duminică, 14 decembrie 2014

Leapșa: Problemele cititorilor

Salutare,

Iată că revin cu o leapșă drăguță. O trimit tururor care au chef s-o facă.

1. Ai sute de cărți care așteaptă să fie citite, cum naiba alegi dintre ele care să fie următoarea ta lectură?

Păi, atunci, închid ochii, mă îndrept spre bibliotecă și... prim carte atinsă, este prima carte pe care o voi lectura. Sau, le iau în funcție de genurile preferate: thriller-psihologic, darmă, romance, horror, jurnale, aventură. Timp să fie!

2. Ești la jumătatea unei cărți și nu îți place. O lași baltă sau continui s-o citești?

Se spune că o, dacă în primele zece minute de discurs/prezentare, nu reușești să captezi publicul, mai bine o lași baltă. Deci, răspunsul e clar! Și nu trebuie, neapărat, să ajung la jumătate. Dacă primele 50 de pagini nu-mi plac, trec la următoarea. Deși, dacă-mi amintesc, așa am făcut cu „Mândrie și prejudecată”, de Jane Austen. Primele câteva zeci de pagini m-au plictisit enorm, și am lăsat-o deoparte. Vara trecută, m-am reapucat de ea. Și bine am făcut, deoarece m-a surprins mult și mi-a plăcut și mai mult!

3. Vine sfârșitul anului, iar tu ești atât de aproape, dar atât de departe de a-ți atinge numărul de cărți pe care ți le-ai propus să le citești anul ăsta. Mai încerci să prinzi din urmă?

Nu-mi propun să citesc un anumit număr de cărți. Spre exemplu, dacă mi-aș propune să citesc o mie de cărți în doi ani, aș reuși... Dar asta ar însemna să nu mai fiu deloc atent la cum evoluează personajele, la cum se ramifică acțiunile, la ce se întâmplă în jurul lor, la detaliile semnificative. Se pierde din simțire! Și așa timpul ne este inamic- în unele cazuri, de ce să-l întărâtăm și mai mult?

4. Coperțile unei serii care-ți place nu se potrivesc. Cum reacționezi?

Soarta. Până acum, toată seria lui Alice Munro are coperte p-e-r-f-e-c-t-e. Sunt sigur că nu se va schimba nimic.

5. Toată lumea iubește o carte care ție nu-ți place. Cu cine, totuși, împărtășești opinii asemănătoare?

Iubesc oamenii cu care pot vorbi despre cărți, serios! Nu știu... Cu vecina-mea, cu prietena mea, cu oricine vrea să mă asculte și împarte aceeași pasiune pentru cărți.

6. Citești o carte și ești aproape de a începe să plângi în public. Cum reacționezi?

Andrei nu plânge la cărți. Nu, serios. Doar mi-au dat lacrimile la două cărți: „Hoțul de cărți” și „Oscar și Tanti Roz”. Și, ca să-l citesc pe Chirilă, o carte te impresionează, este bună, „atunci când lacrima stă să îți dea”.

7. Ultima carte dintr-o serie care-ți place tocmai a apărut, însă nu mai ții minte nimic din volumele anterioare. Recitești volumele? Sari peste ultima carte? Plângi de frustrare, cauți rezumate?

Hm. Deci eu am înțeles greșit cuvântul „serie”. Să înțeleg: „Divergent”, „Insurgent”, „Hunger Games”, asta-i o serie? Well, atunci, nu mă dau în vânt după asemenea cărți. Totuși, „Hunger Games” mi-a plăcut mult și nu am uitat nimic din ultimile două volume, atunci când am ajuns la al treilea.

8. Nu vrei ca nimeni, NIMENI, să-ți împrumute cărțile. Cum le spui oamenilor, politicos, „nu”, atunci când te întreabă?
 
Sincer, aș dori să am mai mulți oameni în jurul meu care să-mi ceară cărțile spre citit. Nu știu, nu i-aș putea refuza, pe bune. Share happiness! Share a book!

9. Ai început și ai lăsat baltă cinci cărți luna trecută. Cum treci peste sentimentul enervant de neputință când vine vorba de citit?

Nu aș face așa ceva. O carte este un bun prieten care nu te judecă. Cum s-o lași baltă? Doar dacă fac o pauză și... Și îmi văd de alte lucruri!

10. Sunt atât de multe cărți care apar în această perioadă și abia aștepți să le citești. Cât de multe dintre ele chiar îți cumperi?

Nu mă agit. Însă cumpăr tot ce înseamnă Alice Munro, Emmanuel Schmitt. Nu mă omor cu John Green, vampiri, și altele. Nanana!

11. După ce ți-ai cumpărat cărțile pe care abia așteptai să le citești, cât timp va trece până când chiar vei începe să le citești?

Cât este nevoie!

Drăguț, m-am distrat. Seară faină și un început de săptămână minunat!

6 comentarii:

  1. Fara legatura evidenta cu acest articol, mi-as dori sa vad postari de tip In my mailbox la tine pe blog. Se poate?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Georgiana. Mă gândesc la acest lucru, însă rămân rezervat, momentan.

      Ștergere
  2. Ce rspunsuri dragute :)) si eu am plans rau la Oscar si Tanti Roz

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, hehe. E imposibil să nu stea o lacrimă să-ți dea, la o asemenea carte „sensibilizantă”! Mulțumesc mult că ai trecut pe-aici, te mai aștept.

      Ștergere
  3. Eu nu înţeleg ceva, cum să îţi placă o carte sau o serie de cărţi şi să nu îţi mai aduci aminte nimic din ea? Nu pot să pricep cum e posibil, cred că dacă a trecut mult timp nu e posibil să îţi mai aduci aminte toate detalile, dar să nu îţi mai aminteşti nimic? Nu cred că se poate...
    Apoi, cum era proverbul ăla, să nu judeci o carte după copertă? Chiar există oameni care cred că e aşa importantă coperta? Îmi e greu să cred că oamenii care chiar iubesc cărţile pun atâta preţ pe copertă, nu îţi place asta este, înveleşti cartea în hârtie sau îi pui copertă ca la manuale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întocmai. Bineînțeles, se mai pierde din detalii atunci când lași o serie departe și te apuci de alta (mi se întâmplă chiar mie, cu seria „Crossfire” a Sylviei Day), dar lucrurile importante nu se uită- intriga, personajele importante- și restul. N-am să-mi aduc aminte că Eva stătea pe o canapea din mahon atunci când era la petrecerea familiei lui Gideon, dar am să-mi aduc aminte că Gideon i-a oferit un inel special. Uite că m-am contrazis singur! Dar ai prins ideea.
      Eu, unul, nu judec o carte după copertă. De altfel, atunci când am citit „Pe aripile vântului”, coperta era una veche, chiar de zeci de ani, însă romanul s-a dovedit a fi preferatul meu. Bineînțeles, primul contact al cărții cu cititorul este coperta, care poate ascunde o poveste demnă de spus sau una care, mai bine, ar fi rămas între pagini. Deși, după cum ai spus, mi-e greu să cred că iubitorii de cărți chiar țin cont de acoperământul unei cărți, oricât de nepotrivit ar fi el. Esența, în defavoarea aparenței.

      Ștergere