Terra Alta, de Javier Cercas - Recenzie

Editura: RAO

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 336

Anul apariției: 2021

Javier Cercas (n. 1962, Ibahernando) este unul dintre cei mai prestigioși scriitori spanioli contemporani. Doctor în filologie hispanică, profesor universitar, colaborator permanent la ziarul El Pais, Cercas a devenit celebru în plan internațional odată cu publicarea romanului Soldații de la Salamina (2001), elogiat de personalități ca Mario Vargas Llosa, George Steiner, J.M. Coetzee și Susan Sontag, vândut în peste un milion de exemplare în toată lumea și ecranizat de regizorul David Trueba într-un film de referință. Acest roman și toate cele care i-au urmat au obținut un număr impresionant de premii literare spaniole și internaționale, cum ar fi Premiul Național de Proză pentru romanul Anatomia de un instante, Prix Malraux pentru El monarca de las sombras sau Premiul Planeta 2019 pentru Terra Alta. Romanul Impostorul a fost distins cu Premiul Internațional Isola D'Elba, Premiul Internațional Ceppo di Postoia, Premiul Arzobispo Juan de San Clemente, Premiul Taofen pentru cea mai bună carte tradusă în China, precum și cu prestigiosul The European Book Prize, acordat în cadrul Parlamentului European.

O crimă cumplită zguduie regiunea pașnică Terra Alta: proprietarii celei mai mari companii, Gráficas Adell, sunt găsiți uciși după ce au fost supuși unor torturi atroce. De caz răspunde Melchor Marín un tânăr polițist și cititor împătimit, venit din Barcelona în urmă cu patru ani, cu un trecut întunecat, care a făcut din el o legendă, dar pe care crede că l-a îngropat sub viața lui fericită ca soț al bibliotecarei din oraș și tată al unei fetițe al cărei nume este Cosette, același ca al fiicei lui Jean Valjean, protagonistul romanului lui preferat: Mizerabilii. Pornind de la crimă și printr-o intrigă cu o desfășurare rapidă, plină de personaje memorabile, acest roman devine o reflecție lucidă asupra valorii legii, posibilității dreptății și legitimității răzbunării, dar mai ales asupra epopeii unui om aflat în căutarea locului său în lume.

Nu este primul meu contact cu Javier Cercas, după cum bine știți. De la același autor am mai citit și Impostorul (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI), o carte care, în sine, nu este una de ficțiune, ci inspirată chiar dintr-un caz real. Prin urmare, pot spune că abia Terra Alta a fost primul meu „contact literar” cu Javier Cercas, laureat al prestigiosului Premiu Planeta,  și nu am niciun dubiu: cu siguranță această carte va rămâne pentru mult timp în mintea și în sufletul meu, deoarece m-a trecut prin tot felul de stări mai mult sau mai puțin surprinzătoare. Oricum, am știut de la bun început că am de-a face cu un autor inteligent, cu un autor deosebit de talentat, pentru care „a scrie” este sinonim cu „a trăi”, iar „a trăi” nu presupune decât obiectivul măreț de „a scrie”. Javier Cercas, mă înclin, pentru că rareori mi-a fost dat să citesc o carte atât de bună, de o forță literară ieșită din comun, care te lovește precum un uragan: intempestiv, lăsând în urmă doar prăpăd și întrebări, întrebări și prăpăd. Mai mult decât a fi o carte polițistă ingenioasă, bine scrisă și conturată, fundamentată pe o intrigă originală și autentică, Terra Alta devine un dicton în sine, devine o stare - acea stare în care te regăsești atunci când simți că nu îți afli un loc pe lume, dar știi că există unul. Drama pornește întocmai din asta: imposibilitatea de a-l găsi, de a-l face „al tău”.

Javier Cercas a reușit să pună la punct un thriller diferit, un thriller care depășește încadrarea riguroasă într-un anumit gen. El ne oferă în cartea sa emoții palpabile, reale, personaje puternice, alcătuite din lumini și umbre, din virtuți și păcate. Melchor este un personaj aparte, pe care n-ai cum să-l uiți, n-ai cum să nu te atașezi de el. De altfel, abia aștept să aflu încotro se vor mai îndrepta lucrurile, întrucât am înțeles că acest roman face parte dintr-o trilogie. Bun! Cu atât mai mult, deoarece mi-ar fi fost extraordinar de greu să-mi iau adio de la Melchor, întrucât de la bun început m-am atașat de el. Mi-au plăcut mult capitolele special scrise pentru a pătrunde în trecutul acestui personaj, poate chiar mai mult decât capitolele dedicate „misterului în sine” - de altfel, bine scrise, bine puse la punct, cum și era de așteptat de la un autor pentru care documentarea și detaliul, finețea și seriozitatea contează foarte mult. Cercas, fără niciun dubiu, știe care este puterea cuvântului, știe „cum să se joace” cu aceasta și cum să se lase condus de talent și măiestrie. Se vede, evident, că nu este un novice în ale scrisului, deoarece fiecare capitol este bine dozat, excelent construit, astfel încât să te țină captiv și să îți ofere exact cât trebuie - lăsând tot ce este mai bun la final, normal!

Terra Alta a fost un roman care m-a surprins (plăcut) foarte mult. Sincer, nu știu de ce aș fi avut impresia că thriller-ul nu este chiar genul domnului Javier Cercas (după ce am citit Impostorul, am avut impresia că stilul său este acesta - stilul documentării, poate cu valență jurnalistică), dar m-am îndoit. Poate m-aș fi putut lipsi într-o oarecare măsură de citatele din cartea lui Victor Hugo, Mizerabilii, întrucât am înțeles de timpuriu iubirea lui Melchor pentru acest roman (de altfel, eu însumi ador cartea), dar nu știu, parcă a fost totuși prea mult. Totuși, nu mi-a displăcut și am putut trece cu vederea acest lucru, deoarece Cercas chiar le are cu genul polițist, știe cum să construiască o intrigă solidă și cum să o valorifice, cum să facă uz de ea în cel mai eficient mod. Dincolo de valența istorică a cărții, dincolo de a fi un thriller foarte bun care mi-a satisfăcut toate așteptările (ba chiar le-a întrecut), romanul lui Javier Cercas este o carte cu și despre oameni, cu tot ce au în sufletele lor: oameni cu trăiri, oameni cu sentimente și emoții, cu dureri și drame, cu țeluri și visuri. Personaje puternice, complexe, care foarte ușor ar putea părea oameni de lângă noi, pe lângă care trecem în fiecare zi. Cu o psihologie aparte, Cercas reușește să ne livreze, prin intermediul personajelor sale, lecții de viață.

Un alt aspect pe care aș vrea să-l menționez este atmosfera din carte. Locul de desfășurare al acțiunii, analizele făcute de Cercas. Decorul, culoarea locală... Nu știu, pe mine pur și simplu m-au vrăjit și m-au făcut să visez în timp ce citeam. De fapt, la un moment dat chiar îmi rămăsese mintea la un anumit fragment, dar am continuat să citesc „în gol”. Când mi-am dat seama, am fost nevoit să mă reîntorc la sfârșitul fragmentului respectiv și să îmi continui lectura. Cam atât aș vrea să spun, deoarece știți prea bine că nu obișnuiesc să vorbesc despre acțiunea cărții, despre intrigă, despre „încotro o iau lucrurile și ce anume se întâmplă”. V-aș știrbi din plăcerea de a lectura voi cartea! Pot spune doar că de data aceasta Javier Cercas chiar a reușit să mă convingă că scrie literatură de calitate, literatură „de forță”, bine conturată, bine livrată cititorului, într-un mod care să-i satisfacă și chiar să-i depășească așteptările. Vă pot spune că abia aștept și următoarea parte a romanului, deoarece sunt foarte curios încotro o vor mai lua și de data aceasta lucrurile, respectiv ce ne mai pregătește Melchor. Vi-l recomand cu mare drag și sunt sigur că vă va plăcea, mai ales dacă sunteți fani ai genului. Să aveți doar lecturi plăcute!