marți, 23 septembrie 2014
aici și acum
„doar câteva întâmplări am trăit
emblematice, pline de miez,
restul a fost
o simplă variațiune
pe-o singură temă
nuanțată diez
numai o dată iubirea
a-ncremenit grandios
în simbol,
ca și curajul
ori spaima, trădarea sau ura
obsesiv îmi vine în minte
câte un ins
feroce sau blând,
câte o întâmplare
ce și-a schimbat
semnificațiile
-fastă? nefastă?-
prin ani,
eu devenită lent ele,
alunecând
una
dintr-alta,
într-un joc
invizibil în stele
jucat,
și privindu-le
ca pe simboluri
gravate în fum
îmi osteiesc rănile remușcării
aici și acum”
Poezia nu îmi aparține, este scrisă de către fosta mea doamnă profesoară de română, Gabriela Chiran. Una dintre cele mai delicate, frumoase și inteligente persoane pe care am întâlnit-o vreodată.
Am vrut s-o împărtășesc cu voi, pentru că știu că o să vă placă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cât de perfect.
RăspundețiȘtergereȘtiu, nu-i așa?
RăspundețiȘtergereVai, cat ma regasesc in versurile astea!!! Frumos
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr, chiar e.
RăspundețiȘtergereMi-e dor de doamna Chiran :D
RăspundețiȘtergereNu numai ție. Aș putea ști cine ești? (big-grin)
RăspundețiȘtergere