sâmbătă, 18 martie 2017

„O viață mai bună”, de Anna Gavalda- Recenzie


 
Editura: Polirom
Colecția: Actual
Număr de pagini: 248
Rating: 2 din 5 steluțe
Traducere din limba franceză: Ada Tănasă

Anna Gavalda s-a născut la 9 decembrie 1970, în Boulogne-Billancourt. Mărturisește că își petrece în fiecare dimineață câte trei ore scriind „pentru adulții care trebuie treziți din somn”. În 1998 a câștigat trei premii întâi la mari concursuri de proză. Un an mai târziu i-a apărut volumul de povestiri Aș vrea să mă aștepte și pe mine cineva (Polirom, 2006), vândut în Franța în sute de mii de exemplare, tradus în treizeci și șase de limbi și distins cu Le Grand Prix RTL-Lire 2000. De asemenea, alte cărți ale autoarei au fost traduse la Editura Polirom, care îi păstrează un loc special în palmaresul ei.
 
Dacă Anna Gavalda m-a uimit, să spun așa, prin romanul Billie, primul roman scris de autoarea franțuzoaică pe care l-am citit, și care mi-a plăcut extrem de mult, căzând într-o perioadă în care simțeam nevoia să citesc așa ceva, ei bine, după O viață mai bună, de la aceeași autoare, am un mesaj de transmis: pe când O carte mai bună? Efectiv, subiectiv, părerea mea, opinia mea, acest volum m-a dezamăgit complet, pur și simplu îmi venea să îl arunc pe fereastră, mi s-a părut o pierdere de timp, și, vai, de ce nu am crezut-o pe doamna din Librarium când mi-a spus, cu o sinceritate atât de convingătoare, că „acest roman m-a dezamăgit, nu ți-l recomand, dar până la urmă este doar părerea mea”? Anna Gavalda nu știu ce a vrut să demonstreze scriindu-l, dar am avut impresia că totul este mult prea repezit, trântit la nimereală, așa, deodată, pam, pam, pam, haide să termin romanul și să-l public cât mai repede. Oricum, în cele din urmă, chiar dacă nu mi-a plăcut romanul, am eu un fix să am toate cărțile pe care le citesc, de aceea mi l-am și cumpărat. Vreau toate cărțile Annei Gavalda, și, să sperăm, pe viitor poate o să scoată altele mai bune. 

Nu am citit Împreună, nici O iubeam, nici Cea care alină (încă mă sperie dimensiunile lor, dar știu că Anna Gavalda are un stil ușor, care nu obosește și, rareori, plictisește - le am pe toate, mai puțin cel din urmă roman), dar o să le ofer o șansă cât de curând. În fine, vorbeam de O viață mai bună, dar nu pot vorbi despre acest roman pentru că sigurul lucru bun pe care l-aș putea spune ar fi faptul că mi-a plăcut coperta extrem de mult, și anumite scene din carte (dar foooooarte, foarte puține) cu care mă obișnuisem și în Billie, și vorbesc de acele scene jucăușe, puerile, în care autoarea, prin ceea ce spune - și modul în care o face - nu are cum să nu îți schițeze un zâmbet pe buze. De asta mă atrage mult Anna Gavalda, și sper că nu am tras eu concluzii pripite și prea devreme, dat fiind faptul că am citit abia două romane de la această autoare. Cu siguranță o să mă conving cât de curând care este de fapt toată filosofeala scriiturii ei. 

Cred că punctul forte al Annei Gavalda îl reprezintă modul în care aceasta descrie cotidianul, monotonia vieții de zi cu zi, felul în care reușește să cuprindă totul în doar câteva fraze. Da, am observat asta încă de când am citit primul ei roman, dar, repet, părerea mea, în acest roman nu i-a reușit mai deloc. Nu știu, pe mine unul nu a reușit să mă emoționeze, să mă atingă, să mă facă să trăiesc povestea celor doi protagoniști, ea și el, am rămas rece, nepăsător aproape, stăteam în afara poveștii și o priveam ca o piesă de teatru în care deloc, dar deloc, nu mă regăsesc. Și, na, normal că nu mi-a plăcut romanul, dar chiar nu-mi pare rău că l-am citit, la o adică e OK să ai lecturi bune și lecturi proaste, din fiecare - mai mult sau mai puțin, înveți câte ceva, nu? 

„Mă numesc Mathilde Salmon. Am douăzeci și patru de ani. Oficial, sunt încă studentă, învăț istoria artei (frumoasă invenție), dar în viața reală lucrez pentru cumnatul meu. Cel bogat, cel frumos, cel cool. Cel care-și scarpină întruna vârful nasului și nu poartă niciodată cravată. Conduce o mare agenție de creație digitală care se ocupă de design, branding și dezvoltare web (traduc: dacă ai nișe prafuri și vrei să le vinzi pe net, el o să-ți facă un magazin online drăguț și un parcurs cu săgeți până la pagina de plată) și m-a corupt anul trecut. El avea nevoie de mercenari, eu - de bani de buzunar...” (un fragment din romanul O viață mai bună)

În cele din urmă, eu sunt de părere că fiecare înțelege și apreciază un roman în funcție de starea pe care o are, de experiența literară, de palmaresul autorilor pe care i-a citit. Dacă eu am văzut acest roman unul nu prea bun, nu înseamnă că voi, ceilalți, îl veți vedea la fel. De aceea, atunci când citesc o recenzie, încerc să nu mă las prea tare influențat de ea; vreau să mă conving eu însumi de importanța sau inutilitatea unui anume roman! Să aveți lecturi frumoase și o zi superbă, călduroasă!

4 comentarii:

  1. Am citi carti de la Anna Gavalda, dar pe aceasta nu am incercat-o. O sa ma feresc de ea pe cat pot!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu spun totuși să o citești, să te convingi singur.

      Ștergere
  2. Pff, mai auzisem păreri cum că n-ar fi atât de bună cartea, însă părea atât de drăguță! Nu știu cât vreau să citesc cartea asta, însă de la autoare vreau să încerc și eu "Billie". Voiam de mult să o citesc și acum că ai menționat și tu de ea, parcă vreau și mai tare.

    Lecturi frumoase, Andrei! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Billie” sigur o să-ți placă, e foarte, foarte drăguță și lirică. Lecturi frumoase și țieee! (hug)

      Ștergere