Petrecerea mincinoșilor, de Kelsey Cox - Recenzie (Crime Club)

Editura: Crime Scene Press

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 440

Anul apariției: 2025

Traducere: Liviu Szöke

Kelsey Cox a obținut o diplomă de master în beletristică de la Universitatea Purdue și lucrează de acasă în districtul Texas Hill. Scrie adesea la Biblioteca publică Mammen, se aleargă împreună cu fetițele ei sau urmărește seriale de suspans britanice împreună cu mama și mătușile ei. În serile în care orele de culcare ale copiilor chiar decurg conform planului, îi place să se cuibărească pe canapea cu un pahar de vin și o carte cu personaje complicate și un asasin.

☠️O PETRECERE ANIVERSARĂ... CU ADEVĂRAT MORTALĂ☠️

„Sophie Matthews împlinește astăzi șaisprezece ani. Petrecerea este un eveniment exclusivist din inima districtului Texas Hill, unde secretele au rădăcini adânci precum ale stejarilor. Tatăl Sophiei nu s-a dat înapoi de la nicio cheltuială și și-a renovat conacul din vârful dealului, cândva abandonat și considerat bântuit, ca să găzduiască petrecerea sezonului. Însă chiar înainte de tăierea tortului, un corp cade de la balcon pe ringul de dans luminat de stele. Lista de invitați e mortală… Dani – mama vitregă a Sophiei, frământată de îndoieli față de sine însăși încă de la nașterea propriei sale fiice. Órlaith – dădaca irlandeză superstițioasă care simte un pericol în această casă cavernoasă. Mikayla – cea mai bună prietenă a sărbătoritei și care nu e deloc pe cât de slabă o cred copiii populari. Kim – vicleana fostă soție, plină de o ranchiună peste care nu poate trece… Cu toții sunt invitați înăuntru – nu toți vor mai și ieși.”

„– (...) A fost țipătul unei banshee. E de rău augur, ascultă la mine. Prevestește moartea, știai? În Irlanda circulă povești despre locuri ascunse, unde vălul dintre lumea noastră și lumea cealaltă e atât de subțire, încât poți să calci în același timp în amândouă. Mă tem că această casă este unul dintre ele.”

Oh my, dar cât de mult mi-a lipsit să citesc un thriller dintr-ăla care să mă țină acolo cap-coadă & pe care să-l devorez în câteva (sub 3) reprize de citit! Asta pentru că vin și după o perioadă în care am citit cărți mai greoaie – dar care nu mi-au displăcut, să nu mă înțelegeți greșit –, dar care m-au solicitat, n-am să mint. Simțeam nevoia unui thriller – plăcerea mea dintotdeauna –, iar cartea lui Kelsey Cox a picat la țanc: alertă, cu o intrigă bună, cu o execuție chiar surprinzător de reușită și pe placul meu, cu un mister foarte bine dozat & livrat cititorului, fără a pica în prea multe detalii inutile & irelevante pentru carte, detalii care altfel ar știrbi din tensiunea pe care mizez atunci când iau un thriller din mână. Tensiune, emoții, secrete toxice, personaje ciudate care n-ai cum să nu-ți dai seama că ascund ceva & știu mai mult decât (nu arată). Citeam și, de la bun început, mi-am dat seama că urmează să se-ntâmple lucruri ciudate, că urmează să iasă la iveală niște secrete & conflicte care aveau să dea cărții de față un adevărat boost de tensiune.

„(...) În visele mele, o văd pe ea, într-o rochie albă, cu părul lung și chihlimbariu fluturând în aerul nopții cu gura deschisă și sunetul vaietelor ei greu de deosebit de vânt.”

Punctul de plecare este petrecerea aniversară a lui Sophie Matthews, așa-zisa petrecere Sweet Sixteen, organizată într-o luxoasă vilă din Texas Hill Country. Totul este dominat de excese, de bogăție, de chestii care lucesc, totul este parcă de la bun început perfect „regizat” pentru ce urmează să se desfășoare – de la invitații parcă atent aleși, până la decor și, bineînțeles, așteptările celorlalți. În mijlocul muzicii & luminilor & impecabilelor aparențe, se-ntâmplă un eveniment violent care, pe lângă faptul că reușește să sfâșie această fațadă, devine epicentrul tuturor dezvăluirilor & dramelor ulterioare. De aici înainte, romanul începe să disece, nemilos & chirurgical, dinamica relațiilor umane, a vinovățiilor și a minciunilor (spuse atât altora, cât și nouă înșine). Distribuția de personaje feminine, în special, mi s-a părut un punct forte al cărții de față. Kelsey Cox ne livrează tipologii, în primul rând, iar abia apoi personaje – personaje imperfecte, obosite, fragile, personaje violente & fățișe, uneori periculos de aproape de punctul de a izbucni (în ce formă, totuși?), aproape de momentul de maximă încordare. Fiecare dintre aceste personaje pare să poarte o povară, iar interacțiunile dintre ele sunt încărcate (& dictate) de resentimente vechi și de rivalități, sau poate de cele mai profunde și sincere sentimente...

„Vreau să-l văd la fel de terminat ca și mine. E chiar atât de nerezonabil că vreau să văd că se chinuie, să văd cum rămâne fără tot ce iubește mai mult”

Dani, tânăra a doua soție a lui Ethan Matthews, este poate una dintre cele mai vulnerabile și mai tulburătoare prezențe din roman. Prinsă între maternitatea recentă, renunțarea la propriile visuri și constantul sentiment că ceva nu este în regulă, Dani trăiește, practic, la limita nebuniei. Casa în care locuiește – despre care se spune că ar fi bântuită – o infuzează și mai mult cu această stare de instabilitate emoțională. Citind, n-ai cum să nu te întrebi constant cât din ce trăiește Dani este real și cât, de fapt, este creația unei minți epuizate? În contrast, însă, o avem pe Kim, fosta soție a lui Ethan, o figură destul de incomodă în carte (cred că Kelsey chiar și-a propus, de fapt, să facă asta). Căzută în dizgrație, marginalizată și consumată de regrete, Kim reușește să acutizeze și mai bine tensiunea acestei cărți. Prezența ei la petrecerea lui Sophie este, practic, precum o scânteie aruncată într-un butoi cu pulbere. Da, ajungi s-o judeci destul de rapid pe Kim, dar, în cele din urmă, ești forțat, practic, să-ți reconsideri poziția. Și nu vă spun mai mult, bineînțeles. Sophie și cercul ei de prieteni, în special Mikayla, ne fac să privim totul din perspectiva personajului adolescent. Prietenia dintre fete, aparent solidă, este de fapt plină de fisuri subtile care, dacă nu sunt „vindecate”, se vor fi transformat în adânci prăpăstii. 

„Simt cuvintele zdrăngănindu-mi în oase ca o cheie pentru acordaj. Ce tragedie frumoasă, ce frumusețe tragică să iubești pe cineva pe care n-ar trebui.”

Un personaj aparte, care mie mi s-a părut foarte simbolic și pe care l-am urmărit cu mare drag, a fost Órlaith, bona irlandeză, care a dat acestei cărți un aer fascinant de ambiguitate și confuzie. Superstițiile ei, obsesiile legate de moarte, credința că spiritele sunt mai aproape decât (nu) credem reușesc să dea cărții un aer neliniștitor, de ezoterism. Petrecerea mincinoșilor cochetează cu ideea de supranatural, dar nu se abandonează complet acesteia. La început, chiar am crezut că va merge mult spre ideea de horror, dar m-am bucurat că nu s-a întâmplat asta. Structura narativă este destul de tipică thrillerelor, în sensul în care povestea alternează între prezentul petrecerii și fragmente din trecut, care completează progresiv puzzle-ul general, în special în ceea ce privește relațiile & conflictele dintre personaje. Faptul că identitatea victimei nu este clară decât foarte târziu de-a lungul cărții – și știm încă din primele pagini faptul că există o victimă – chiar mi s-a părut foarte interesant și m-a făcut să vreau să citesc mai rapid, pentru a afla care-i faza, pentru că nu-mi plac deloc incertitudinile. În sfârșit, chiar mi-a plăcut mult de tot cartea, am devorat-o, iar la final chiar mi-am simțit (ne)răbdarea frumos recompensată, pentru că revelațiile (sfintele revelații dintr-un thriller!) chiar au dat sens tuturor întâmplărilor și dezvăluirilor. Un debut chiar foarte reușit, o lectură intensă, captivantă și, pe alocuri, tulburătoare. Recomand cu mare drag această carte!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Kelsey Cox, Petrecerea mincinoșilor, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de Azi, Literatură pe Tocuri, Cărți Blog, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!