vineri, 19 martie 2021

Ghid de jupoane și piraterii pentru doamne (#2), de Mackenzi Lee - Recenzie


Editura: Corint
Colecția: LedaEdge
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 480
Traducere: Carmen Ion
Anul apariției: 2019

Mackenzi Lee este autoare americană de cărți pentru copii și tineri. Ea scrie atât ficțiune cât și non-ficțiune despre subiecte precum sexualitatea și rolul femeilor în istorie. Cel de-al doilea roman The Gentleman's Guide to Vice și Virtute a fost declarat Bestseller New York Times și  a obținut Premiul Stonewall Book pentru portretizarea unui tânăr bisexual în Europa secolului al XVIII-lea. Prima carte a lui Lee, This Monstrous Thing din 2015, a fost o reinterpretare a poveștii lui Frankenstein și a câștigat Premiul Pen-New England Susan P. Bloom Children's Book Discovery. În perioada promoțională a acestei cărți,  ea a început să posteze pe Twitter sub hashtag #BygoneBadassBroads, distribuind biografii ale femeilor importante, începând cu Mary Shelley. Acest proiect a crescut în popularitate, iar Lee a publicat în 2018 Bygone Badass Broads: 52 Forgotten Women Who Changed the World. Ea a semnat un contract cu Marvel pentru a scrie trei cărți de ficțiune cu personaje negative Marvel, începând cu o poveste despre Loki în primăvara anului 2019.
„După un an în care bărbații mi-au tot repetat că nu sunt în stare să fac o astfel de muncă, mă umflu în pene și, pentru prima oară după multe luni reci și descurajante, mă simt la fel de inteligentă, de capabilă și de vrednică de a exercita profesiunea medicală ca oricare dintre domnii care mi-au refuzat locul cuvenit în breasla lor.”
Revenită în Anglia, după uimitoarele sale aventuri în compania destrăbălatului frate mai mare, Monty, Felicity Montague și-a pus în minte două lucruri: să evite cu orice preț căsătoria cu brutarul Callum și să studieze medicina. Istețimea, pasiunea și erudiția tinerei nu sunt însă suficiente pentru a-i convinge pe venerabilii doctori din Edinburgh, care consideră că știința este un domeniu rezervat bărbaților. Speranța încolțește în inima lui Felicity atunci când află că idolul ei, medicul Alexander Platt, caută ajutoare pentru viitoarea expediție în Statele Berbere. Cum să ajungă însă la Platt, aflat în Germania, dacă n-are un ban în buzunar? Șansa îi surâde când Sim, o tânără algeriană, se oferă să îi plătească drumul. Cu o condiție, totuși: să îi permită accesul în casa ilustrului medic pentru a recupera un obiect misterios. Pe negândite, Felicity se vede implicată într-o aventură din care nu lipsesc o mână de mercenari lipsiți de inimă, câțiva pirați cumsecade și niște animale desprinse parcă din basme.
„(...) și cât de greu este să fii femeie singură pe lume. Pentru a face față singurătății mi-am călit caracterul, m-am străduit să-l construiesc cât mai independent și autosuficient și am crezut că asta era de ajuns, că nu trebuia decât să învăț cum să îmi folosesc calitățile dobândite.”
După ce am citit Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni (recenzia o găsiți AICI), am așteptat ceva până să mă apuc și de continuarea romanului (deși, dacă e s-o luăm așa, nu e tocmai o continuare, dat fiind faptul că, în romanul de față, ni se spune povestea lui Felicity, sora lui Henry), deoarece am vrut să mă bucur mai mult de atmosfera romanelor lui Mackenzi Lee, la intervale mai mari de tip. Deci, după ce m-am amuzat teribil de situațiile în care s-a regăsit Henry Montague, după ce am râs cu și de el, cu alte cuvine, după ce am avut parte de tot ce-ar fi putut, vreodată, să-mi ofere un roman încântător și efervescent, bine scris, complex, un roman cu de toate, a venit timpul să pătrund iar în lumea lui Lee și să aflu povestea fascinantă a lui Felicity, sora mai mică a lui Montague. Bănuiam, încă de când am citit primul volum, despre ce va fi, și nu m-am îndoit: pasionată de medicină, dar aflându-se într-un context social în care femeile nu erau acceptate să activeze într-un asemenea domeniu, ba chiar văzute inferioare și-n altele, nu doar în medicină, rostul și menirea lor fiind altele, nu acelea de a secționa corpul uman, de a trada boli, de a găsi remedii și leacuri, și cu atât mai puțin n-ar fi avut voie să vadă un cadavru (care se presupune că e gol, dezbrăcat, spre a putea fi studiat) - Doamne ferește, așa ceva ar fi fost inacceptabil. Totuși, o portiță de scăpare, o luminiță aflată undeva în capătul unui tunel al naibii de lung, strâmt, întortocheat, se întrevede în momentul în care află că unul dintre idolii ei, căruia i-a citit toate cărțile (și nu doar o dată), caută ajutoare pentru o expediție științifică. Evident, nu are să fie ușor (ohoh!, și chiar deloc) să ajungă la el. Dar, dând dovadă de un curaj eroic, Felicity este dispusă să facă orice, dar orice, pentru a-și urma adevăratul vis și adevărata cale.
„(...) Și m-am trezit că nu posed instrumentele potrivite, că n-am nici planuri și nici mijloace de subzistență și că mă mișc într-un mediu total diferit de ceea ce-mi închipuisem. Și, fiind femeie, sunt obligată să fac totul cu mâinile legate la spate.”
Pentru mine, cărțile lui Mackenzi Lee înseamnă doza de curaj, de aventură, de efervescență de care avem nevoie. Știu că-mi oferă asta. Am adorat, incredibil de mult, primul volum, mi-e dor și acum de Henry și de Percy, și-mi amintesc cu mare drag toate aventurile prin care au trecut. Iar Felicity, oh!, draga de ea, mânată de o dorință extraordinară de a-și îndeplini visul, reprezintă însăși o dovadă incredibilă de devotament, îndârjire, curaj fabulos și patos - n-ai cum, astfel, să nu-ți dai seama cât de multe sacrificii trebuie să facă pentru a-și atinge, în cele din urmă, scopul. Nemulțumită de condiția în care se află, într-o eventualitate comodă (chiar și ea, la un moment dat, retrospectiv, își pune astfel problema) de a deveni soția unui brutar, ea știe că are în ea tot ce-i trebuie pentru a activa într-un domeniu străin femeilor - are cunoștințele necesare, abilitățile care, într-adevăr, pot fi oricând practicate și îmbunătățite, dar, mai presus de toate, are în ea dorința arzândă de a ajuta oamenii, impulsionată parcă și de condiția lui Percy, care suferă din cauza bolii pe care o are. Totuși, pe măsură ce se-aventurează pe calea idealului ei, pe măsură ce îl vede din ce în ce mai aproape, își dă seama că pășește într-o lume în care, într-adevăr, pentru a ieși biruitor, pentru a învinge, trebuie să lupți cu toate armele pe care le ai - și ce te faci când, de fapt, nu dispui de prea multe alternative de a te apăra? Trebuie să reacționezi rapid - și, mai mult decât atât, trebuie să știi în cine să te încrezi. Când s-o faci. Și, mai ales, trebuie mereu să știi că, într-o astfel de lume, într-o lume dominată de interese, secrete, nimeni nu este cine pare a fi. Iar totul se disimulează și se ascunde - iar, pentru asta, oricând poți plăti cu propria-ți viață, mai ales atunci când secretele sunt mult, mult prea mari.
„Ești Felicity Montague, îmi zic în timp ce trag iarăși în piept aerul înecăcios. Ai navigat pe corăbii ale piraților și ai jefuit morminte, ai ținut în mâini o inimă de om și ai cusut la loc fața fratelui tău după ce a fost împușcat din cauza acelei inimi. Ai citit De Humani Corporis Fabrica de trei ori, de două ori în latină, și poți numi toate oasele din corp. Meriți să te afli aici.”
Așa. Nu pot să vă spun prin ce aventuri trece Felicity. It makes no actual sense, nu? Dar vă pot spune că povestea ei este dacă nu la fel de efervescentă, poate mult mai complexă decât povestea lui Henry. Și, în fine, este o poveste mult mai reală, dacă pot spune așa?! Lee construiește un personaj plin de curaj, ca însăși vocea femeilor din acea perioadă, a căror drepturi erau îngrădite în multe situații, nu doar în ceea ce privește licențierea într-un domeniu medical. Date fiind condițiile în care se află Felicity, povestea ei capătă o nuanță dramatică, chiar romantică - deși, bineînțeles, are Lee un stil anume de a face ca totul să-ți aducă un zâmbet pătimaș, vinovat pe buze. Ba, dintr-un punct, cartea capătă și o nuanță fantasy, îmbinându-se totul, echilibrat și perfect, într-o complexă dinamică. Întorsături de situație, personaje neașteptate, intrigi, ohoh!, și câte!, care răsar deodată și-ntorc demersul firesc al acțiunii. Simt că-s puțin vag în ceea ce spun aici, dar n-aș putea surprinde mai multe. Chiar nu. Este o carte pe care o citești și-atât, și-ți place, că, na, chiar n-are cum să nu-ți placă. Am ajuns să-mi dau seama de faptul că autoarea, Mackenzi Lee, chiar scrie multilateral, dacă pot spune așa - scrie pentru publicul larg, și nu trebuie să fii pasionatul acestui gen pentru a o adora, pur și simplu, și poți să fi citit doar clasici până acum, și doar clasici, că tot are să te-atingă și să-ți placă ceea ce autoarea oferă cititorului. Și rating-ul de pe Goodreads chiar nu minte, și, puteți căuta, chiar e unul extrem de ofertant. Dar, zău, chiar merită, deoarece a fost o carte pe care cu greu am lăsat-o din mână și care m-a purtat într-o aventură cum, poate, doar volumul anterior a reușit s-o mai facă! 
„(...) Singura variantă care mi-a rămas este întoarcerea la ceea ce am avut, iar asta înseamnă o resemnare la o viață fără muncă. Fără studiu, fără un țel. Ce fel de viață ar fi asta?”
Voi ați citit cartea aceasta? Sau volumul anterior, Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni? Dacă da, aș vrea să știu părerea voastră. Mulțumesc mult prietenilor de la Editura Corint pentru acest exemplar, Ghid de jupoane și piraterii pentru doamne, scris de Mackenzi Lee, pe care îl găsiți AICI. Să aveți parte doar de lecturi așa cum vă doriți, pline de spor, și care să vă încânte, alături de un weekend liniștit!

2 comentarii:

  1. Cuceritoare recenzie. Nu am citit nici unul din romanele acestei autoare asa ca mulțumesc pentru informațiile atât de plăcut oferita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu cel mai mare drag, sunt niște lecturi tare amuzante, dar și profunde, tinerești, aventuroase! Mulțumesc pentru vizită și spor mult la citit!

      Ștergere