Bestia, de Carmen Mola - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 576

Anul apariției: 2022

Traducere: Ana Maria Tamaș

Carmen Mola este pseudonimul ales în primăvara anului 2017, la Madrid, capitala Spaniei, de autorii Jorge Díaz, Agustín Martínez și Antonio Mercero când au decis să se lanseze într-o aventură de creație colectivă ce s-a cristalizat într-un prim roman, La novia gitana, urmat de La red púrpura și La nena. În paralel, cei trei autori și-au continuat proiectele personale. Jorge Díaz (Alicante, 1962) este autorul romanelor Cartas a Palacio și La justicia de los errantes, printre altele, precum și al unor seriale de televiziune precum Hospital Central. Agustín Martínez (Lorca, 1975) este creatorul unor seriale precum Feria, La luz más oscura sau La Caza (Monteperdido și Tramuntana) și autorul romanelor Monteperdido și La mala hierba. Antonio Mercero (Madrid, 1969) a continuat să scrie scenarii de film și televiziune (Felices 140, Hospital Central, Hache), în paralel cu publicarea de romane, printre care se numără Pleamaro, El final del hombre.

„(...) Pe cine poate interesa soarta acestor fete precum Berta, care trăiesc în cartierele cele mai mizere? Un loc în care moartea e o vizită constantă, fie invitată de foamete, de holeră ori de Bestie.”

Premiul Planeta 2021! Suntem în anul 1834, iar Madridul, un oraș care încearcă să se deschidă dincolo de zidurile ce îl înconjoară, este afectat de o teribilă epidemie de holeră. Dar nu numai boala îi îngrozește pe locuitorii săi: prin mahalale apar cadavrele dezmembrate ale unor fete cărora nimeni nu le duce dorul. Zvonurile vorbesc despre Bestia, o ființă pe care nimeni nu a văzut-o, dar de care toată lumea se teme. Când micuța Clara dispare, sora ei, Lucia, împreună cu Donoso, un polițist căruia îi lipsește un ochi, și Diego, un jurnalist care-și bagă nasul peste tot, încep o cursă frenetică pentru a o găsi pe fetiță în viață. Pe parcursul poveștii mai apar și Braulio, un călugăr războinic, și un misterios inel de aur cu două buzdugane încrucișate, pe care toată lumea îl caută și pentru care unii sunt dispuși să ucidă.

„- Un bărbat care dezmembrează fetițe. Mă cutremur doar când mă gândesc la asta. Holera, războiul carlist și acum crimele astea... E ca și cum sfârșitul lumii ar fi început și ar fi foarte diferit de ceea ce credeam noi, nici vorbă de care de foc ori îngeri. Doar bărbați care se căsăpesc între ei.

- Este posibil ca împotriva holerei să fim neputincioși, dar nu este același lucru cu războiul carlist sau Bestia. O putem opri.”

O voi mai spune încă o dată - pentru mine, spaniolii „sunt altceva”. Și când vine vorba de cărți, și când vine vorba de filme și seriale. De când am văzut această carte, mi-am dat seama că o să-mi placă la nebunie și abia am așteptat să pun mâna pe ea. Faptul că a fost laureată cu Premiul Planeta în anul 2021, un premiu deosebit de prestigios, nu a făcut decât să îmi potențeze și mai mult nerăbdarea de a o fi citit. Așadar, când am pus mâna pe ea, nu am mai amânat momentul și am trecut la treabă. Bineînțeles, știam că o să-mi placă, știam că o să mă surprindă și o să fie, evident, altceva, dar pe cuvânt că nu m-am așteptat la AȘA CEVA! Pentru mine, Bestia a fost poate unul dintre cele mai bune thrillere citite anul acesta; nu doar din prisma faptului că a fost ceva diferit, original & autentic, ci din prisma faptului că am avut parte de o intrigă atât de complexă, atât de bine fundamentată, de o acțiune atât de bine consolidată și explorată, încât totul, absolut totul mi-a plăcut, și m-a convins că, într-adevăr, cartea aceasta chiar și-a meritat prestigiosul premiu. De la început până la sfârșit, am fost prins într-un scenariu pe care nu l-aș fi putut intui, iar sfârșitul m-a dat peste cap, efectiv.

„Orașul pare liniștit și abia dacă mai există vreo urmă a luptelor crâncene din ziua precedentă. Doar pe măsură ce te apropii de biserică simți fumul focurilor și vezi băncile bisericilor spulberate, unele dintre ele transformate în cenușă, ori zărești statuia vreunui sfânt căzută în mijlocul drumului.”

Un roman care te mișcă, ce-i drept, din perspectiva numeroaselor descrieri bizare, a scenelor „fără perdea”, a morților explicite, a detaliilor pe care poate n-ar fi trebuit să le citești, să le știi. Cu toate acestea, autorii nu idealizează nicidecum aceste aspecte, ci și-au propus să le integreze doar pentru a reitera mult mai bine culoarea locală a romanului, perioada respectivă a Madridului - moarte, boală, mizerie, sărăcie lucie, infecție, mizerie. În această carte, nu trebuie să te atașezi de nimeni, de niciun personaj, fiindcă oricine este supus morții, pericolului, oricine este gata să fie ucis și tranșat. Bestia, cea care terorizează orașul, lasă în urmă morți dintre cele mai bizare, atacă pe oricine, dar cu predilecție o anumită categorie în vârstă. Lasă în urmă teroare, morți ieșite din comun, iar autorii nu se sfiesc să descrie întocmai felul în care arată cadavrele... Ah, și ce mai imagini! Scene teribile, violente, toate descrise cu detalii înfiorătoare și complexe. Eu, unul, nu am o problemă cu astfel de descrieri, însă v-aș recomanda să aveți în vedere și acest aspect dacă doriți să citiți cartea.

„Păpușa își afundă capul între sânii Luciei, în timp ce Juana râde. Lucia își ascunde rușinea; dacă vrea să lucreze în bordelul acela, frica nu o poate trăda.”

Dincolo de toate acestea, avem de-a face cu investigații, cu personaje care, lăsate în voie sorții, încearcă să facă față lumii în care trăiesc, sărăciei din jur. Aici, bineînțeles, chiar am fost emoționat de ceea ce s-a întâmplat, și m-am simțit neputincios în fața faptului că astfel de lucruri chiar s-au întâmplat, chiar se întâmplă și încă sunt reale. Bestia este un roman crud, un roman haotic, care ne livrează povești de viață dintre cele mai dramatice, dintre cele mai... greu de digerat. Valența fictivă a cărții se face resimțită, evident, dar nu am putut să nu-mi ridic întrebarea: oare astfel de lucruri chiar s-ar fi putut întâmpla? Într-un univers al posibilităților, linia despărțitoare dintre lucrurile pe care le vedem și cele de care ne temem este infimă, deosebit de mică. Mi-au plăcut enorm personajele, Lucia, Donoso, Diego, tot misterul acesta bizar care s-a învârtit în jurul unor obiecte simbolice, modul în care toate lucrurile au dus într-o anumită direcție, toate întorsăturile de situație și atmosfera atât de densă, atât de tensionată, încât ușor ai fi putut-o tăia cu cuțitul. Chiar a fost un thriller deosebit de bun, pe care l-am savurat de la început până la sfârșit și care mi-a oferit o porție zdravănă de mister!

„Un bătrân uscățiv e cel care a rostit numele: Berta. Diego simte un junghi în inimă privind capul acela cu pleoapele deschise în mijloc răzorului, cu urma mușcăturii de câine pe obraz și pletele negre și ondulate răzlețite în noroi. Pentru o clipă își amintește de una dintre fecioarele acelea de la biserică, cu privirea extaziată, pierdută în văzduh. Pe cerul acela întunecat care nu încetează să vomite apă. E oare posibil de imagina suferința Bertei?”

Nu știu ce aș mai putea spune, deci mă voi opri aici. Cei trei autori chiar au reușit să scrie un roman complex, un roman bine gândit și elaborat, pe care îl citești cu sufletul la gură și care te poartă într-o lume bizară, într-o lume întunecată, o lume a răului și a bolii și a suferinței și a sărăciei și a ucigașilor nemiloși. O lume în care moartea înseamnă ceva de o simplă secundă, o simplă alegere. Cu toate acestea, personajele noastre sunt nevoite să facă foarte multe alegeri - mai mult sau mai puțin corecte -, dar întotdeauna vor trace foloasele lor. Sunt sigur că v-ar plăcea acest roman, mai ales dacă sunteți fani ai genului. Știu că, înainte să-l citesc, vedeam foarte des postări pe story-ul unei prietene care citea carte, spunând că „trebuie să ai curaj” să-l citești. Într-adevăr, este un roman destul de explicit, și chiar ai nevoie de o doză oarecare de curaj pentru a pătrunde în acest univers. Dar, odată ce ai făcut-o, cu greu te vei mai putea desprinde de lectură. Chiar vi-l recomand cu mare încredere, sunt sigur că o să-l găsiți special, diferit și... Plin de lumină, în cele din urmă!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Carmen Mola, Bestia, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii ale acestui roman: Anca și cărțile, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe tocuri, Ciobanul de azi, CiteștE-MI-L, Fata Cu Cartea!