marți, 1 septembrie 2015

Cerul din burtă, de Ioana Nicolaie - Recenzie


Autor: Ioana Nicolaie
Editură: Polirom
Număr de pagini: 184 pagini

Ioana Nicolaie, născută pe 1 iunie 1974, a absolvit Facultatea de Litere a Universității București și cursurile de masterat ale aceleiași facultăți. După absolvire a lucrat în învățământ, în presă și în domeniul editorial. A debutat cu volumul de versuri „Poză retușată” (Cartea Românească, 2000) în urma câștigării concursului de debut. Au urmat: „Nordul”, „Credința”, „Cerul din burtă”, roman declarat „Cartea lunii iulie” de revista Orizont și nominalizat la Eastern European Literature Award, „Cenotaf”, „Aventurile lui Arik” și „O pasăre pe sârmă”. Cărțile sale au fost nominalizate la premiile ASPRO, la premiile Asociației Scriitorilor din București și la premiile revistei Observator Cultural.

Pur și simplu am început acest roman și n-am putut să-l mai las din mână. Îl citeam. Mă opream. Ridicam ochii în tavan. Iarăși citeam. Mă gândeam. Ridicam ochii în tavan. Îl îmbrățișam de parcă mi-ar fi fost cel mai apropiat prieten. Citeam. Apoi s-a sfârșit și mi-am dat seama că am avut onoarea de a citi una dintre cele mai frumoase cărți pe care am putut vreodată s-o citesc. Nu știu, e părerea mea subiectivă și, bineînțeles, alții ar putea să n-o accepte. Tocmai, că-i subiectivă. N-am mai citit un așa roman, și am să vă spun de ce. E impropriu să vă povestesc romanul, să vă fac un rezumat, nu mi-aș putea însuși acest lucru. Știți prea bine!

„Cerul din burtă” este un jurnal despre cele nouă luni de sarcină ale unei femei. Atât e tot ce-ar trebui să vă spun. Pentru că, mai apoi, să vă spun că emoția pe care scriitura Ioanei Nicolaie o transmite este greu de ținut în frâu, este ca un soare care-și trimite razele în sufletul tău și îți dă de gândit, de meditat, îți oferă imagini artistice pe care numai un poet le-ar putea desprinde din murmurul apei și din cântecul neîngânat al ierbii. Ioana Nicolaie are un lirism autentic, de mare calitate, are un lirism ieșind din suflet și care te face să fii neliniștit, să trăiești alături de rânduri și să te întrebi ce are să urmeze, dar cum, dar când, dar de ce. Autoarea te ține cu sufletul la gură, cartea având o construcție aparent epică, dar care se scurge într-un lirism expert, cald, care atrage cititorul și-l poartă între paginile cărții.

Citind romanul, mi-a fost imposibil să nu meditez asupra anumitor imagini. Pentru că lirismul acestui discurs epic, modul în care autoarea scrie, cuvintele pe care le alege, dramatismul, sensibilitate, feminitatea, toate acestea conturează un scriitor inteligent, un om frumos, un om care a vrut să spună ceva și a simțit nevoia, aproape fizică, să-și scrie povestea celor nouă luni de naștere. Într-o confesiune pe care am citit-o de AICI, autoarea spunea că: (...) am scris Cerul… de două ori pentru o singură carte. Întâi din fragmente – plate, fără trucaje literare – ale zilelor in care eram însărcinată. Apoi turnând toate acestea in rescriere fără gen – parte proză, parte poezie – , mizând mai ales pe autenticitate.” Și s-a văzut autenticitatea scrierii. Lirismul curge prin sufletul cititorului, îl cuprinde și îi potențează emoția la maximum. După ce vei fi citit romanul, va fi imposibil să nu vrei să-l recitești, să-l recitești iarăși, iarăși și iarăși. Nu numai că-l citești rapid, dar îl citești cu drag și cu emoție, rezonezi cu povestea pe care scriitoarea Ioana Nicolaie o surprinde: o poveste despre viață, despre sacrificiu, devotament, artă și creație. De asemenea, tema romanului a fost o noutate: m-am întrebat, evident, de ce literatura noastră românească n-a mai scris despre această latură a femeii, fie ea oricât de sublimă, a maternității. O fi devenit graviditatea, de fapt, un subiect tabu?  Autoarea-și notează stările, transformările prin care trupul și sufletul îi trec, iar toate acestea transpuse liric, în metaforă pură, dau ritm, sparg monotonia și, cu înțelesuri simbolice, devin un omagiu al condiției supreme a femeii: aceea de a crea viață. După cum și Mihaela Miroiu afirmă, „din femei venim cu toții”.

Eu am fost marcat de intensitatea scrierii. Mi-a plăcut enorm modul în care autoarea a mânuit cuvintele, modul în care a reușit să surprindă emoție și să scrie cu viață. A fost fascinant, și, oricât de mult ar încerca cuvintele mele să spună și să transmită, nu vă veți da seama de acest lucru decât atunci când veți fi citit romanul. Pentru că, într-adevăr, merită, și este una dintre cele mai bune lecturi de anul acesta. Evident, unora poate nu vi se va părea astfel, dar mie, unul, chiar mi-a plăcut și mi-a dat de meditat, m-a inspirat.

Am selectat și niște pasaje, cred că sunt relevante dacă doriți să vă familiarizați cu stilul autoarei:

„Camerele acelea sînt din stern bandajat. Le ghicesc magice, calc înăuntru ca un zodiac. (...) E un geam emolient și palme nervoase. Sînt pumniori îngroziți zbătîndu-se-n burtă. (...) În burta mea e și un bec de veioză. Mușchii întinși țiuie uneori de căldură. Arareori prin ei se-ntrevede lumina. Atunci ești treaz, ești muzică, pîndești fulgerarea. Și brusc îți întinzi trupușorul spre clanță. Cu nesfîrșite pupile te uiți spre încoace.”

„În magazin sînt tejghele și fete. Vînd pungi de cadouri, inimioare pictate. Vînd jucării, vederi și hîrtie. Una din fete are pulover rotund. Dedesubt, un glob e lumină. «Și ce mănâncă acolo, o-ntreabă o alta, cu ce se hrănește copilul în burtă?» Peste umeri nevîrstnici, prima-i răspunde: «Păi, din câte știu eu, e-un fel de cordon. (...) Un fel de perfuzie legată de mine».”

„Pe-atunci nu eram fată. Fermoarul zilelor se-nchidea neted la piept. (...) Zgîriam în metal fără s-aleg. Încetul cu încetul creșteam, mă faceam cît o minge, cît un costum de bărbat. ÎNTR-UN TÂRZIU, ȘI PELVISUM MEU VA CRĂPA... De spaimă, nu pricepeam. Vremea mai dormita-n cuier și paltoane...”

„Femeile au rochii, batic și trebuie s-aducă pe lume copii. Sînt muncitoare, țărănci, batalioane întregi așteptînd la pîine sau carne. (...) Femeile ne cresc cu zahăr și ulei pe cartelă. Cu picioare de pui și pești congelați. Cu-alimentarele goale și-un pătrat de glucoză. (...) În anii optezeci n-aveai de ales. Pilulele erau văi și munți în țări de departe. Contracepția era cîmp și lac sau zid fără capăt. N-aveai salvări pentru asta și nimic de păstrat. Avorturile se numeau atunci închisoare.”

Puteți citi romanul Ioanei Nicolaie ca o poezie. Simțăminte, iubire, tristețe și emoție. Vi-l recomand cu mare drag. L-am cumpărat de pe Libris la un preț foarte mic, iar coperta este foarte frumoasă și cartonată. Puteți cumpăra romanul „Cerul din burtă” de AICI,  la doar 9.5 lei! Credeți-mă, merită! Lecturi frumoase și numai bine!

21 de comentarii:

  1. Cred eu ca parerea pur subiectiva e cea mai buna in redactarea unei recenzii, daca s-ar folosi numai obiectivismul toate ar fi la fel si oarecum seci si nu ar transmite in niciun caz profunzimea cartii, nu asa cum ai facut-o tu. Am simtit efectiv pe parcursul recenziei cum ai pus suflet in ceea ce ai scris si asa se vede doar atunci cad cartea pe care ai citit-o ti-a facut corzile launtrice sa vibreze si asta ne transmiti si nou, cititorilor tai. Acum vreau sa citesc si eu cartea, desi initial cand i-am vazut titlul si coperta am fost foarte sceptica in privinta ei pentru ca obisnuiesc sa la las ghidata de prima impresie pe care mi-o lasa o carte, dar recenzia este foarte reusita, Andrei. Felicitari si lecturi la fel de intense in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc tare mult, Diana. Da, ai dreptate, dar chiar nu vreau să fiu prea subiectiv (adică să-mi spun fix părerile și toate alea, că, na, apoi aș spune doar ce-am simțit eu și atât, s-ar pierde esența aceea obiectivă). Mă bucur că ți-a plăcut recenzia și că mi-ai înțeles mesajul, chiar mă bucur. Se citește foarte rapid, e frumoasă, ieftină și profundă. Ce trebuie mai mult? Lecturi plăcute și mersi tare, tare mult! Seară frumoasă!

      Ștergere
  2. Cartea asta trebuie să fie minunată, o recomazi şi tu, o recomandă şi Angii. Chiar îmi dau seama că o carte despre ce simţi în lunile de sarcină este uimitoare şi perfect necesară în spaţiul cultural românesc, mă bucur că a venit de la o autoare din România.
    Ah, aşa mă bucur să vad când nimeresc o carte potrivită pentru un om, chiar sunt curioasă dacă ai găsit similarităţi între romanul acesta şi cartea despre naştere a Mihaelei Miroiu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-a plăcut tare mult, plus că e foarte ieftină și se citește rapid. Deci, s-o citești neapărat și să-mi spui cum e. Similarități normal că am găsit, doar tratează într-un fel aceeași chestie (să știi că chiar m-a impulsat faptul că citisem cartea Mihaelei, să cumpăr acest roman). Deci, mă repet, s-o citești și tu și să-mi zici părerea ta.

      Ștergere
    2. E si ieftina!? Perfect atunci :D Si dupa i-o recomand Mihaelei Miroiu :D

      Ștergere
    3. :)) Bun și ieftin. Cam răruț, dar nu imposibil!

      Ștergere
    4. Păi eu aş zice că sunt destule ieftine şi bune, chiar prea multe pentru ca buzunarul meu să poată suporta :))

      Ștergere
    5. Azi mi--am luat cartea:d Chiar e foarte ieftina, nu imi venea sa cred. Plus ca, bonus, am gasit si cartea Mihaelei Miroiu la 10 lei, nicinu imi imaginam ca se mai gasestein format fizci.

      Ștergere
    6. Am început acum cartea Bebeluşul şi îmi pare tare rău, este un fel de jurnal de după naştere, cred că ar veni ca o continuare interesantă a acestei cărţi şi îmi pare rău că nu m-am apucat iniţial de aceasta. Dar oricum mi se pare că se potrivesc foarte bine, ai putea să încerci şi Bebeluşul.

      Ștergere
    7. OMG unde ai găsit cartea Mihaelei? :)) Mersi, am să caut să văd cum e.

      Ștergere
    8. În outlet-ul Librăriei humanitas din Fundul Curţii, mai aveau una şi nu am stat pe gânduri. E puuuţin deteriorată pe coperta 4 dar nici nu se observă :d. Bebeluşul a apărut în colecţia Cotidianul, că tot vorbeam de ea. Eu am găsit-o la o tarabă de ziare cu 3 lei şi mă bucur enorm că am luat-o.

      Ștergere
    9. Am terminat-o azi-noapte, putin prea poetica (sa nu zic totusi siropoasa), dar ideea e buna si imi place cum alege subiectele si cum face comparatile, trecand peste mierea adaugata din belsug peste tot a fost o carte frumoasa.

      Ștergere
    10. Mie mi-a fost dor de poezie și cartea ei mi-a plăcut tare mult. Hmm, nu neapărat tocmai siropoasă, ci mi s-a părut foarte profundă, cu niște imagini așa extrem de frumoase, plastice. :D Eu zic că a meritat! :D

      Ștergere
    11. Hmm, pai e clar ca in aceasta discutie eu sunt aia diabolica deci oarecum era de asteptat ca eu sa am o problema cu poeticitatea cartii :))

      Ștergere
  3. Doamne, dar eu cred că nu mult mai am până dau buzna în casa cuiva, și mă smiorcăiesc până îmi cedează ultimele economii disponibile în bugetul său !
    Când am văzut prima dată cartea asta, o citea o prietenă, desigur, eu ulterior i-am zis să mi-o împrumute, și nu pentru că eu nu aș fi avut grijă de ea, însă tot fără ea am rămas. Asta se întâmpla acum câteva săptămâni dar desigur că eu tot nu mă las fără ea. Și desigur că în curând o citesc și-i fac recenzie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Să faci rost de ea cât mai curând! Mă bucur că prietena ta are gusturi așa bune. Oricum, dacă ai să faci rost de ea ai să o citești rapid. (hug)

      Ștergere
    2. Chiar acum mă gândeam să-mi sun prietena, cine știe, poate și-a mai domolit spritul de peșteră Merlin-necucernicul. (what, hug, what...)

      Ștergere
  4. Vaii, cât imi place recenzia asta! Ai pus atâtea sentimente în ea..se vede că ți-a plăcut și că ți-a dat de gândit. Din recenzia ta pare foarte frumoasă și numai din subiectul ei îmi dau seama că așa și este. Felicitări pentru recenzie, e superbă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumeeeeeesc mult, mult, mult. Să citești și cartea, te rog! :D Sunt sigur că o să-ți placă.

      Ștergere
  5. Trecuta pe lista, frumoasa recenzia! Mersi

    RăspundețiȘtergere