Casa dintre pini, de Ana Reyes - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection. Crime

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 320

Anul apariției: 2024

Traducere: Monica Vlad

Ana Reyes locuiește în Los Angeles și are un masterat de la Louisiana State University. Lucrările ei de ficțiune și poezie au apărut, printre altele, în revistele Bodega, Pear Noir, The New Delta Review. Casa dintre pini (The House in the Pines; Editura Trei, colecția Fiction Connection. Crime, 2024, traducere de către Monica Vlad) este primul ei roman. O puteți urmări pe www.anareyeswriter.com

🌲🏡🌲DĂ-MI UN ROMAN CU UN PLOT BIZAR ȘI NU-MI MAI PASĂ DE CUM ESTE SCRIS🌲🏡🌲

Maya era în liceu când a văzut-o pe Aubrey căzând secerată în fața lui Frank, un bărbat enigmatic cu care își petrecuseră amândouă vara. După șapte ani, Maya stă în Boston cu iubitul ei și încearcă să scape de dependența care a ajutat-o să reziste până acum. Însă trecutul o copleșește când vede o înregistrare cu o altă femeie care moare subit în fața aceluiași Frank. Maya se întoarce acasă, unde începe să dezgroape fragmente din trecut și să observe mesaje ascunse în cartea neterminată a tatălui ei guatemalez. Ca să se salveze, trebuie să înțeleagă o poveste scrisă înainte să se fi născut ea, însă nu i-a rămas mult timp și toate drumurile duc înapoi la cabana lui Frank…

„Probabil că era ea paranoică.”

Pentru mine, Casa dintre pini, debutul Anei Reyes, a fost cu adevărat o surpriză plăcută. Sincer vă spun, mi-a plăcut enorm, în ciuda rating-ului destul de mic de pe Goodreads. Mi-am dat seama că nu-mi mai pasă cum este scrisă o carte (și nu că ar fi înfiorătoare din acest punct de vedere), atât timp cât, finally, am de-a face cu ceva (cât de cât) original, diferit de ce se-ncumetă gloata de „pseudothrilleriști” să scrie. Da, pentru că Ana Reyes mi-a oferit o intrigă interesantă, autentică, cu o întorsătură de situație tare bizară (deși am cobit-o la un moment dat). De fapt, cartea ei seamănă foarte fidel cu scenariul unui film pe care l-am văzut recent, și încă n-am verificat dacă întâi a apărut filmul, iar apoi cartea, sau invers. Dar, de fapt, nici nu mai contează. Mi-a plăcut - și chiar mult -, iar asta-i tot ce contează în momentul de față. S-a citit rapid, m-a prins, m-a ținut acolo, motiv pentru care am și citit-o dintr-un singur foc - o lectură care a picat la fix, când începusem deja să-mi iau gândul că voi citi, curând, un thriller care să-mi placă, după nenumărate & memorabile rateuri pe care le-am avut.

„(...) Dar cum era posibil ca două femei să moară fără niciun motiv aparent în timp ce stăteau de vorbă cu același bărbat?”

Romanul Anei Reyes urmărește povestea lui Maya, care are de-a face cu niște circumstanțe bizare, cu un tip Frank, un tip destul de ciudat care atât de fermecător este încât femeile cad (la propriu) la picioarele sale. E ceva destul de obscur cu acest Frank, și probabil vă puteți da seama de acest lucru și din scurta descriere a cărții. Însă, totul devine și mai ciudat în momentul în care Maya începe să treacă prin niște situații inexplicabile, care au în centru chiar „cabana dintre pini”, casa lui Frank. În această carte, totul se amestecă, realitatea cu visul, visul cu realitate, și îmi amintesc că ajunsesem într-un punct în care nici nu știam ce să mai cred. Încotro se vor îndrepta toate? Well, din punctul în care mi-am dat seama că această carte seamănă foarte bine cu scenariul filmului de care am menționat (nu v-aș putea da titlul, pentru că ar fi un masiv spoiler), mi-am cam dat seama încotro se îndreaptă toate. Însă, asta n-a făcut ca lectura să nu fie la fel de antrenantă, la fel de intensă, la fel de ciudată & misterioasă. Ah, de când îmi dorisem să am parte de o doză dintr-asta fabuloasă de thriller dinamic și alert - principalele două variabile pe care le am în vedere atunci când încerc să-mi dau seama dacă un thriller a fost bun sau nu, dacă un thriller mi-a plăcut sau nu. 

„Încearcă să anticipeze cum va reacționa Frank la apariția ei neanunțată. De ce e atât de secretor în legătură cu locul ăsta?

Tu chiar nu înțelegi, nu-i așa?”

Casa dintre pini le-a avut pe amândouă. Chiar dacă nu a fost cel mai bun thriller citit, chiar dacă nu m-a dat pe spate neapărat, a fost un thriller bun; și asta-i mult, fiindcă în ultima perioadă chiar am avut parte doar de thrillere mediocre spre banale. Nu prea-mi dau seama de ce are un rating așa mic, dar probabil asta se datorează faptului că, în cele din urmă, plot-ul poate ajunge destul de lipsit de credibilitate. Nu mi-a păsat, sincer, fiindcă doar am vrut să citesc și să aflu care-i treaba, și chiar dacă s-a dovedit că treaba era de fapt asta, n-a știrbit din plăcerea lecturii. Într-adevăr, cândva aveam tendința de a aprecia un roman thriller și după ce autorul scoate la iveală „motivele” - implicit, să-ncerc să-mi dau seama dacă sunt îndeajuns de credibile & dacă justifică (deși nimic nu va justifica vreodată niște crime, de exemplu) ce s-a întâmplat în carte. Dar am ajuns în punctul în care acest lucru este pus pe un al doilea plan - acum, mă interesează mult mai mult ca un thriller să mă prindă, să mă țină în lectură, să fie tensionat și dinamic, alert, rapid, neașteptat. Mie, cel puțin, Ana Reyes a reușit să-mi ofere o doză substanțială din toate acestea - atent dozate și echilibrate -, pentru ca în cele din urmă să pot considera că, într-adevăr, cartea aceasta chiar mi-a plăcut!

„(...) Dar apoi? Și de ce nu-și amintește când a traversat podul? Sau când a bătut la ușă sau când Frank i-a dat drumul înăuntru? E ca și cum ar fi sărit peste ultimele câteva minute, ca o piesă sărită de pe un CD.) Totuși nu pare să mai conteze acum. Tot ce știe e că e aici și se simte mai bine. În siguranță. E dispusă să uite tot restul.”

Cam atât am avut de spus. Eu, unul, chiar vi-l recomand cu drag; știu persoane care chiar au cumpărat această carte după ce m-au văzut citind-o și cărora le-a plăcut - exact din aceleași considerente. Plot-ul bizar, dinamica, faptul că se citește rapid și, de fapt, nici nu-i așa de deficitară în ceea ce privește stilul de scriere. Repet, nu înțeleg de ce rating-ul este așa mic pe Goodreads, dar nu este pentru prima dată când ajung să apreciez (chiar foarte mult!) cărți care au un rating mic pe Goodreads. De fapt, foarte rar mă orientez după acest criteriu și foarte des ajung, de fapt, să vreau să citesc o carte care are un rating mic pe Goodreads - ce bizar cum funcționează lucrurile, nu? Așadar, dacă sunteți pasionați de thriller, părerea mea este că ar trebui să-i dați o șansă. Același lucru se aplică și în cazul în care nu cochetați, neapărat, cu genul thriller (deși există un risc mai mare ca, într-adevăr, plot-ul și, de fapt, plot twist-ul să vă convingă mai puțin). În orice caz, să aveți lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru, exact așa cum ar trebui să fie întotdeauna!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții Anei Reyes, Casa dintre pini, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-MI-L, Fata cu Cartea!