Viitorul nostru, de Jay Asher - Recenzie

Imaginează-ți că ai putea călători în viitor, deja știind ce urmează să ți se întâmple. Imaginează-ți că, dacă ești băiat, ești căsătorit cu cea mai râvnită fată din școală. Acum, dacă ești fată, imaginează-ți că ai o viață nu prea fericită alături de persoana pe care alegi să o ai lângă tine, că te simți neîmplinită și, totuși, renunți să mai lupți și te conformezi cu ceea ce se întâmplă. Dă-ți puterea de a schimba, prin ceea ce faci acum, în acest moment, viitorul pe care deja îl cunoști; și, totuși, gândește cum trebuie să faci ca alegerile tale să fie cât mai potrivite. Nu uita: ești suma tuturor alegerilor pe care le faci, de aceea trebuie să analizezi toate resorturile înainte de a te avânta cu capul înainte. Lași viitorul să fie așa, sau lupți pentru a-l schimba? Dorești mai mult, dorești ca totul să fie exact așa cum este, așa cum ai vrut tu să fie? Cea mai micuță acțiune poate produce un seism în viitorul necunoscut. Dar cum ai să vezi acest viitor atunci când, printr-o minune, îl cunoști deja.

Carolyn Mackler este deținătoarea premiului Printz Honor pentru „The Earth”, „My Butt, and Other Big Round Things”; și autoarea multor cărți de adolescenți pentru adolescenți („Tangle”, „Guyaholic”; „Vegan Virgin Valentine” și „Love and other Four-Letter Words”). Scrierile ei au fost publicate în peste cincisprezece țări. Jay Asher s-a născut în Arcadia, California, și a crescut într-o familie care i-a încurajat toate taentele, de la cântatul la chitară la scris. A lucrat ca bibliotecar înainte de publicarea romanului său de debut, „Cele tre1spr3zece motive”, care a ajuns pe lista de bestselleruri a publicațiilor New York Times și Publishers Weekly, și a fost tadus până în prezent în 32 de limbi. Cea de-a doua carte a sa, „Viitorul nostru” scrisă în colaborare cu romanciera Carolyn Mackler, a fost publicată în noiembrie 2011, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Warner Bros. Jay locuiește cu soția sa și fiul lor pe coasa centrală a Californiei și, atunci când nu scrie, îi place să cânte la chitară și să meargă în drumeții. Îl puteți găsi pe jayasher.blogspot.com și www.thirteenreasonswhy.com.

O carte genială, care m-a ținut captiv de la început până la sfârșit, de aceea cred că am citit-o în două zile, dacă nu chiar mai puțin. De la același autor am citit și  „Cele tre1spr3zece motive” (recenzia aici), deci sunt familiarizat cu stilul său foarte ușor, lejer, care curge de la sine, fără „podoabe stilistice” prea pompoase - simplu, aș spune -, dar ce m-a atras cel mai mult a fost temele pe care le abordează, stilul în care își consolidează intriga pentru ca mai apoi să construiască o acțiune extrem de pe placul cititorului. Recunosc, mi-a plăcut acest roman mai mult, poate pentru că celălalt mi s-a părut prea, cum să-i zic, pentru adolescenți. Înțelegeți voi. Să trec la recenzie, așadar.

Doi adolescenți, iarăși, tipici americani, Josh și Emma, amândoi la liceu, cu plăceri nevinovate sau nu, vecini dintotdeauna, prieteni cam tot de atât timp, până în noiembrie, anul trecut, când o întâmplare destul de ciudată îi face să devină reci unul față de ceilalți. Nimic cine știe ce, momentan. Dar totul ia o întorsătură ciudată, surprinzătoare, atunci când familia lui Josh primește prin poștă un CD-ROM de la America Online, iar mama lui îi spune să i-l dea Emmei, ca să și-l instaleze pe noul ei computer. Nu cred că îmi aduc aminte de ce au primit acel colet cu CD-ul cum, de altfel, nici nu cred că autorul a adus această explicație în discuție. Motiv ca să fie împreună și să se apropie iarăși, cei doi instalează CD-ul, next, next, skip, finish, apoi dublu click, enter, Emma își face cont, iar ceea ce urmează să se întâmple o va trimite, într-o singură secundă, cu cincisprezece ani în viitor.Anul 1996. Josh și Emma încă sunt confuzi de ceea ce li se afișează în fața ochilor: o siglă mare, albăstruie, care te-ar face să te întrebi „Ce carte-i asta?”, pe care scrie, cât jumătate din ecran, „Bine ai venit pe Facebook”. Dar doleanța reiese din faptul că Facebook-ul, la o adică, nu a fost inventat încă. Încercând să se familiarizeze, cei doi caută pe acolo, mișună prin grupulețe, că, dom'le, ce-i ăla „like”, „share”, „comentează”, „X a postat acum cinci minute”, „Y se simte magnific la cinema cu Z” și așa mai departe. Nu știu, părțile acestea de la început sunt destul de amuzante, când încearcă ei să-și dea seama ce înseamnă toate acele lucruri. De ce și-ar pune cineva toată viața pe Facebook, de ce ar împărtăși-o cu niște persoane care i-ar putea vrea răul, ar putea să profite de ceea ce află, să o șantajeze, chestii dintr-astea, evident, posibile? Curioși, cercetând pe internet, Emma este atrasă de postarea unei femei, care se plânge de viața pe care o are. Aceasta nu poate să treacă cu vederea că persoana are același nume cu ea, doar că un nume diferit de familie, fiind căsătorită; și, e asemenea, nu poate să rămână pasivă atunci când observă că femeia s-a născut în aceeași zi cu ea, a studiat la aceeași școală și a urmat facultatea pe care voia Emma să o urmeze. Să fie, oare, ceva putred la mijloc? Unde i-a dus acel click pe cei doi adolescenți?

În viitor. Cu cincisprezece ani în viitor. Acum, pe scaune, cei doi stau și își privesc viitorul, viața de peste cincisprezece ani care, ce ironie, este la îndemâna tuturor. Își privesc eșecurile, idealurile atinse sau greșite, resfrângerea destinelor și sunt surprinși de unde a putut viața lor să ajungă, fără ca ei să fi avut habar: Emma este o femeie care se simte neîmplinită, tristă, și, deopotrivă, Josh, un băiat timid și fără idealuri în dragoste prea mărețe, ajunge să se căsătorească cu cea mai frumoasă fată din școală, că, deh, doar așa îi zice Facebook-ul: „Căsătorit cu X”. Amândoi cred că totul nu este decât o glumă însă, peste ceva timp, își dau seama că de fapt totul este adevărat și sunt nevoiți să se lupte cu suișurile și coborâșurile vieților lor viitoare, obligați să se confrunte cu lucrurile bune sau rele pe care aceștia le fac în prezent. Și, dacă totul pare deja așezat de la sine, bine-mersi, totul ia o întorsătură drastică atunci când Emma ajunge acasă și observă, spre bucuria ei, că ceva la „ea viitoare” este schimbat, ca rezultat al unui lucru pe care l-a făcut în acea zi. O fi oare posibil, astfel, ca cei doi să-și schimbe viitorul care deja le-a fost scris?

Tocmai asta stârnește o culminare a acțiunii. Cei doi află că tot ceea ce fac în prezent le poate afecta viitorul pe care îl pezintă Facebook-ul: cuvintele, gândurile, relațiile pe care le au, minciunile spuse și secretele ascunse, emoțiile negative, strângerile de mână, prezervativele ascunse, mașinile conduse. Într-o încercare disperată de a-și păstra viitorul cu care este mulțumit, Josh ajunge, tocmai din acest motiv, să și-l schimbe. Emma, de asemenea, încearcă să își reia imaginea de femeie împlinită și de succes, confruntându-se cu toate alegerile nepotrivite pe care le-a făcut până în acel moment și care au avut drept punct de convergență imaginea ei de femeie nereușită și ratată social. Dacă de fiecare dată când își deschide pagina vrea să vadă altceva, mai bun și mai prosper, Emma este plină de speranță, atunci Josh dorește să revadă, la nesfârșit tab-ul care-i spune că „ești căsătorit, încă, cu X”. Și, totuși, oare chiar asta își doresc cei doi adolescenți?

Poate faptul că își știu deja viitorul i-a făcut să se schimbe, atât față de ei înșiși, atât față de idealurile pe care le-au avut și tabieturile care-i defineau, atât față de adevărurile pe care și le tot spuneau, față de secretele pe care nu voiau să și le împărtășească, față de familie și față de oamenii cu care intrau în contact. Cei doi ajung să fie mereu conectați cu „ei din viitor”, dorind ori să rămână cu acea imagine perfectă de peste cinsprezece ani - Josh -, ori să și-o schimbe și să vadă, odată pentru totdeauna, ceva mai frumos și mai prosper - evident, dorința Emmei. Totuși, cu timpul, tot schimbându-și imaginea din viitor, cei doi ajung să-și dea seama că poate alegerile pe care le fac nu sunt cele mai potrivite și nici cele pe care și le doresc și că cei din viitor nu sunt decât niște proiecții relative, de moment, grosolane și ambigue ale dorințelor lor și ale imaginilor lor de ființe trăind clipele firave și scurte ale adolescenței, cu toate aspectele ei bune sau rele.

Am selectat și niște fragmente, am să le las mai jos:

„- Dacă cineva încearcă să-ți facă o farsă, s-ar fi gândit la toate astea.

- Crezi că se pot schimba toate astea de la un CD-ROM virusat? Nu înțelegi? Chestia asta... Facebook, sau cum i-o zice... e din viitor. (...)

- De ce scrie că are trei sute douăzeci de prieteni? întrebă Josh. Cine are așa mulți prieteni?”

„- Tu chiar nu înțelegi? La un moment dat, în viitor, noi am creat chestia asta. Nu știu exact ce e, dar par a fi site-uri legate între ele, unde oamenii își pun pozele și scriu tot ce li se întâmplă, de exemplu dacă au găsit lo de parcare sau ce au mâncat la micul dejun.”

„Când spune asta, îmi dau seama că pot s-o caut pe Kellan pe Facebook. Poate chiar am să văd dacă face pe bune Facultatea de Medicină. Îmi place așa de tare gândul că Facebook nu se limitează numai la mine și la Josh. Aș putea căuta pe orocine, ca să văd ce-l așteaptă în viitor.”

„- Ce faci? o întreb.

Dar știu răspunsul. Face o mică schimbare în prezent ca să vadă cum îi afectează viitorul. Dacă îi smulg acum vaza, nu ar conta, pentru că nici asta nu s-ar fi întâmplat înainte. 

(...)

Nu vreau să mă gândesc în ce fel s-a schimbat viitorul în clipa asta. E imposibil de aflat, și în primul rând nici n-ar fi trebuit să se schimbe. Dă clic și pagina se încarcă din nou.”

Am răsplătit scrierea cu 5 steluțe pe Goodreads. Sfârșitul mi-a plăcut, deși l-am întrevăzut de undeva de pe la ultimile pagini. Mi s-a părut interesantă ideea de a ști cum o să-ți fie scris viitor și, odată știut, ori să te conformezi și să te gândești că n-ai putea face nimic pentru a-l schimba, ori să lupți și, fără să știi unde pot duce acțiunile tale, să-l rescrii. Chiar mi-a plăcut, iar stilul autorului a potențat plăcerea mea. Merită!

Le mulțumesc frumos celor de la Editura Leda pentru acest roman minunat. Vi-l recomand cu mare drag, cu siguranță o să vă placă, îl puteți achiziționa de pe site. De asemenea, fiți cu ochii pe pagina de Facebook a editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile editoriale, ofertele și concursurile. De asemenea nu uitați că al treilea volum din seria LUX, „Opal”, poate fi deja comandat. Mult succes și lecturi frumoase.

Editura Leda

Traducere din limba engleză de Mariana Piroteală

368 pagini