sâmbătă, 23 mai 2015

„Amélie” de Elizabeth Adler- Recenzie



În viață suntem nevoiți să facem sacrificii, uneori, pentru a ne demonstra iubirea. În viață suntem nevoiți să facem alegeri care ne pun în dificultate, și care, uneori, pot fi greșite. În viață trebuie să învățăm că, înainte de toate, trebuie să ne gândim la efectele pe termen lung ale unui lucru înainte de a-l face, pentru a nu regreta, după, opțiunea aleasă.

M-a atras această carte prin simplitatea ei care nu plictisește și prin povestea de viață surprinsă între pagini. Mi-a demonstrat, încă o dată, că îmi plac cărțile care povestesc despre oameni, despre moravuri, valori, non-valori, despre superficialitate, trădare, dragoste și prietenie, pentru că, până la urmă, de ce să citim cărți despre mașinării, roboți, fantome, când, de fapt, cel mai mare mister este omul? Bineînțeles, sunt subiectiv, nu că eu nu aș citi cărți mai din altă sferă, dar întotdeauna citesc cu drag o carte despre oameni, cu oameni. 

Am descoperit în această carte o poveste care m-a captivat până la ultima pagină. Dacă am înțeles eu bine, acesta este al doilea volum dintr-o serie (de trei cărți, cred), primul volum numindu-se „Léonie”. Trebuie să fac orice ca să citesc și acest volum, întrucât, uneori, am avut impresia că sunt deconectat de la demersul lucrurilor, nu reușeam să-mi dau seama cum au ajuns personajele în asemenea ipostaze și, ei bine, de ce se comportă așa cum se comportă. După ce voi fi citit și primul volum, cu siguranță voi reuși să fac mai ușor legăturile între cele două cărți. Deși volumul se cheamă „Amélie”, mi se pare că povestea se axează pe trăirile și viața lui Léonie Bahri, mama lui Amélie

Aceasta este nevoită să-și părăsească fiica aflată încă la o vârstă fragedă, însă motivele sunt oarecum ambigue: nu sunt sigur dacă este nevoită să facă acest lucru din cauza faptului că, dacă i-ar fi fost alături, ar fi pus-o în pericol (și, dacă da, ce pericol?), sau a plecat pur și simplu pentru a o putea întreține, lăsând-o în grija bunicilor ei. De asemenea, tatăl fetei Amélie a murit într-un accident pe când era pe mare, însă un anume personaj, Gilles de Courmont, susține că de fapt Amélie este fiica sa. Cred că de aici pornește dorința lui Léonie de a pleca departe de Amélie, pentru a nu fi pusă în ipostaza de a-i crea fetei un cadru impropriu dezvoltării caracterului său.

Astfel, Léonie, demonstrând o iubire supremă, o iubire maternă enormă, pleacă de lângă unica sa fiică și intră în lumea cabaretului, o lume parfumată, elegantă, plină de oameni bogați, pentru care cuvântul „lux” nu mai sună a moft. Surprinzător, aceasta cunoaște un succes răsunător numaidecât, prin prezența ei naturală, ușor timidă și comfortabilă. Cu toate acestea, personaje din trecut își fac apariția în viața femeii, iar, pentru a-și atinge scopurile propuse, aceasta este nevoită să-și înfrunte greutatea alegerilor făcute și să îndure suferințele provocate de către cei apropiați. În paralel cu această desfășurare, ne este prezentată dezvoltarea lui Amélie, care ajunge la vârsta la care simte nevoia unui umăr matern, a unei mângâieri. Spunându-i-se că, mama ei, a murit de fapt, aceasta începe să se îndoiască de acest lucru atunci când aude că, prin împrejurimi, o anumită cântăreață de cabaret îi seamănă deoptrivă și, și mai surprinzător, o cheamă „Léonie”, ca pe propria sa mamă - surprinzător, așa-i? 

Mie mi-a plăcut cartea - într-adevăr, nu m-a dat gata, nu m-a făcut să tresar la anumite pagini, dar a fost o lectură comfortabilă, lejer, înscrisă într-un tipar simplu, schematic, fără zeci de înflorituri, podoabe stilistice sau alte lucruri de genul. Un fir narativ simplu, ușor de urmărit, ușor de simțit și, aș spune, puțin anticipativ în unele situații. Autoarea reușește să-și sensibilizeze cititorii prin anumite personaje, iar replicile lor sunt, parcă, desprinse din gurile unor oameni adevărați, care parcă trăiesc în paginile cărții - Elizabeth Adler reușește să le creioneze într-o asemenea manieră, încât, la sfârșitul cărții, îți pare rău că te desparți de ele. Îmi place enorm de mult rafinamentul acestei cărți - de altfel, ăsta este unul din principalele motive pentru care-mi plac cărțile vechi și poveștile de dragoste clasice, englezești.

Am selectat câteva fragmente, pasaje, ca să vă dați seama de cum scrie această autoare:

„Monsieur se aplecă spre ea peste masa micuță, luîndu-i mîna în ale lui. Aceasta stătea mică, fără rezistență, între palmele lui, iar el închise ochii, ca ea să nu vadă emoția din ei - chiar și acum, trebuia să ascundă ceea ce simțea cu adevărat. Era exact așa cum fusese întotdeauna, îi ținea mâna într-a lui, îi putea mirosi parfumul, îi auzea respirația - îi simțea mîna tremurînd. O întoarse cu palma în sus și o sărută, mîngîindu-i cu degetul pielea de pe încheietura mîinii.”

„- Te iubesc, Xara O'Neil de Esteban, spuse el. Sîntem niște străini, pentru că ne-am întîlnit abia azi, dar ne-am căutat unul pe celălalt toată viața noastră. Te iubesc, ah, da, te iubesc!
Xara zîmbi, culcată acolo în semiîntuneric, cu un bărbat care o iubea. Viața era minunată. Uneori, aceasta avea nevoie doar de un impuls ca să înceapă să fie plină de lucruri minunate, ca de pildă, acest Edouard d'Aureville.”

„- Cum a putut să facă asta, Edouard? strigă ea, prăbușindu-se în brațele lui. Cum a putut să mă părăsească? Nu știa ce-o să însemne asta pentru mine? Alți oameni au mame care îi iubesc, care îi doresc... Ce anume era rău cu mine?”
 
„Personaje atrăgătoare, pline de viață. Acțiunea se desfășoară în locuri elegante, spălate cu whisky... Letură foarte plăcută și rafinată.” - Glamour

O va ierta, oare, Amélie pe mama sa? Va putea Léonie să recâștige inima fiicei sale, demonstrându-i cât de mult o iubește de fapt? O frumoasă poveste despre sacrificiul supreme al unei mame, despre iubiri interzise și eterne, despre trădări, bani, despre minciuni - într-un singur cuvânt, un frumos volum despre viață și despre întorsăturile ei alambicate. Le mulțumesc foarte mult celor de la Magazinul de Carte pentru acest volum, anticariatul online de unde puteți cumpăra numeroase cărți, din variate domenii, într-o stare perfectă. Vi-l recomand cu drag! Mult succes și spor la lecturi frumoase să aveți.
 
Editura Miron (1994)
Traducere de Any Florea
544 pagini (dar se citesc foarte rapid)
 

23 de comentarii:

  1. Hmm, o am în bibliotecă de la mama dar sincer nu mă atrage. Frumoasă recenzie totuși, poate pun mâna pe ea la vară când voi avea chef de ceva ușor! :)
    (tot Anca sunt, dar am schimbat numele din diferite motive :D )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, eu cred că o să-ți placă, măcar puțin, mai ales dacă îți plac romanele de dragoste - bine, nu prea e un roman de dragoste pe aici, mai mult lupta unei femei de a scăpa de umbrele trecutului. Dar merită și, zău, se citește rapid. Pupici și mulțumesc de vizită!

      Ștergere
  2. Bravo Andrei! Imi place recenzia ta. Am citit intreaga serie cu ani in urma si mi-a placut. Dar recunosc ca in prezent nu le-as mai reciti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult draga mea Anca, mă bucur mult că ai citit seria. Și eu vreau s-o citesc, este foarte ușoară și deosebit de plăcută. Pupici, mulțumesc că ai trecut pe aici.

      Ștergere
    2. Buna! Seria este formata doar din cele doua carti, Leonie si Amelie?

      Ștergere
    3. Bună! Din câte știu eu, da.

      Ștergere
  3. Eu am citit Leonie, înţeleg mai bine ca tine despre ce e vorba şi chiar m-ai făcut curioasă, nu ştiam că e continuarea. Hint: a plecat de lângă fetiţă + a contribuit la ambiguitatea în ceea ce priveşte tatăl pentru ca Amelie să rămână în viaţă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu vreau să citesc prima carte, „Léonie”, deși o să fie ciudat pentru că știu continuarea, dar nu începutul. Hehe! Hmm, ca să rămână în viață? Era amenințată de cineva? Am înțeles că a plecat ca s-o protejeze, dar nu prea îmi dădeam seama ce e cu „protejarea” aceasta. Zi frumoasă!

      Ștergere
    2. Nu ar fi ciudat pentru că sunt lucruri distincte oarcum. Adică eu nu mi-aş fi imaginat că are o continuare, de aia nici nu am căutat cărţile. E descris ce se întâmplă cu Leonie, tânără, după ce ajunge la Paris, iar povestea se opreşte la mai puţin de un an de la naşterea Ameliei. Şi da, cineva ar fi vrut să o omoare, dar mai mult nu îţi spun, te las să citeşti.

      Ștergere
    3. Oioioi, acum că mi-ai zis că cineva ar fi vrut s-o omoare, neapărat vreau să fac rost de carte. Mersi mult de „sinopsis”. Pups!

      Ștergere
  4. nu am mai auzit de seria aceasta, dar poate si pentru ca nu a mai fost reeditata, sunt multe carti vechi interesante care nu au fost retraduse sau puse din nou in lumina reflectoarelor de editurii, pacat. e bine ca exista anticariatele si bibliotecele din oras.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar la asta mă gândeam în timp ce citeam cartea. Cred că ar trebui să se facă o micuță călătorie spre cărțile mai vechi, sunt enorm de multe care-s bune, dar, ei bine, nu-s promovate pentru că, vezi Doamne, îs vechi. Chiar e deranjant acest lucru, de aceea e bine să trecem din când în când și pe la anticariate și biblioteci. Mulțumesc mult pentru vizită! Zi frumoasă!

      Ștergere
    2. Vedeţi că au fost reeditate în 2012, având nişte coperţi care fac ca playboy să pară revistă de artă, dar reeditate au fost. La editura Miron (aceiaşi dacă nu mă înşel).

      Ștergere
    3. O, Doamne, am găsit și eu reeditările relativ recente. Și, mda, ce coperți inspirate. Zău!

      Ștergere
  5. Frumoasa recenzia, bravo.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte faină recenzia !
    Am găsit odată cartea asta la 1 leu in anticariat, și n-am luat-o... sper s-o găsesc și acum, chiar dacă nu la un preț atât de dulce ! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Cărți la un leu, văleeeu. Și eu sper să faci rost, e o lectură drăguță. Mulțumesc de vizită și comentariu, pupici!

      Ștergere
  7. Imi place mult cum suna aceasta carte. Ideea este ca aceste editii vechi au o traducere destul de buna (cu un limbaj de lemn totusi, uneori), si au o poveste fascinanta. Iti recomand, daca-ti plac astea, si Triumful Iubirii de Christine... Sau ceva de genul! :D Succes

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna, Am citi Leonie, acum multi ani. Intotdeauna mi-am dorit sa citesc si Amelie dar nu am gasit-o niciodata. Aveti idee unde se mai poate gasi aceasta carte?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salutare! Am eu această carte, v-aș putea-o trimite prin poștă! :)

      Ștergere