sâmbătă, 1 noiembrie 2014

„Prezența” de John Saul- Recenzie



„Maestrul genului horror”. Nimic nu m-a făcut să mă înșel de acest lucru pe tot parcursul romanului. Nimic.

John Saul s-a născut în California, Pasadena, la 25 februarie 1942, și este considerat de către critici drept unul dintre cei mai buni scriitori ai genului horror. Cartea „Prezența” a apărut în România în 2006, fiind tipărită de Editura Rao.

Nu mă înșel că John Saul are un geniu aparte, care scrie după o rețetă extrem de condimentată și savuroasă, reușind, astfel, să se impună drept un scriitor de mare succes, mai ales la categoria de romane pentru care activează. Rețetă singură și sigură: adolescenți drept persoanje, devenind victime, fiind, astfel, uciși pe capete. Genii ale răului care, desigur, ucid adolescenți pe capete. Deși rețeta, în aparență, pare a fi simplă, John Saul se numără printre puții scriitori care au reușit să-și câștige notorietate preparând așa ceva în bucătăria proprie. În rest... Ei, bine, restul e rest.

Această carte m-a făcut să fiu sigur că închid geamul înainte să încep să o citesc. Paginile sunt presărate cu o terifiantă încordare, îți pun întrebări și te lasă, uneori, fără răspunsuri. „Oare ce-a vrut să zică prin asta? Oare o să scape de data asta? Ce se înâmplă? Dar, cu el, cum rămâne?”, par a fi întrebările ce-ți cuprind colțișoarele minții pe parcursul citirii romanului.

Katherine Sundquist, antropolog de felul ei, aterizează în Hawaii atrasă de o cercetare ciudată dar şi de porcoiul de bani pus în joc. Schelete ciudate și nelalocul lor. Fiul ei, Michael, găseşte nişte prieteni dubioşi cu care face o scufundare într-o seară rece, în apa de lângă un vulcan activ. Şi, de la trebuşoara asta li se cam trage moartea câtorva dintre ei. Asta nu surprinde, aşa cum nu surprinde nici prezenţa unei fundaţii conduse de un japonez bogat şi obligatoriu, dar obligatoriu, malefic. Nu vorbim aici de „răul necesar”.
Dar acum intervine ingredientul surpriză care era cât pe ce să compromită toată zeama. În loc de un savant malefic (mergea mai bine, cunoscându-l pe Saul) sau de un experiment diabolic (mergea mai bine, cunoscându-l pe Saul) John se apucă şi bagă o geodă. O geodă care este o sămânţă a vieţii pe pământ, venită din stele taman ca o idee căzută din lună. Geoda conține un gaz care-i face pe oameni să nu mai poată respira oxigen, dar efectul nu e permanent, iar cobaii acestui experiment sunt chiar oameni, adolescenți care „tușesc, se sufocă, simt un gheară pe abdomen sfâșâindu-i”, iar apoi cad lați.

Brusc, la sfârșitul cărții, toate presupunerile noastre privind originea vieții s-au răsturnat cu susul în jos. Așa încât, acum, că ai terminat cartea, se pune întrebarea: este această carte, oare, doar o carte de ficțiune?
Nu cumva lucrurile ar fi putut să se întâmple așa? Nu cumva, acum când tu citești această recenzie, undeva, în catacombele părăsite din nu știu ce țară a cărei nume este greu de pronunțat, se întâmplă astfel de orori? Oare? Există un univers al posibilităților.

Mister îmbinat cu dezolare, cu angoasă, astfel încât, uneori, simți cum atmosfera claustrează și-ți taie respirația, făcându-te să fii cât mai atent la ce se întâmplă în jurul tău. Cartea merită, am citit-o cu mare plăcere și cu bucuria că, în cele din urmă, „răul a fost achitat!

 Aici puteţi citi scurta descriere a cărţii:

,,În peisajul paradiziac al Insulelor Hawaii, antropologul Katherine Sundquist soseşte pentru a investiga nişte schelete misterioase, îngropate de lava unui vulcan. Ceea ce descoperă aici însă este un gaz misterios care se infiltrează pe fundul oceanului şi care are efecte nocive asupra oamenilor, făcându-i să nu mai poată respira oxigen. Pentru fiul ei, Michael, vacanţa de vis se transformă repede într-un coşmar şi curând eroina noastră descoperă că fundaţia care îi sponsorizează cercetările este implicată într-o conspiraţie.”

Nu ezitați să aruncați o singură privire peste ea. Va fi îndeajuns, credeți-mă, pentru a nu o mai lăsa din mână decât după ce o citiți.

Mulțumesc celor de la Cărți Anticariat pentru posibilitatea de a citi acest roman antrenant. Un site ce nu trebuie evitat atunci când doriți cărți ieftine și oferte de nerefuzat.

Traducere din limba engleză de Radu Pintea
448 pagini (în format de buzunar)
Editura Rao


12 comentarii:

  1. Vaaai, suna asa interesant! O voi citi si eu, multumesc ca mi-ai spus. Mult succes, ador cartile thriller!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu am citit-o, nici nu prea vreau sa citesc carti care sa ma sperie :D dar cine stie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh, nu, nu te va speria. Nu e Stephen King, totuși. Iar romanul nu e tocmai horror, ci îmbină, într-o combinație perfectă, și thriller-ul. :)

      Ștergere
  3. Am mai citit de Saul, două cărți, cred, și mi-a plăcut foarte mult stilul autorului. Recenzia ta e super, mulțumesc pentru recomandare! ^_^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu foarte mare plăcere, cu siguranță o să-ți placă acest roman dacă-l încerci. Pupici, te mai aștept!

      Ștergere
  4. Vă mulțumesc pentru comentarii. Haha, întotdeauna m-a atras stilul thriller, îmbinat cu cel horror. Cărtea merită, oricum, Saul știe să nu exagereze și știe cât să ofere din fiecare!
    Weekend plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pare interesanta. Nu am citit de John Saul decat o carte: "Casa de la rascruce" pe care nu am cum sa nu o compar cu Amityville Horror, dar care a fost foarte frumoasa. Cine stie... cand o sa mai am ceva timp liber (acum fiind ocupat cu facultatea), poate o sa mai lecturez ceva de Saul. Poate chiar aceasta.
    Numai bine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie să-l încerci, Cipryan. John Saul te face să verifici dacă ai închis ușa și geamurile, înainte să-l citești. Un autor cu adevărat „horror”, care sigur și-a pus amprenta asupra acestui stil. N-am încercat „Amityville Horror”, cum e? De unde ai cumpărat-o? Am văzut doar filmul, haha, și știu că mi-a rămas ceva vreme în cap, mai ales că e inspirat din fapte reale. Suces cu facultatea!

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. Nu am citit Amytiville Horror, am vazut doar filmul, dar citind cartea "Casa de la Rascruce" mi-a sarit gandul automat la Amytiville. Mi-ar placea si mie sa citesc cartea Amytiville, insa in limba romana. Nu are acelasi farmec ca o citesti in engleza sau in limba ta, dar din pacate nu s-a publicat si la noi si nici nu cred ca se va publica.

      Ștergere
    4. „Casa de la Răscruce”? Sună foarte interesant, mi-ai putea da detalii, te rog? Am văzut și eu „Amityville”, știu că am rămas șocat de ce cuprinde filmul și mi-a dat ceva de gândit; îmi amintesc că mă rugam să nu mă trezesc, seara, la 03:23 (parcă asta era ora la care personajul principal, actorul, devenea „rău”- dacă pot spune așa) și mă panicam la scenele de groază. Fain film, mi s-a făcut dor de el.
      Succes, mersi că ai trecut pe aici.

      Ștergere