Minciunile pe care le spun, de Julie Clark - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection. Crime

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐

Număr de pagini: 384

Anul apariției: 2024

Traducere: Luminița Gavrilă

Născută și crescută în Santa Monica, statul California, Julie Clark a fost o cititoare pasionată încă din copilărie. După ce a absolvit University of the Pacific și a lucrat o scurtă perioadă la departamentul de sport de la University of California, s-a întors acasă, în Santa Monica, pentru a fi profesoară. În prezent, locuiește în Los Angeles împreună cu cei doi fii ai săi și cățelul lor, un golden doodle pus pe șotii. Romanul ei de debut, The Ones We Choose, a fost publicat în 2018, iar drepturile de ecranizare au fost cumpărate de compania Lionsgate. Ultimul zbor (publicat de Editura Trei, colecția Fiction Connection. Crime, 2022, traducere de către Monica Vlad) s-a bucurat de un succes imens încă de la apariție, devenind bestseller internațional. De asemenea, a fost recomandată de Indie Next Lists și Library Reads și a fost aleasă una dintre cele mai bune cărți din 2020 de către Amazon Editors și Apple Books. O puteți urmări pe julieclarkauthor.com.

🤥 AMBIVALENȚA MINCIUNII: E BINE & NU PREA, DEPINDE DIN CE PERSPECTIVĂ PRIVEȘTI - A MINCINOSULUI SAU A CELUI MINȚIT 🤥 

Două femei. Multe nume de împrumut. Meg Williams. Maggie Littleton. Melody Wilde. Nume diferite ale aceleiași persoane, în funcție de oraș, în funcție de operațiune. E o impostoare care își șterge propria identitate și devine oricine ai nevoie să devină — studentă, life coach, agent imobiliar. Îți spune exact ce ai nevoie să auzi și, până să termine, probabil că ai pierdut deja tot. Kat Roberts așteaptă de zece ani revenirea femeii care i-a dat viața peste cap și e hotărâtă s-o demaște. Dar pe măsură ce devin tot mai apropiate, convingerile încep să i se clatine, iar Kat ajunge să se întrebe cine e adevărata țintă a lui Meg. Minciunile pe care le spun este un thriller care intră în profunzimea psihicului și motivațiilor celor două femei care caută neabătute dreptate pentru trecut și rescriu viitorul.

„Care sunt cele mai importante trăsături de care ar avea nevoie un escroc? Mulți ar spune carismă. Unii ar spune inteligență sau capacitatea de a minți și manipula. Alții poate ar vorbi despre capacitatea de a reacționa prompt. De a se replia rapid când ceva nu merge bine.

Acestea nu sunt niște răspunsuri greșite, dar nu sunt cele pe care le-aș da eu.

Atributele unui escroc desăvârșit sunt răbdarea și încrederea.”

Unul dintre puținele thrillere citite în ultimele luni și care a primit 5 steluțe din partea mea. Mi-a plăcut enorm, enorm, de la început până la sfârșit. Am adorat-o pe Meg, și poate „enorm” și „a adora” nu vă transmit foarte multe, fiindcă-s arhifolosite & cuvinte dintr-alea impresioniste - dar, sincer, cel mai important este faptul că știu că această carte mi-a plăcut; iar dacă rezonați cu lecturile mele, atunci am certitudinea că o să vă placă (cel puțin) la fel de mult. Nu aveam așteptări de la carte, sincer, pentru că nici nu știam despre ce este vorba (nu obișnuiesc să citesc descrierile de pe spate), nici n-am mai citit vreo altceva de la autoare (deși am și cealaltă carte în bibliotecă, la care probabil voi ajunge cât de curând). Am iubit-o pe Meg, o escroacă de zile mari, dar o escroacă asumată și inteligentă, care a știut cum să pună problema, cum să-și desfășoare șiretlicurile, a gândit totul și, bineînțeles, a plecat cu totul de la cei cu care a intrat în contact. O impostoare de zile mari, un personaj foarte bine conturat și complex, pe care la început poate îl urăști, dar pe care, după ce-l descoperi, pur și simplu îl adori.

„În fiecare escrocherie, în fiecare identitate pe care o îmbrac trebuie întotdeauna să încep cu ceva adevărat. Ceva real.”

Kat, pe de altă parte, este mereu pe urmele lui Meg - știe ea ceva, și cam spre acel ceva își îndreaptă și autoarea atenția. La o adică, toate vor duce într-acolo, unde vom descoperi care-i treaba și de ce Kat este atât de pornită să o scoată pe „adevărata Meg” la lumină. Drept urmare, se va da pe lângă ea, va încerca să-i intre sub piele, convinsă că Meg nu are habar de adevăratele intenții ala așa-zisei „noi prietene”. Well, eu cred că Meg este îndeajuns de trecută prin viață pentru a-și da seama cum stau, de fapt, lucrurile - de fapt, la rândul ei, propria-i viață este o minciună continuă, deci nu prea ai cum s-o tragi pe sfoară când „a trage pe sfoară” pentru ea e un stil de viață în sine. Mi-a plăcut mult să urmăresc dinamica dintre cele două, însă cel mai mult mi-a plăcut ce-a fost în stare să facă Meg pentru a-și duce la bun sfârșit planul colosal. Un roman ingenios, surprinzător, plin de întorsături de situație și absolut delicios, în care, părerea mea, Meg a făcut toată treaba. Evident, și Kat a fost importantă, dar a rămas pe un plan secundar, toată lumina reflectoarelor fiind pusă asupra lui Meg.

„Pentru prima dată mă gândesc că s-ar putea să fiu în rahat până în gât.”

A mers foarte, foarte rapid. Cred că l-am citit doar în două reprize, fiindcă abia așteptam să văd încotro se vor îndrepta toate și ce anume voi mai descoperi pe parcurs. Scriitura a fost ușoară, dar fără a face rabat în ceea ce privește calitatea, să spun așa - chiar a avut sens, nimic nu pare să fi fost în plus (sau în minus), iar micile inserții care au avut rolul de a duce lectura într-un registru ușor mai profund, mai emoționant, m-au încântat la culme. Nu-i pot găsi niciun defect, pentru că totul a fost atent dozat, bine pus la punct și elaborat într-o dinamică specifică unui thriller: rapid, dar fără a părea tras de păr, intens, dar fără a fi introduse plot twist-uri dintr-alea care nu te conving și te lasă rece. Minciunile pe care le spun, primul meu contact cu Julie Clark, s-ar putea să dea undă verde unei autoare care oferă multe - sper ca și Ultimul zbor să fie cel puțin la fel de interesantă precum această carte. Bineînțeles, voi reveni și cu o recenzie după ce o voi fi terminat (cel mai probabil mă voi apuca de ea după ce termin lectura pe care abia am început-o; scrierea acestei „recenzii” mi-a reamintit, de fapt, cât de mult mi-a plăcut această carte).

„(...) Diferența dintre justiție și răzbunare depinde de cine spune povestea.”

Chiar v-o recomand cu cea mai mare încredere, sunt sigur că veți avea parte de o experiență interesantă și plină de tensiune. N-ai cum să n-o placi pe Meg, n-ai cum să nu-i adori șiretlicurile și felul în care reușește să-și tragă pe sfoară „victimele”. Când descoperi, de fapt, care-i toată treaba, ajungi să înțelegi mult mai bine anumite decizii pe care le-a luat, și, în esență, felul ei de-a fi, de ce face asta și ce anume caută, de fapt, prin tot ceea ce face. Un roman intens, foarte bine scris, cu o dinamică bună și personaje de care te atașezi rapid. Merge rapid - pentru mine, acesta a început să fiu un criteriu definitoriu în a clasa o lectură thriller drept bună sau mai puțin bună -, nu te solicită, dar reușește în schimb să se ridice la standardul unei lecturi-cu-sens, nu doar al unei alte-lecturi-bune. Mi-a plăcut, aș că nu pot decât să v-o recomand cu cea mai mare încredere. Repet, dacă rezonați în general cu lecturile pe care le am, atunci sunt absolut convins că o să vă placă și această carte! Să aveți lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții Julie Clark, Minciunile pe care le spun, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-MI-L, Fata cu Cartea!