupa ''spre plamani'', te referi la hil?
Hihi. Nunu, spre fasciculul His. :)
ȘtergereAaa,okay =))
Ștergere:)
Ștergere