miercuri, 8 iulie 2015

„100 de căi spre fericire” de Timothy J. Sharp- Recenzie



Timothy J. Sharp este psiholog clinician și profesor de psihologie la UTS School of Businnes din Sidney. În 2003 a înființat The Happiness Institute, care asigură servicii de consultanță și coaching. Dintre cărțiele sale, de un mare succes s-au bucurat „The Good Sleep Guide” și „The happiness Handbook”. Informații suplimentare pe www.thehappinessinstitute.com.

Uităm să fim fericiți, iar ăsta e un adevăr deopotrivă foarte trist. În căutarea unui loc de muncă, în căutarea unei case mai mari, a unor mașini mai luxoase, a unor vacanțe mai exotice, părinți își doresc din ce în ce mai mult ca ai lor copii să aibă performanțe deosebite et cetera. Am devenit prea ocupați, prea absenți, pentru a da importanță componentei care le face pe cele de mai sus să merite osteneala: fericirea. Uităm, fraților, să fim fericiți. Și nu că ar fi un lucru greu să fim fericiți - dimpotrivă -, dar mereu lăsăm acest aspect deoparte că, deh, „am timp mai târziu să fiu fericit, acum am de făcut treburi care, la o adică, să mă facă fericit.” Și, totuși, cât să mai răbdăm până să atingem acea fericire la care, prin ceea ce facem, râvnim? O lună? Un an? O viață?

Vestea bune este că dobândirea fericirii, ce ironie!, nu este o șansă imposibilă. Nu este nevoie de terapie costisitoare, nu este nevoie de bani vreo persoană specială care să te facă, vreau să spun, fericit, nu este nevoie de bani cheltuiți pe vacanțe exotice și mâncăruri franțuzești sau de ani de autoexaminare. Ideea este că fericirea se află în noi, ne curge prin vene, trebuie să-i dăm doar acel imbold care să o facă să capete energie cinetică și să se miște dezordonat, până când totul capătă modelul unui strat uniform.

De multe ori este borba doar despre ajustarea fină a gândurilor noastre, a energie noastre pozitive și a acțiunilor pe care le facem. Să alegem calculat, fără a epuiza stocul din care ne putem încărca energiile. Să fim chibzuiți atunci când ne alegem modul în care să ne împărțim timpul: dacă azi am cincizeci de pagini, mâine haide să citesc șaizeci sau mai multe, dacă azi am alergat un kilometru, mâine voi alerga unul jumătate. Să ne depășim barierele, dar fără să exagerăm, să ne distrugem moravurile, viciile, pentru că știm prea bine că acestea sunt dăunătoare nouă, corpului nostru și, în cele din urmă, fericirii noastre după care tot alergăm într-o goană confuză - până la urmă, cu toate alegerile și reușitele noastre, reușim să dăm de fericirea adevărată? Nu știu ce să răspund - la o adică, nu mă consider „un om fericit”. Am defecte, am calități, am moravuri, am plăceri. Dar asta nu înseamnă că nu tind spre o fericire - subiectivă, fie și ea -, relativă, improprie. Sunt fericit când văd pe altcineva, la care țin, că este fericit. Sunt fericit când cineva îmi zâmbește pe stradă, sau mă salută, sau mă întreabă ce fac. Sunt fericit atunci când cineva îmi ia în calcul sfaturile și recomandările. Sau, de fapt, n-ar trebui să numesc toate aceste stări care mă încearcă astfel, pentru că nu știu sigur cum se simte „fericirea”. Ea se trăiește, nu se teoretizează. Când am să aflu cum e, zău că am să vă spun. Până atunci, haide să-i zicem „relativă-împlinire-asemănată-cu-fericirea”. Sau, în fine, în orice fel doriți să-i spuneți.

Cartea „100 de căi spre fericire” - că aici trebuie să ajungem -, este un roman practic scris într-o manieră foarte lejeră și disponibilă oricărui cititor. Citindu-l (lectură care nu durează mai mult de o oră, o oră jumătate), îți vei da seama că fericirea poate fi atinsă fără a fi nevoie să depui un efort prea mare, și poți alege din 100 de modalități - mai mult sau mai puțin practice - care să te poarte către atingerea acestui țel la care cu toții râvnim. Mi-au plăcut numeroase pasaje din carte, în special cele practice din care, pe bune, chiar am învățat niște lucruri într-adevăr bune de aplicat (printre care, preferata mea, cum să adormi mai bine și mai ușor și cum să-ți controlezi respirația pentru a te simți relaxat), dar am descoperit și lucruri care mi-au dat de gândit asupra modului în care eu, ca persoană socială, interacționez cu ceilalți și, de asemenea, cu prorpria mea persoană.

Știm cu toții, cred, că principalul „dușman” al fericii este stresul. Stresul care se naște din alegerile pe care le facem și din modul în care, cât mai rapid, dorim să ducem un plan la bun-sfârșit. A cui este vina? A noastră, evident. Putem face ceva ca să mai ameliorăm din tot acest stres? Evident, evident, totul stă în mâinile noastre și în alegerile pe care, (in)voluntar, le facem. Pentru că nu suntem doar ființe cu rațiune și logică, ci suntem și visători, la o adică, cititori, și mereu dorim mai mult și dorim ce este mai bun pentru ființa noastră și pentru persoanele care ne înconjoară.

Nu zic că această carte m-a ajutat enorm, ca o revelație, dom'le, gen acum am citit-o și sunt mult mai fericit, știu cum să-mi gestionez lucrurile, știu cum să-mi aranjez timpul și să fac alegerile potrivite. Cărțile pactice, de dezvoltare personală, sunt cărți pe termen lung: deși am primit răspunsul la numeroase întrebări, acum, voi simți nevoia cândva să o citesc iarăși, pentru a vedea dacă am aplicat corect ceea ce scrie în carte. De asemenea, multe „modalități de a atinge fericirea” necesită manufactură, și încă multă! Am observat că romanul este dedicat mai mult persoanelor care ori au copii, ori au un serviciu stresant și un șef irascibil, ori au probleme în viața conjugală, ori au câte puțin din fiecare. Bine, bine, și eu am anul viitor BAC, am admitere, am examen de C1 la germană - într-o măsură, nu știu cât de mult m-a ajutat să fiu atent la toate aceste lucruri, dar sunt sigur că m-a făcut să mă gândesc mai mult la modul în care pot pune mâna pe această stare, emoție, numită „fericire”. Și, credeți-mă, este mai simplu decât nu pare.

Le mulțumesc foarte mult celor de la Librex pentru acest roman. Vi-l recomand cu drag pentru o lectură ușoară și practică, „pentru oameni ocupați”, după cum însăși este recomandată. Găsiți pe site-ul lor numeroase cărți de dezvoltare personală și, de asemenea, reduceri la toate produsele. De asemenea, pe site-ul celor de la Librex  găsiți primul târg de carte online care aduce, odată cu sine, reduceri la mii de produse. Urmăriți pagina de Facebook a librăriei online pentru a fi la curent cu toate noutățile și ofertele. Lecturi frumoase și o zi răcoroasă!

224 pagini
Traducere din engleză de Gabriela Mărășescu

10 comentarii:

  1. Nu ştiu ce să zic, sunt multe cărţi bune în colecţia asta şi multe porcării (şi apropo, nici un roman, e un studiu, sau aşa pretinde cel puţin). Asta nu pare prea ştiinţifică, dar o să întreb pe cineva care chiar se pricepe. Oricum, îţi recomand cărţile scrise de Ekman apărute aici, el e cel care a pus bazele domeniului comunicării non-verbale, tot ce se foloseşte în The Mentalist, Lie-to-me şi alte din astea. Ce e tradus din el nu e mereu pe tema asta dar sunt bune, fundamentate ştiinţific, merită.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am observat că sunt și cărți mai bunicele, adică mai interesante. Tipul de față s-a inspirat din viața copiilor săi și din ce predă el la cursurile lui, deci nu e tocmai științifică. E ceva de genul „ce-am-trăit-pe-pielea-mea”. :D Mersi, chiar mă interesează - și e interesant, de altfel - subiectul acesta cu comunicarea non-verbală, iar acele seriale nu le-am văzut, dar știu o grămadă de oameni care mor după ele! :))

      Ștergere
    2. Sora mea vrea să îşi facă licenţa pe comunicare non-verbală aşa că am o parte din textele lui academice dacă vrei (electronic, binenţeles; în engleză, binenţeles). Nici eu nu am urmărit serialele cap-coadă, dar am văzut la tv din ele.

      Ștergere
    3. Ah, o să mai durezece ceva timp până mă apuc eu de PDF. :)) Deci, lasă-le acolo, nu strică niciodată.

      Ștergere
    4. Cum nimeni nu traduce articole de specialitate în România o să te apuci de citit în PDF la facultate. Până atunci poţi rămâne monogam, hârtia te are doar pentru ea

      Ștergere
    5. :)) Monogam, auzi. Păi bigamia se condamnă, ce să-i fac, cel puțin în Ro. Nu mă risc! :D

      Ștergere
    6. Doar de iure, de facto posi sa fi bigam fara probleme, daca nu faci acte de doua ori nu iti face nimeni nimic nici daca ai harem.

      Ștergere
    7. :)))) Hahaha. Da, așa-i.

      Ștergere
  2. Îmi doresc s-o citesc de când ai postat-o parcă la „Un loc pe raftul meu” și pare tare interesantă mai ales pentru că am auzit de omul ăsta și pentru că psihologie.
    Sper s-o citesc cât mai repede. De altfel, o lectură mai ușoară mi-ar prinde bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dap, chiar e o lectură ușoară și rapidă. Cred că am citit cartea cam într-o oră și jumătate. Și este și destul de ieftină, la o adică. Pupici!

      Ștergere