
Și asta e scurta poveste a unei
plăceri ce știu că va dura o viață întreagă. Nu-mi pot imagina viața fără
cărți, așa cum nici peștele n-ar putea rezista fără apă, cum nici pasărea fără
văzduh și cer, cum nici mașinile nu ar putea funcționa fără combustibili,
florile fără soare, lupta fără idealuri. Nu știu, am reușit să-mi conturez
viața în așa fel încât mereu să am în jurul meu oameni care citesc - când un om citește, atunci puteți observa acest lucru de la
distanță: este mai zâmbitor, curajos, pare mult mai pregătit să dea piept realității.
Stau ore în șir cu o carte în mână.
Atunci când citesc, îmi creez universul meu propriu, în jurul meu se formează o
buclă, un fel de carapace literară sub care mă retrag și în care trăiesc totul
potențat la maximum. Atunci nu mai există timp, nu mai există spațiu, durere, suferință, boală, nu mai există decât artă, decât frumos.
Cărți de beletristică, noi cărți, citesc orice, orice îmi pică în mână, devorez poveștile, îmi fac prieteni noi, mă cert cu ei, plâng alături de ei, îi urăsc, îi iubesc, îi judec și mă las judecat, devin pudic, asocial, dar, în cele din urmă, mă salvez prin poveștile lor și îmi ofer certitudinea unei vieți așa cum, poate, aș fi vrut să o am.
Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov
Foarte frumos ai scris! Eu am început puțin mai serios din clasa a IV-a, dar nici atunci nu mă dădeam în vânt după lectură.
RăspundețiȘtergereMult succes la concurs!
Mulțumesc, Daria! :) Succes și ție!
Ștergere