Întreabă de Andrea (Întreabă de Andrea, #1), de Noelle W. Ihli - Recenzie (Crime Club)

Editura: Storia Books

Rating:⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 272

Anul apariției: 2025

Traducere: Laura Ciobanu

Noelle W. Ihli locuiește în Idaho cu soțul ei, fiii lor și două pisici. Când nu lucrează la următorul thriller, se uită la documentare despre crime reale (care o înfricoșează foarte mult) sau se plimbă pe traseele montane (cu sprayul ei cu piper de încredere). Este autoarea bestsellerelor Întreabă de Andrea, Gray After Dark și Such Quiet Girls. Întreabă de Andrea este un thriller psihologic tulburător, unic, captivant și extrem de intens, perfect pentru fanii autorilor Freida McFadden, Jason Rekulak, Clémence Michallon și Robyn Harding.

😱 BÂNTUIREA A ÎNCEPUT 😱

„Meghan, Brecia și Skye au un singur lucru în comun. Toate au fost ucise de același bărbat. Le-a vânat online – mai întâi, a fost burlacul eligibil, apoi a jucat rolul gentlemanului perfect. Fermecător și înarmat cu un zâmbet orbitor, a ascuns faptul că primele lui întâlniri se termină în morminte de mică adâncime. Până acum, a scăpat nepedepsit de trei ori pentru crimă. Cine l-ar putea împiedica să ucidă din nou? Femeile pe care le-a ucis. Meghan, Brecia și Skye au murit, dar nu au dispărut. Și nu se vor odihni până când nu vor găsi o cale să-l oprească.”

„Voiam să-l găsească.

Voiam să mă găsească.

Dar să descopere ceea ce se întâmplase nu avea să le aducă nicio ușurare.”

Am devorat romanul acesta, cum s-ar zice, dintr-un foc. De ce? Pentru că este un thriller paranormal destul de intens, cu o premisă care mie, cel puțin, mi s-a părut destul de interesantă și ofertantă, într-o mare de scriitori de thrillere care mi se pare că pistonează pe același subiect sau variațiuni (destul de similare) ale aceluiași subiect. Punctul de plecare al cărții este deja unul cutremurător – trei femei tinere, Meghan, Brecia și Skye, sunt ucise, fiecare în circumstanțe diferite și în perioade diferite, de același prădător. Știm de la bun început cine-i vinovatul, un anume James (Jim), un tip banal, fermecător, tată și soț aparent respectabil, dar care duce o viață dublă și se folosește de aplicații de dating pentru a prinde în plasă victime. Que bolnav, nu-i așa? Este sinistră „normalitatea”, să zic așa, cu care James  își omoară victimele: o întâlnire aparent inofensivă, un drum spre casă, o conversație cu un bărbat carismatic deschide scena pentru o astfel de întâmplare... Mă sperie cel mai mult faptul că, în lumea aceasta din ce în ce mai haotică & bizară, astfel de lucruri chiar se întâmplă, din păcate.

„Existau vulpi și vulpoi – și existau câini de vânătoare.

Și mai existau animale care nu se potriveau deloc în ordinea naturală a lucrurilor. Care făceau intenționat rău de fiecare dată.”

Povestea este spusă din perspectiva celor trei victime care, după moartea lor, devin fantome. Fiecare capitol spune povestea celor trei fete, pe rând, de la momentul în care realizează că acestea sunt moarte, până la descoperirea treptată a „puterilor” lor de fantome. Într-un fel, nu vorbim despre o investigație clasică, chiar dacă avem și partea de detectivi & așa mai departe, ci mai mult vedem o luptă a celor trei fete de a-și găsi dreptatea și, în egală măsură, de a preveni alte astfel de tragedii. Schimbarea aceasta de perspective – plus capitolele relativ scurte – menține tensiunea constantă și dă o notă de profunzime unui roman care, în esență, este thriller. Îmi plac thrillerele care au și această parte emoționantă, hai să îi zic „sensibilă”. Fiecare fată are propria-i viață, propriul trecut și, cel puțin părerea mea, o personalitate diferită, iar modul în care ele se raportează la propria moarte este fascinant. Totuși, atunci când mizezi pe mai multe perspective narative, eu unul îmi doresc să pot face o distincție foarte clară între voci, și chiar m-am gândit la asta: dacă autoarea n-ar fi „etichetat” fiecare început de capitol cu numele personajului, atunci mi-aș fi dat seama destul de greu despre cine este vorba (să spunem, de asemenea, că nu i-aș fi cunoscut anterior contextul și perioada în care se desfășoară acțiunea).

„(...) Pentru că s-a uitat direct la mine și a șoptit:

– Ești moartă?”

Ritmul este foarte alert, ceea ce a fost foarte pe placul meu, un motiv pentru care am și dat cartea gata dintr-un foc. Capitolele sunt scurte, de doar câteva pagini, ceea ce transformă romanul într-un binge, cum s-ar zice. E un artificiu pe care mizează în general autorii de thrillere și care, cel puțin pentru mine, funcționează de minute. Îți tot spui „încă un capitol, încă un capitol”, până când îți dai seama că deja ai terminat toată cartea. Un aspect tulburător al cărții este modul în care aceasta scoate în evidență fragilitatea femeilor în fața urii și violenței masculine, mai ales în contextul dating-ului „modern”. Mesajul pe care cartea poate vrea să îl transmită este destul de clar – pericolul nu ia întotdeauna forma unui „străin dubios”, ci forma „băiatului perfect” de pe aplicație, aparent liniștit, serios, ia forma clientului zâmbitor din cafenea, a băiatului politicos și aparent grijuliu. Dincolo de tensiunea pe care un thriller per se o livrează, mie mi-a plăcut extraordinar de mult și substratul emoționant privitor la relațiile fetelor cu familiile lor, disperarea părinților care le caută, sentimentul de neputință pe care fetele îl au știind că nu pot face nimic pentru a-i alina. Fantomele celor trei fete sunt conștiente de suferința pe care uciderea lor a lăsat-o în urmă, și să citești despre asta se simte într-un fel anume...

„(...) Nu ne-am uitat în urmă. Ne luase destule, în viață, dar și în moarte.

Orice urma să se petreacă n-ar fi fost plăcut. Ci numai drept.”

Ce ar fi putut fi mai bine? Nu știu, pentru mine lucrurile chiar au mers cât se poate de bine. Totuși, la un moment dat mi s-a părut că nu prea se mai întâmplă lucruri, iar altele au fost puțin cam lungite (cum ar fi, de exemplu, descoperirea „condiției” de fantomă a fiecăreia dintre fete). Dar, dincolo de toate acestea, mi-a plăcut foarte mult cartea, chiar a reușit să mă scoată dintr-un reading slump în care intrasem fără voia mea – well, așa se întâmplă de obicei, nu? – și să-mi redea cheful de citit. Un mare plus a fost faptul că Noelle W. Ihli aduce în lumină nu doar misoginia, ci și modul în care autoritățile tind să trateze disparițiile femeilor, periculoasa și greșita predilecție de a-da-vina-pe-victimă. Citind, nu poți să nu-ți imaginezi că astfel de situații sunt posibile și chiar s-au întâmplat și, implicit, nu poți să nu-ți mai spui încă o dată cât de fragilă este linia dintre normalitate și tragedie. Întreabă de Andrea este un thriller paranormal destul de bun, care se citește rapid și te ține acolo, îți hrănește progresiv curiozitatea și, la sfârșit, te regăsești satisfăcut de ceea ce ai citit. Este un thriller captivant și, în același timp, profund uman. Chiar vi-l recomand cu mare încredere, mai ales dacă sunteți în căutarea unei cărți de dimensiuni nu prea mari, dar destul de intense. 

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Noelle W. Ihli, Întreabă de Andrea (Întreabă de Andrea, #1), prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!