Câștigătorul concursului sponsorizat de Libris.ro

Salutare,

Am revenit pentru a anunța câștigătorului concursului sponsorizat de Libris.ro, librăria online de pe care puteți comanda numeroase cărți în engleză, română, din diferite domenii, unde reducerile și ofertele sunt în toi.

Vă mulțumesc mult pentru participare și deși nu v-ați adunat foarte mulți (am observat că mulți sunt atrași doar de concursurile ce au la bază sistemul random.org- un câștigător random, un câștigător cu un răspuns mecanic), răspunsurile au fost foarte bune, așa că dați-mi voie să spun câteva cuvinte despre fiecare:

Andreea Ilie (răspunsul AICI)

Într-adevăr, „Mândrie și prejudecată” de Jane Austen, rămâne o capodoperă a literaturii lumii: atât prin intriga cărții, forma și culoarea personajelor, cât și prin maniera în care Austen reușeșe să surprindă toate acest lucruri, manieră ce a consacrat-o drept una dintre cele mai bune scriitoare.

Madeleine McKaler (răspunsul AICI)

Sincer, nu am citit cărțile. Dar cred că am văzut o parte din film? E cumva filmul în care fata vede lucruri pe care alții nu le văd, mama ei dispare și se îndrăgostește de un vampir (sau ce-o mai fi el) blond? Nu știu, nu-mi reamintesc. Dar, promit, ASAP, voi pune mâna pe carte. Succes!

alwssa12 (răspunsul AICI)

După cum am spus, „Mândrie și prejudecată” rămâne una dintre cărțile de onoare din biblioteca mea. Îmi place modul în care ai surprins figurile, și felul în care ai spus că această carte este destinată oricărei mase de cititori. Succes!

Marya Mary (răspunsul AICI)

Înainte de toate, mă bucur că blogul te atrage și mulțumesc pentru ce-ai spus. Acum, la rândul meu, îți voi spune că nu am citit „Hoțul fulgerului”, deși cartea sună deosebit de bine, iar seria la fel de bine. Sunt un mare fan al mitologiei, am crescut cu „Legendele Olimpului- Zeii și Eroii” și mereu m-a atras această latură a Antichității. Îmi place mult felul în care ai reușit să surpinzi toate aceste lucruri în răspunsul tău, toți radicalii și faptul că deși „nu e o carte clasică, cu multe filozofii, obigatorie în programa școalară, populară, supraapreciată”, este cartea ta preferată. Mult succes!

ella fairytale (răspunsul AICI)

Oh, „Anna Karenina”. Tolstoi. Da, cu adevărat o carte bună. Mulțumesc mult că ai participat.

Bianca Meșteru (răspunsul AICI)

Mulțumesc frumos pentru cuvintele spuse. Sincer să fiu, am auzit enorm de multe despre această carte, însă cuvintele tale chiar mi-au plăcut. O dragoste nimicitoare, extremă, ce atinge apogeul, găsindu-și unirea în contradicții. Îți mulțumesc mult pentru comentariu!

Ema Bercaru (răspunsul AICI)

Ema, mulțumesc frumos pentru recomandare și pentru treaba cu topul „cititorului autorizat”. Mă bucur că îți place o carte românească, scrisă de Rebreanu, o adevărată figură reprezentativă a literaturii noastre. Cartea, de asemenea, mi-e cunoscută, însă n-am citit-o: am auzit doar o bucată din ea la radio fonic. Promit s-o citesc cât mai curând, mulțumesc, încă o dată, pentru recomandare.

Alexandra Ali (răspunsul AICI)

Frumos răspuns, mai ales că Alexandre Dumas se numără printre scriitorii mei de suflet, reușind să surprindă prin culori locale și prin formele oferite personajelor sale. Filmele nu le-am văzut, dar este timp. Mulțumesc frumos pentru comentariu și participare!

Aceștia sunt toți participanții. Vă rog să mă credeți că toate răspunsurile merită premiate, cu toții aveți niște gusturi foarte bune, indiferent de gen- știți să alegeți ce-i mai bun din toate. Dar regulile sunt reguli, nu trebuie încălcate, iar unicul câștigător trebuie ales.

Iar acesta este Bianca Meșteru, pentru că m-a făcut să vreau să citesc această carte, mai ales prin afirmația cum că Thomas Hardy aduce ”în prim-plan, o femeie extrem de puternică cu pregnanţă tipologică”. Te rog să mă contactezi prin e-mail la andrei.cioata17@yahoo.com pentru a îți oferi toate detaliile necesare intrării în posesia voucherului de la Libris!

Pentru ceilalți, să nu fiți dezamăgiți, dacă aș fi avut 8 vouchere, le-aș fi dat tuturor câte unul. Așdar, vă mai aștept la concursurile active, pe care le găsiți AICI. Vă doresc niște sărbători minunate, calde și fericire alături de cei dragi, pline de cadouri și împliniri. Un moș darnic să aveți, eu, cât de cât, am încercat să fiu!

Gânduri bune și un ceai fierbinte, mulțumesc mult sponsorului,

Andrei

I wish

Mi-aș dori, uneori, ca străinii să-mi zâmbescă atunci când le zâmbesc.

Mi-aș dori să visez mult mai des.

Mi-aș dori să nu mai existe atât de multe răutate.

Mi-aș dori ca spiritul Crăciunul să fie, iarăși, același. Vreau să fiu iarăși mic!

Mi-aș dori ca praful să nu se mai așterne atât de mult prin biblioteci.

Mi-aș dori ca, uneori, să reușesc să-i înțeleg pe cei pe care nu îi pot înțelege; să aflu ce au în minte.

Uneori îmi doresc să fiu invizibil.

Voi nu?

Mi-aș dori să fiu o pasăre. Să pot zbura!

Mi-aș dori o călătorie în jurul lumii și să-mi fac poze cu câte un om din fiecare cultură.

Visul meu de o viață.

Mi-aș dori să sar cu parașuta, în timp ce cineva îmi filmează expresia.

Îmi doresc să mă văd prin ochii altcuiva, să văd cum mă percepe lumea.

Oare aș fi dezamăgit?

Mi-aș dori să am mai multe încredere în mine.

Oare ar trebui?

Mi-aș dori un fular cu imprimeuri de Crăciun, o căciulă drăguță cu moțoc și o pereche de mănuși cu reni.

Cer prea multe?

Mi-aș dori ca și cei săraci să aibă un Crăciun fericit. Mi-aș dori să învățăm să dăruim, să învățăm să prețuim și să întindem o mână aproapelui nostru. Mi-aș dori să pot oferi tuturor ceva. Un gând, un zâmbet, o rugăciune. Un pas către împlinire. Mi-aș dori să pot fi capabil să aduc fericire, să împrăștii bucurie și spirit. Să iubesc, să fiu iubit și să învăț ce este iubirea.

Mi-aș dori.

Să nu mă trezesc niciodată din vis!

Leapșa: Problemele cititorilor

Salutare,

Iată că revin cu o leapșă drăguță. O trimit tururor care au chef s-o facă.

1. Ai sute de cărți care așteaptă să fie citite, cum naiba alegi dintre ele care să fie următoarea ta lectură?

Păi, atunci, închid ochii, mă îndrept spre bibliotecă și... prim carte atinsă, este prima carte pe care o voi lectura. Sau, le iau în funcție de genurile preferate: thriller-psihologic, darmă, romance, horror, jurnale, aventură. Timp să fie!

2. Ești la jumătatea unei cărți și nu îți place. O lași baltă sau continui s-o citești?

Se spune că o, dacă în primele zece minute de discurs/prezentare, nu reușești să captezi publicul, mai bine o lași baltă. Deci, răspunsul e clar! Și nu trebuie, neapărat, să ajung la jumătate. Dacă primele 50 de pagini nu-mi plac, trec la următoarea. Deși, dacă-mi amintesc, așa am făcut cu „Mândrie și prejudecată”, de Jane Austen. Primele câteva zeci de pagini m-au plictisit enorm, și am lăsat-o deoparte. Vara trecută, m-am reapucat de ea. Și bine am făcut, deoarece m-a surprins mult și mi-a plăcut și mai mult!

3. Vine sfârșitul anului, iar tu ești atât de aproape, dar atât de departe de a-ți atinge numărul de cărți pe care ți le-ai propus să le citești anul ăsta. Mai încerci să prinzi din urmă?

Nu-mi propun să citesc un anumit număr de cărți. Spre exemplu, dacă mi-aș propune să citesc o mie de cărți în doi ani, aș reuși... Dar asta ar însemna să nu mai fiu deloc atent la cum evoluează personajele, la cum se ramifică acțiunile, la ce se întâmplă în jurul lor, la detaliile semnificative. Se pierde din simțire! Și așa timpul ne este inamic- în unele cazuri, de ce să-l întărâtăm și mai mult?

4. Coperțile unei serii care-ți place nu se potrivesc. Cum reacționezi?

Soarta. Până acum, toată seria lui Alice Munro are coperte p-e-r-f-e-c-t-e. Sunt sigur că nu se va schimba nimic.

5. Toată lumea iubește o carte care ție nu-ți place. Cu cine, totuși, împărtășești opinii asemănătoare?

Iubesc oamenii cu care pot vorbi despre cărți, serios! Nu știu... Cu vecina-mea, cu prietena mea, cu oricine vrea să mă asculte și împarte aceeași pasiune pentru cărți.

6. Citești o carte și ești aproape de a începe să plângi în public. Cum reacționezi?

Andrei nu plânge la cărți. Nu, serios. Doar mi-au dat lacrimile la două cărți: „Hoțul de cărți” și „Oscar și Tanti Roz”. Și, ca să-l citesc pe Chirilă, o carte te impresionează, este bună, „atunci când lacrima stă să îți dea”.

7. Ultima carte dintr-o serie care-ți place tocmai a apărut, însă nu mai ții minte nimic din volumele anterioare. Recitești volumele? Sari peste ultima carte? Plângi de frustrare, cauți rezumate?

Hm. Deci eu am înțeles greșit cuvântul „serie”. Să înțeleg: „Divergent”, „Insurgent”, „Hunger Games”, asta-i o serie? Well, atunci, nu mă dau în vânt după asemenea cărți. Totuși, „Hunger Games” mi-a plăcut mult și nu am uitat nimic din ultimile două volume, atunci când am ajuns la al treilea.

8. Nu vrei ca nimeni, NIMENI, să-ți împrumute cărțile. Cum le spui oamenilor, politicos, „nu”, atunci când te întreabă?

 

Sincer, aș dori să am mai mulți oameni în jurul meu care să-mi ceară cărțile spre citit. Nu știu, nu i-aș putea refuza, pe bune. Share happiness! Share a book!

9. Ai început și ai lăsat baltă cinci cărți luna trecută. Cum treci peste sentimentul enervant de neputință când vine vorba de citit?

Nu aș face așa ceva. O carte este un bun prieten care nu te judecă. Cum s-o lași baltă? Doar dacă fac o pauză și... Și îmi văd de alte lucruri!

10. Sunt atât de multe cărți care apar în această perioadă și abia aștepți să le citești. Cât de multe dintre ele chiar îți cumperi?

Nu mă agit. Însă cumpăr tot ce înseamnă Alice Munro, Emmanuel Schmitt. Nu mă omor cu John Green, vampiri, și altele. Nanana!

11. După ce ți-ai cumpărat cărțile pe care abia așteptai să le citești, cât timp va trece până când chiar vei începe să le citești?

Cât este nevoie!

Drăguț, m-am distrat. Seară faină și un început de săptămână minunat!

Blestem curgerea timpului, de Per Petterson - Recenzie

Nu m-am îndoit niciodată de perfecțiunea timpului... Și a cifrelor. Ireversibil, cu pas egal și nepăsător, timpul trece pe lângă noi, lăsând în urmă clipe, secunde, minute, zile, săptămâni, luni, ani și vieți. Uităm cât de mult avem nevoie de tandrețe și iubire, în această goană după bunăstare materială și prosperitate, în această cursă nebună în jurul „valorilor fără valoare.”

Scriitorul norvegian Per Petterson (născut în 1952) a debutat în 1987 cu volumul de povestiri „Aske i munnen, sand i skoa” („Cenușă în gură și nisip în pantofi”). De atunci a publicat mai multe romane, între care„ Jeg nekter” și „Det er greit for meg” (în curs de apariție la Editura Univers) și un volum de eseuri, ajungând printre cei mai traduși scriitori norvegieni. Publicat în 2003, romanul „Ut og stjæle hester” („La furat de cai”) a ajuns imediat best‑seller în Norvegia, unde a avut un tiraj de peste 140.000 de exemplare și a rămas mai bine de un an pe lista celor mai bine vândute cărți. În Marea Britanie, romanul a fost distins cu Independent Foreign Fiction Prize, iar în Norvegia a primit premiul criticii și premiul pentru cea mai bine vândută carte, fiind desemnat cel mai bun roman al anului și tradus în mai mult de 45 de limbi. La sfârșitul anului 2007, când a fost tradusă în SUA, cartea lui Petterson a fost inclusă în topul celor mai bune zece cărți ale anului, realizat de New York Times Book Review. Romanul „La furat de cai” a apărut la Editura Univers în 2007 și s‑a vândut în peste 30.000 de exemplare. 

„Blestem curgerea timpului”, cartea lui Per Petterson, surprinde această „curgere a timpului”, curgere fără posibilitate de întoarcere a unei vieți chinuite de durere, de dezamăgire, de cotidianul zilnic și fără esență. Arvid, personajul principal, protagonistul romanului, trăiește într-o lume ce pare a se nărui din ce în ce mai mult, până la colaps: divorțul iminent, aflarea veștii cum că mama sa suferă de o boală gravă, situațiile și relațiile sociale, toate par să-l tragă pe Arvid într-o mocirlă fără scăpare. Însă, cu toate acestea, personajul pare să se agațe de amintiri ca de o vestă de salvare, reușind, prin intermediul lor, să trăiască, să găsească un sens asupra a ceea ce se întâmplă în jurul său. Să evadeze dintr-o lume efemeră și să se camufleze în profanul minții.

Un roman ce te scufundă în nostalgie, în singurătate și în sufletul lui Arvid, care-și retrăiește amintirile, retrăiește clipele din familia sa complicată, toate prezentate de către Per Petterson cu un talent uimitor al formei și al naturalului. Titlul este pur și simplu uimitor, prefigurând conținutul cărții, ce prezintă numeroase pasaje introspective.

Am selectat și niște pasaje, fragmente, care mi s-au părut destul de interesante:

„Apoi mama a desfăcut dopul sticlei cu o mişcare bruscă şi a umplut pe jumătate paharul, l‑a golit din două înghiţituri şi asta a usturat‑o atât de tare în gură şi în gât, că a trebuit să tuşească mult şi să plângă în acelaşi timp, pentru că o durea deja. Apoi a pus sticla înapoi între haine, în valiză, ca şi cum ar fi fost marfă de contrabandă ce avea ea acolo, iar vameşii ar fi stat în uşă cu răngi şi cătuşe, şi‑a spălat lacrimile în faţa oglinzii de deasupra chiuvetei şi s‑a şters bine, şi‑a tras puţin hainele în faţă, cum fac întotdeauna toate femeile grăsuţe, înainte de a urca să mănânce la cafeneaua care era una modestă din toate punctele de vedere, iar meniul era modest din toate punctele de vedere, aşa cum îi plăcea, şi de aceea Holger Danske era vaporul perfect pentru ea.” 

„Așa era mama. Și ea a fost fumătoare, așa cum am fost eu întreaga viață de adult. Cunosc bine starea aceea câns tai noaptea sub plapumă, cu ochii uscați și dureroși, holbându-te în întuneric, simțind viața ca un gust de cenușă în gră, chiar dacă eram mult mai îngrijorat petnru propria mea viață decât de faptul că ar putea rămâne copiii mei fără tată.”

În ceea ce privește exegeții, Stacey D'Erasmo, în New York Times Book Review, afirmă: „Petterson, într-un scris fără pretenții, dar cu o abilitate extraordinară, face ca statul pe marginea acestui abis personal și mut să pară eroic. Există o calitate pe care o pot numi doar farmec, sau ceva asemănător farmecului, în sensibilitatea esențialmente întunecată și singuratică a autorului. Arvid nu e un personaj special. Nu e nici fiul favorit, nici oaia neagră a familiei, ci copilul mijlociu universal, care tot timpul e trecut cu vederea. Și totuși, Arvid exercită un fel de atracție gravitațională asupra cititorului, păstrându-și echilibrul în situația plină de contradicții, lipsită de dragoste în care s-a trezit pe neașteptate. Poate că nu pare a fi mare lucru, dar e chiar foarte mult.“

Le mulțumesc mult celor de la Editura Univers pentru volumul acesta minunat. Cartea poate fi comandată de AICI, la un preț foarte bun.

Editura Univers

Traducere din norvegiană de Karmen Bålko

208 pagini

„Kyra” de Carol Gilligan- Recenzie

Umbra face parte din lumină. Dezamăgirile fac parte din viața tuturor. Suntem suma tuturor aspirațiilor noastre, suma tuturor alegerilor noastre, avem ceva ce ne diferențiază de toți ceilalți (și nu mă refer la amprente): liberul arbitru. Dar, după cum bine știm, viața este imprevizibilă. O alegere bună făcută acum, se poate dovedi o alegere greșită pe termen lung. Trebuie să învățăm să ne avântăm în necunoscut, în surprinzător și... în dezamăgire. În iubire sau eșec- trebuie să învățăm să învățăm din greșeli. Și să nu mai greșim și a doua oară.

Noi alegem ce vrem să facem cu viața noastră și dacă dorim să facem parte din mulțime sau să ne individualizăm. Însă, cu toate astea, există momente în viață când te simți mult prea legat de cineva anume, dar nu ești pregătit să accepți această legătură și, de altfel, să o întreții.

„Kyra”, scrisă de autoarea Gilligan, surprinde povestea de iubire dintre Kyra, personajul principal, care dă și titlul cărții și Andreas, un personaj surprinzător și delicat. Cei doi îndrăgostiți nu au un trecut simplu, Kyra fiind văduvă și încă iubindu-și soțul, iar Andreas cu un copil dintr-o căsnicie anterioară. Cu toate acestea, încă din momentul în care cei doi se întâlnesc, se conturează o poveste de iubire psihologică, o iubire a sufletului și a minții, nu fizică, telurică. Cele două personaje prezintă un suflet aristic, Kyra fiind atrasă de arhitectură, de forme și culori, iar Andreas de muzică și interpretare. Din aceste motive, în decursul paginilor, cei doi sunt nevoiți să facă sacrificii, se fac neînțeleși, caută răspunsuri, neștiind că, de fapt, își pun întrebări.

Carol Gilligan surprinde prin psihologia cu care reușește să surprindă aspirațiile celor doi, în dezacord cu permanentizarea iubirii pământene, fizice, cum reușește să readucă, după mult timp, personajele împreună, cu aceleași sentimente de iubire și aceeași dorință și capabilitate de sacrificiu. Kyra este un personaj inițiat, care încearcă să înțeleagă mecanismele lumii artistice, un personaj care dorește să atigă iubirea lui Andreas, în dezacord cu ființa sa limitată.

O poveste de iubire cu care m-am delectat zilele astea si care merita citita si descoperita, deoarece este ceva nou si bun. Vă recomand cartea, deoarece prezentarea mea nu atinge nici măcar jumătate din acțiunea ei și nu pronunță numele tuturor personajelor ale căror caracter este important în viața celor două spirite- Andreas și Kyra.

Am selectat, bineînțeles, niște pasaje care mi s-au părut interesante:

„Cândva fusese un străin, dar apoi devenise ceva, ceva intim, iubitul meu, mai degrabă ca un soț, însoțindu-mă în spațiul pe care-l aleseserăm pentru noi doi, sus, în luminiș, unde creșteau gardenii sălbatice, flori mici și delicate cu pete albe ca o piele transparentă, atât erau de subțiri și un pic de roz în jurul gâtului. Cum se numește patea aceea a florii în care se află pistilul și stainele? Întinde-te lângă mine, îmi spusese, brațele și picioarele noastre ni se împletiseră, până când trupurile noastre... Nu veau să mă întind.”

„(...) Când două inimi se unesc în dragoste sau prietenie, sufletele lor se unesc și ele.”

„În spatele ferestrei, cerul era de un albastru inocent, culoarea îngerilor, culoarea virginelor.”

În ceea ce privește exegeții, se spun următoarele:

„Punctul forte al romanului este vocea Kyrei, pe care Carol Gilligan o redă într-un mod convingător și poetic. Rezultatul este un portret fascinant al unui personaj complex.”- Publishers Weekly

„Kyra este un personaj prea bun, iar misiunea ei de a găsi un strop de armonie într-o lume haotică este prea importantă pentru a fi trecută cu vederea.”- The New York Times

„Un adevărat triumf. Carol Gilligan ne-a uimit și ne-a emoționat întotdeauna prin mintea ei strălucită, inteligența vizionară și capacitatea ei de empatie. Acum ne oferă și un roman irezistibil despre cât de mult ne poate răni trecutul, dar și despre cum iubirea vindecă aceste răni, salvându-ne de noi înșine.”- Catharine R. Stimpson, Universitatea din New York

Le mulțumesc foarte mult celor de la Cărți Anticariat pentru posibilitatea de a citi această carte interesantă și surprinzătoare, vă invit să profitați de reducerile și ofertele lor, dat fiind faptul că pe site au apărut noi cărți „în vogă”, John Green și mulți alții, cu reduceri chiar și de 50%. De asemenea, dați o fugă pe la Surprizele Moșului.

Editura Polirom

Traducere din limba engleză de Ioana-Miruna Voiculescu

352 pagini