luni, 29 mai 2023

Fascinație, de Ann Patchett - Recenzie

Colecția: Raftul Denisei
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 360
Anul apariției: 2013
Traducere: Carmen Toader

Ann Patchett s-a născut în 1963 la Los Angeles, iar de la vârsta de șase ani a crescut în Nashville, Tennessee, unde locuiește și în prezent. Între 1981 și 1985 urmează cursurile de literatură de la Sarah Lawrence College, New York, începându-și cariera de scriitoare încă din studenție. Înainte de absolvire, prima ei povestire este publicată în Paris Review. Obține, în 1987, un masterat în creative writing de la University of Iowa. Primul său roman, The Patron Saint of Liars, apare în 1992 și este ecranizat în 1998. Romanul Taft, apărut în 1994, este distins în același an cu Janet Heidinger Kafka Prize, iar The Magician’s Assistant, din 1997, ajunge pe lista scurtă la Orange Prize. În paralel, Ann Patchett colaborează la publicații prestigioase, cum ar fi New York Times Magazine, The Washington Post și Vogue. În 2001 îi apare Belcanto (Bel Canto; Humanitas Fiction, 2007), roman cu o spectaculoasă carieră internațională, recompensat cu PEN/Faulkner Award și Orange Prize, figurând de asemenea pe lista scurtă la National Book Critics Circle Award și IMPAC Dublin Literary Award. În 2007 publică romanul Run, în 2011 Fascinație (State of Wonder; Humanitas Fiction, 2013), iar în 2016 Comuniune (Commonwealth; Humanitas Fiction, 2019). În 2019 îi apare romanul Casa Olandeză (The Dutch House; Humanitas Fiction, 2021), finalist la Pulitzer Prize for Fiction 2020 și nominalizat la Women’s Prize for Fiction 2020 și ABIA Awards 2020, categoria International Book of the Year. Romanele sale sunt traduse în peste 30 de țări. Ann Patchett este și autoarea a trei cărți de nonficțiune. În 2012 figurează pe lista celor mai influente 100 de personalități din lume, apărută în revista Time. În 2017 e aleasă membră a prestigioasei American Academy of Arts and Letters. 
Mă rog ca un fanatic palavragiu acum, că sunt în Brazilia, iar în seara asta mă rog ca curierul căruia o să-i încredințez scrisoarea să ți-o trimită pentru ca tu să simți toată povara iubirii mele. Sărută-i pe băieți din partea mea. Sărută-ți încheietura mâinii.”
Captivantă odisee exotică, magistrală proză de atmosferă care surprinde magia, dar şi ororile junglei amazoniene, Fascinaţie este un roman provocator despre moralitate şi miracol, adevăr şi iubire, ştiinţă şi sacrificiu. Dincolo de apele năvalnice şi anacondele gigantice din Rio Negro, un savant enigmatic descoperă formula unui medicament care poate schimba viaţa femeilor pentru totdeauna. Experimentele doctorului Annick Swenson sunt însă învăluite de mister, căci ea refuză să ţină legătura cu finanţatorii proiectului. Trimisă pe urmele faimoasei cercetătoare, tânăra Marina Singh va întâmpina, în inima întunericului, provocări peste puterea ei de imaginaţie.
„ - Întrebarea e dacă alegi să intervii în lumea din jurul tău sau să o lași să funcționeze la fel ca înainte să fi venit tu acolo. Asta înseamnă respect pentru băștinași. Dacă îi observi puțin, oricum îți dai seama că niciodată n-o să-i convingi să-ți adopte modul de viață. Sunt o rasă foarte greu de influențat. Orice progres pe care încerci să-l transmiți va fi anulat de îndată ce întorci capul.”
Nu este primul meu contact cu scriitoarea Ann Patchett - am mai citit și Comuniune (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI) și Casa Olandeză (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI). Cel din urmă roman nu doar că a fost unul dintre cele mai bune citite în 2021, dar încă este unul dintre cele mai bune romane citite vreodată. Evident, nici Fascinație nu s-a lăsat mai prejos, deoarece, după părerea mea, am fost absolut „fascinat” (ce banal sunt, nu?) de tot ce am citit. Și abia am aștepta să pun mâna pe carte, deoarece Ann Patchett m-a vrăjit prin stilul ei inconfundabil. Un roman absolut perfect; de când am descoperit-o pe Ann Patchett, am recomandat-o tuturor prietenilor mei cu care știu că rezonez când vine vorba de cărți. Și, în unanimitate, cu toții mi-au zis că, într-adevăr, Ann Patchett „este altceva”. Cartea aceasta este o bijuterie - că vorbim despre cum este construită, că vorbim despre limbaj, despre stilul autoare, despre personaje: totul mi-a stârnit admirație și m-a făcut să-mi zic, încă o dată, că într-adevăr există scriitori binecuvântați cu puterea cuvintelor, cu harul de a simți și de a transmite - prin cuvinte - sentimente și emoții reale. Povești care sondează sufletul omului și care ne înfățișează exact așa cum suntem: oameni simpli, doldora de visuri și speranță, plin de iubire și de dorința de a cunoaște, de a cerceta.
„Suntem aici, s-a gândit Marina, și n-am mai fost niciodată aici. Era un verde atât de strălucitor, mult mai proaspăt decât tot ce văzuse până ajungi în junglă. Păsări cu gheare lungi se plimbau alene pe pajiștea gingașă, pășind atât de sigure pe ele, încât ai fi putut crede că acele plante plutitoare minuscule ar fi fost în stare să ducă și greutatea unui farmacolog. Problema era ce adâncime avea apa: treizeci de centimetri sau șase metri.”
N-aș putea face o distincție clară între romanele scrise de Patchett pe care le-am citit. Evident, știu faptul că romanul Casa Olandeză (care a fost și primul meu contact cu autoarea), a reușit să îmi vorbească mult mai intim decât celelalte, dar Comuniune și Fascinație mi-au plăcut, de asemenea, deosebit de mult. Totuși, la acest roman am simțit ceva diferit, un alt fel de abordare. Să fi fost oare din cauza cadrului în care s-a desfășurat acțiunea - jungla? Să fi fost oare datorită faptului că, aparent, mi s-a părut mult mai dinamic decât celelalte? Oricum ar fi, mi s-a părut năucitor de bun, iar eroina romanului, Marina Singh, mi-a plăcut extraordinar de mult. Curajoasă, inteligentă, devotată și puternică, Marina Singh se aventurează pe urmele necunoscutului, încercând să dezlege „misterul” care se învârte în jurul unei morți suspecte și în jurul unor studii de cercetare lăsate în aer. Ambele sarcini se dovedesc a fi deosebit de complexe, dificile, cu multe ascunzișuri, dar Marina dă dovadă de tot ce este necesar pentru a găsi sorți de izbândă. În fine, nu asta este relevant pentru roman, după părerea mea: ci, în esență, modul în care Patchett reușește să „contureze” povestea, frumusețea în care o învăluie. Patchett este o scriitoare elegantă, rafinată, iar cuvintele pe care le folosește pulsează de emoție și de viață, de profunzime și poezie... Nu știu, pentru mine Patchett are acel ceva pe care îl trăiești și pe care nu îl poți teoretiza. Acel ceva care place oricărei persoane care iubește frumosul.
„(...) Asta a fost cea mai importantă lecție a domnului doctor Rapp despre Amazon în domeniul științei: să nu te concentrezi niciodată pe ce cauți atât de mult, încât să pierzi din vedere ceea ce găsești de fapt.”
Ann Patchett te invită într-o lume literară aparte, te ia în cocârdășie în această călătorie în jungla amazoniană. Te întâlnești cu canibali, cu triburi, cu anaconde uriașe, ciuperci psihedelice - în această junglă care niciodată nu doarme, care niciodată nu este sigură. Boli, oameni săraci, tradiții și obiceiuri - modul în care autoarea a reușit să contureze cadrul, să reitereze culoarea locală, mi-au plăcut enorm și a reușit să mă introducă și mai mult în pulsul poveștii. Să mă apropii și mai multe de personaje, să trăiesc și mai intens anumite lucruri. O scriitură plină de lumină, care te vindecă prin tonul domol, cadențat și prietenos, prin liniștea pe care o resimți atunci când citești. Fascinație chiar e un roman elegant, un roman care își merită toată aprecierea și toate laudele. Vreau neapărat să citesc și celelalte romane scrise de Ann Patchett, și chiar sper să fie traduse și la noi cât de curând. Acest roman plin de aventuri, cu personaje curajoase, puternice, devotate, se înscrie în registrul unei povești excelente, care te pune față în față cu anumite lucruri, care îți dă de gândit. Eu, unul, mereu am considerat că romanele de acest gen sunt „lecturi de stare”, dar chiar m-am simțit foarte antrenat în poveste, încercând să aflu „misterul” din jurul situațiilor care, de fapt, reprezintă motivul plecării Marinei Singh în jungla amazoniană.
„- Ar fi minunat să avem o pătură curată.
- Dacă ați avea o pătură curată, după aceea v-ați dori o pătură sterilă, iar o pătură sterilă v-ar face să credeți că nu puteți face nimic fără o masă de operație și lumină, iar de la masă și lumină mai e un pas foarte mic până la un aparat de măsură a pulsului fetal. Știu asta. Vedeți cât de dilatată e.”
În cele din urmă, n-aș mai putea spune și altceva. Dacă rezonați în mod obișnuit cu lecturile mele, atunci cu siguranță o să vă placă și această carte. Narată într-un stil fluid, pe alocuri plin de suspans, de tensiune, povestea te vrăjește și te prinde în mrejele ei, pentru ca apoi, la sfârșit, să ți se dezvăluie un adevărat cumul de forțe - vreau să vă spun că ultimele 40-50 de pagini le-am citit cu sufletul la gură, deoarece au reprezentat, părerea mea, apogeul lecturii. Chiar v-o recomand cu cea mai mare încredere, pentru că merită tot timpul și toată atenția voastră. Pentru mine, Ann Patchett a devenit un simbol al cărților elegante, al cărților rafinate - nu știu de ce îmi vine să le descriu așa, dar știu faptul că de fiecare dată când am citit o carte scrisă de dumneaei, am fost îmbrățișat de o anumită stare pe care rar am resimțit-o atunci când am citit ceva. Și este o stare care îmi place, care mă relaxează și mă vindecă, care îmi oferă posibilitatea de a sta în tihnă și de a mă bucura de literatură de calitate. Abia aștept, după cum am spus, să fie traduse și alte cărți ale autoarei - sunt absolut sigur că nu voi fi dezamăgit ci, de fapt, că voi fi la fel de bucuros că am citit o carte deosebit de bună!

Alte recenzii ale cărților scrise de Ann Patchett, apărute și pe blog:

Un comentariu: