miercuri, 14 martie 2018

„Locul de unde vine lumina”, de Louise Penny- Recenzie



Editura: Trei
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 592
Traducere din limba engleză: Mihaela Apetrei
Anul apriției: 2017

Louise Penny este o autoare canadiană de romane poliţiste al căror protagonist este inspectorul-şef Armand Gamache de la Secţia de Omucideri a Poliției din Québec. Louise Penny a fost crainic radio pentru Canadian Broadcasting Corporation. După ce s-a dedicat scrisului, a câştigat numeroase premii pentru romanele sale, printre care CWA New Blood Dagger, Arthur Ellis şi Agatha (de șase ori). Romanele ei au fost traduse în 23 de limbi.
În 2017, Louise Penny a primit Ordinul Canadei pentru contribuția la cultura națională. Locul de unde vine lumina a fost cartea anului 2013 în Washington Post, The Globe & Mail, Publishers Weekly, Goodreads și bestseller Barnes and Noble și amazon.com, fiind nominalizată la premiul Gold Dagger pentru cel mai bun roman crime din Marea Britanie. De aceeași autoare, la Editura Trei a apărut Lungul drum spre casă.

Crăciunul se apropie în Québec, este vremea ninsorilor de poveste, a luminilor feerice și a reuniunilor în jurul șemineului. Nu și pentru inspectorul-şef Armand Gamache. Mulți dintre colegii de la Omucideri au plecat, vechiul lui prieten și locotenent Jean-Guy Beauvoir nu i-a mai vorbit de luni întregi și forțe ostile se aliază împotriva sa. Când primește de la Myrna Landers un mesaj despre dispariția unei vechi prietene care n-a mai ajuns în Three Pines pentru Crăciun, vede ocazia perfectă de a pleca din oraș. Intrigat de refuzul Myrnei de a dezvălui numele prietenei sale, va descoperi că femeia dispărută a fost cândva faimoasă în toată lumea și acum aproape că n-o mai remarcă nimeni, în afară de geniul nebun al poeziei, Ruth Zardo.  Gamache este din ce în ce mai atras de lumea din Three Pines. Nu doar că investighează dispariția prietenei Myrnei, dar caută și un loc sigur pentru sine și colegii care-i mai sunt încă loiali. Ce preț va plăti Gamache pentru pacea mult dorită?

Ok, cartea aceasta nu e prima carte pe care o citesc și este scrisă de Louise Penny. Am vrut să o citesc pentru că cealaltă carte, citită acum aproximativ un an, anume Lungul drum spre casă, a fost una dintre cele mai bune cărți de acest gen citite. Nu știu de ce, sincer, chiar nu pot să mă pronunț, dar Louise Penny are ceva în felul ei de a scrie, are ceva în stilul ei literar, ceva ce te atrage, nu te plictisește, nu e redundant, deși, în aparență, n-aduce nimic nou: da, e o poveste polițistă, și, evident, ca în orice carte polițistă, se-ntâmplă ceva, ba cineva moare, cineva dispare, cineva e tâlhărit et cetera.  Dar nu, Louise Penny, dimpotrivă, nu ne aduce doar un roman polițist extrem de bun, foarte frumos scris, ci ne aduce și poveștile personajelor sale, niște povești surprinzătoare și ale căror destine se împletesc frumos, aducându-le pe toate împreună, la un loc, într-un mod la care cu puțin te așteptai.

Locul de unde vine lumina este o carte, pentru mine, de referință, la fel cum a fost și Lungul drum spre casă, o carte pe care am citit-o cu sufletul la gură, abia așteptând să văd ce urmează să se mai întâmple, unde are să ajungă totul, cum are să se sfârșească, ce vor mai face personaje, raționamentul lor, alegerile lor, totul, efectiv totul, m-a antrenat și m-a ținut in touch cu povestea, cu acțiunea ei - nu a fost nimic surprinzător, m-așteptam să citesc, iarăși, o carte care să-mi placă, o carte care să mă dea pe spate. Și-așa a fost, într-adevăr, chiar dacă intriga nu e ceva nou, nu e ceva surprinzător - da, cineva moare, prietenii sunt curioși, alertați, speriați, urmează chestiile acelea care merg din aproape în aproape și se caută criminalul, făptașul. Bun, bun, non nova sed nove, dar aici contează extreeem de mult modul în care Louise Penny a reușit să așeze toate aceste aspecte pe hârtie: cu grație, cu talent, știind să dozeze fragmentele, cât să scrie despre ceva anume, cât să scrie despre altceva și tot așa. Totul este foarte bine cântărit înainte de a fi povestit, iar personajele, dragi cititori, sunt pur și simplu delicios de urmărit.

„Știa cât de mult curaj îți trebuie ca să fii blând, mai degrabă decât să fii crud.
Dar vremurile erau diferite. Exista acum o cultură care răsplătește cruzimea. Care o promova. În ultimile șase luni, inspectorul-șef își văzuse departamentul ciopârțit, alienat, lăsat de izbeliște. Își văzuse munca făcută bucăți. Îi văzuse plecând pe cei care-i fuseseră loiali. Sau îi văzuse întorși împotrva lui.
Pusese pe primul loc lupta, dar fusese învins.”

O poveste despre crimă (contra naturii și regulilor sociale), corupție (personală și politică) și asasinat (real și metafizic). Speranță și teamă, bine și rău, prietenie și trădare, iubire și ură, inocență și corupție: Louse Penny explorează antagonismele care se găsesc în fiecare dintre noi, dar și nevoia acestor conflicte, care ne creează reziliența. Romanul despre moarte și degradare devine o carte despre viață: orice lucru stricat are o fisură, pe acolo vine lumina, vine cu tot ce este ea, cu durere, cu împlinire, și răzbate în sufletul aceluia care o simte în fluctuațiile convingelor sale. Personajele sunt magistrale, subtil construite, delicate, astfel încât chiar nu ai cum să reziști în a vedea ce urmează să se mai întâmple cu ele, ce au să mai facă, să mai zică. Un punct extrem de puternic al autoarei, după părerea mea, care chiar primează înaintea acțiunii pe care o descrie.

Mulțumesc mult Editurii Trei pentru posibilitatea de a citi acest roman, eu vi-l recomand cu mare drag, sunt sigur că o să vă placă foarte mult. Pe site-ul celor de la Editura Trei găsiți o mulțime de cărți în vogă, să le spun așa, la prețuri bune, din toate categoriile. S-aveți lecturi frumoase și cu spor!

2 comentarii: