Anna în veșmânt de sânge, de Kendare Blake - Recenzie

Cred că tocmai s-a întâmplat ceva ciudat, foarte ciudat: am citit o carte cu fantome. Și, probabil, și mai ciudat de atât, este faptul că mi-a plăcut enorm de mult. Nu trebuie să nu fii fanul unei astfel de scrieri „paranormale”, cu siguranță o să-ți placă să citești despre Anna și Cas Lowood, despre povestea lor de viață și despre multe alte lucruri care te prind în acest vârtjel al întrebărilor în care sunt încorsetați cei doi. O poveste care te poartă în trecut, pentru ca, mai apoi, să te aducă iarăși în prezent, și mai bulversat și confuz față de cum erai înainte. 

Am început să citesc această carte ieri, iar după primele patruzeci de pagini nu eram așa entuziasmat. Am lăsat-o deoparte, iar astăzi dimineață, în jurul orei opt, m-am apucat de ea. Tot ce vă pot spune este că nu am mai putut s-o las din mână până nu am dat-o gata. Pur și simplu am fost capturat, prins între aceste pagini, strecurându-mă în trecutul lui Cas, descoperind-o pe Anna, încercând să dezleg enigme, luptând cu fantome și, surprinzător, omorând morții. Pentru că această carte nu este o simplă poveste horror sau thriller, ci este o carte de mister, de dramă, o carte care naște întrebări și curiozități, întrebări la care nimeni nu știe să răspundă. Sau, pur și simplu, nu vrea. Cas Lowood a moștenit, după moartea ciudată a tatălui său, o vocație neobișnuită, și anume aceea ce a ucide morții care refuză să părăsească această lume, terorizând oamenii și omorându-i, și, împreună cu mama sa, o vrăjitoare a magiei albe, inofensive, și cu pisica lor care simte prezența duhurilor, aceștia străbat țara în lung și-n lat pentru a menține ordinea rațională și firească a lucrurilor, care mereu este perturbată de morți criminali și alte spirite. Am putea spune că, la prima vedere, Cas Lowood este un adolescent obișnuit, cu prieteni, care merge la școală și iubește, însă însuși el afirmă faptul că țelul său nu este decât acela de a apăra lumea, dar nu ca un super-erou îmbrăcat în costum de latex, încât dictonul său călăuzitor pare a fi: „urmărește, vânează, ucide”. Cu ajutorul pumnalului care-i revine, în mod viager, după moartea tatălui său, un obiect magic cu puteri ascunse și un trecut nu prea bine cunoscut de către Cas, acesta cercetează legende și folclorul local, pentru a descoperi locurile în care fantomele își „trăiesc viața”, ca să spun așa.

Toate bune și frumoase, iar Cas își face treaba mânat de dorința de a-și răzbuna tatăl ucis într-o asemenea misiune. Însă lucrurile iau o întorsătură ciudată când Cas, împreună cu mama și pisica lui, ajung într-un oraș necunoscut căutând o fantomă pe care localnicii au botezat-o „Anna în veșmânt de sânge”, datorită modului în care aceasta era îmbrăcată: o rochie albă, din dantelă, murdară de sângele ei nevinovat și fraged. Încercând să afle cât mai multe despre ea, acesta se împrietenește cu colegii săi de la liceu, de la care află, imediat, că Anna a ucis numeroși oameni, atât adolescenți cât și oameni ai străzii care au încercat să-și caute un adăpost în casa părăsită, numărul victimelor depășind șaptezeci. Mânat de dorința de a o ucide, pentru a-și duce la bun sfârșit meseria, Cas se aventurează, împreună cu câțiva prieteni, în casa bântuită și întunecată, în care cândva trăiau Anna și familia sa. Acolo, adolescenții își dau seama că Anna nu este doar o legendă urbană, ci există, nefiind doar o manifestare a creativității și imaginației lor. 

Cas vede în Anna ceea ce nu a mai văzut niciodată într-un spirit - nu numai o forță debordantă, uluitoare, ci și faptul că, în sufletul ei, coexistă două entități: o Anna bună, fricoasă, care nu dorește să facă rău celorlalți, ci dorește să scape din acel trup, și o „Anna în veșmânt de sânge”, mult mai puternică decât cealaltă entitate, a cărui dorință nu este decăt să ucidă, pentru a-și răzbuna moartea. Cu toate acestea, prezența lui Cas face ca prima entitate a Annei, cea bună, să devină stăpână peste trupul stafiei, întrucât aceasta îl cruță pe acesta, din oarecare motive. Anna încă mai poartă rochia pe care a îmbrăcat-o când a fost ucisă cu sălbăticie, în 1958, pe când dorea să meargă la bal, o rochie odată albă, acum șiroind de sânge. Am putea spune că Anna și Cas se împrietenesc, iar din această prietenie Cas află, în schimb, că aceasta nu este o simplă fantomă care nu vrea să treacă dincolo, ci este o fată prinsă într-o urzeală de blesteme și mânie, o fată cu un trecut sumbru, greu de imaginat și acceptat, încătușată de ceea ce, cândva, s-a întâmplat, de moartea ei brutală și ingenuă. În tot acest timp, Cas este încercat de un coșmar ciudat, în care o fiară monstruoasă, cu colți, îi spune cuvinte de neînțeles, iar el nu crede decât că acea fiară este însuși monstrul care, cu ani în urmă, i-a ucis tatăl într-un mod pe care acesta cu greu și-l poate explica.

Ajutat de mama sa și de abilitățile sale paranormale, și convingând-o pe Anna să ia parte la ritualul mistic, Cas află detalii din trecutul înfiorător al acesteia. Află cum aceasta a murit, iar răspunsul vine, pur și simplu, ca un șoc, ca un electroșoc, încât îți vine greu să crezi că lucrurile s-au întâmplat astfel. Credeți-mă, eu, unul, am fost foarte surprins. Pusă față în față cu trecutul său, Anna renunță la răzbunare, la crime, la moarte, și se pare că jumătatea bună a Annei iese la lumină. Astfel, Cas crede că totul este rezolvat, nemaifiind nevoit să o omoare. De altfel, acesta se și îndrăgostește de Anna, după cum era de așteptat, însă această iubire este o iubire a contradicțiilor, o iubire ce pare, practic, imposibilă, între două lumi diferite și lipsite de tangențe, o iubire care nu poate fi împlinită într-un plan al materialului, care nu-și poate găsi unirea decât în întunecata și nedorita moarte fizică. După toate acestea, când am crede că totul a revenit la normal, lucrurile iau o altă întorsătură neașteptată: Cas își găsește doi colegi morți, iar vina cate, numaidecât, pe umerii Annei.

Dar ce se va întâmpla când se va fi dovedit că Anna este nevinovată? O altă victimă apare. Moartea pândește la colțuri, așteptând să „înveșmânteze” alți oameni. Morți subite, comise într-un mod imposibil de crezut, primitiv și nenatural, secrete ascunse, trecutul care invadează în prezent, obiecte magice care se dovedesc a nu fi fost ceea ce credeau, cu toții, că sunt. O îngemănare uluitoare, fabuloasă și surprinzătoare, de tradiții ocultiste, de wicca, voodoo, mitologie greacă, de paranormal și mister, care cu siguranță o să vă placă, chiar dacă nu ați obișnuit să abordați acest gen. După cum v-am spus, este prima care cu și despre fantome pe care o citesc, și mă declar mulțumit. 

Am selectat și niște citate care mi-au plăcut, alături de câteva fragmente:

„- Avea șaisprezece ani când a murit și era fata unor imigranți finlandezi. Taică-său era deja mort, de boală, sau cam așa ceva, iar maică-sa ținea o pensiune prin centrul orașului. Anna era în drum spre un bal de la școală când a fost omorâtă. Cineva i-a tăiat beregata, ca să folosesc un eufemism. Aproape că i-a retezat de tot capul de pe umeri. Se spune că era într-o rochie albă de petrecere, iar când au găsit-o, ajunsese să fie toată pătată de roșu. De-asta i se și spune ‹‹Anna în veșmânt de Sânge››.”

„- (...) Nu îmi vine să cred că e mort. Nu-mi vine să cred că ea l-a omorât.

- De ce? Doar credeai în ea.

- Știu, dar n-am văzut-o niciodată cu adevărat. Nimeni n-o vede pe Anna. Pentru că, dac-o vezi pe Anna...

- Nu mai scapi cu viață ca să-i povestești cuiva, sfârșesc eu în locul lui, pe un ton sumbru.”

„Ea știe că e moartă. Interesant. Cei mai mulți dintre ei nu știu. Cei mai mulți sunt doar furioși și înspăimântați, mai degrabă amprente ale unor trăiri - ale unor momente oribile - decât ființe propriu-zise.”

„Mă trezesc scăldat în transpirație. Am visat, am visat ceva aplecându-se deasupra mea. Ceva cu dinți strâmbi și degete încovoiate. Ceva cu o răsuflare mirosind de parcă ar fi tot înfulecat oameni decenii de-a rândul, fără să se spele vreodată pe dinți. Inima îmi bubuie în piept. Vâr mâna sub pernă, căutând pumnalul tatei, și, pentru o clipă, aș putea să jur că degetele mi se închid pe o cruce, o cruce înfășurată cu un șarpe cu piele aspră. Apoi simt mânerul cuțitului, bine-mersi în teaca lui din piele. Ale naibii coșmaruri.”

„(...) Tot ce mai pot să gândesc este că Anna e o criminală. Cu toate astea, Anna nu e rea. Anna omoară, însă Anna nu vrea să omoare. Nu seamănă cu niciuna dintre celelalte fantome pe care le-am înfruntat.”

„Anna își ține pumnii într-atât de strânși, încât un sânge negru începe să-i curgă prin degete. Face exact ce i-a cerut Thomas. Încearcă s-o stăpânească, să stăpânească imboldul presant de a ne sfâșia pielea de pe gâturi, de a ne smulge brațele din umeri. Conduc cercul mai departe și ea închide ochii, strângând cu putere pleoapele. Picioarele ni se mișcă mai repede. Eu și Carmel ne rotim, astfel încât să ajungem fațăn-n față. Cercul se desface, permițându-i Annei să treacă prin el și să ajungă în centru. Timp de un minut, Carmel e complet acoperită. Tot ce văd e trupul sângerând al Annei. După care ea e înăuntru și cercul se strânge la loc.”

M-a dat peste cap acest roman, atât de mult mi-a plăcut. Nu este vorba numai de acțiune, în care misterul pândește la orice pagină, ci și de atașamentul de personaje, de trecutul și aspirațiile lor. Anna, personajul care își caută liniștea, care și-ar fi dorit să ajungă la bal, să-și trăiască viața, iar Cas care dorește să-și răzbune tatăl și care, în misiunea sa, se îndrăgostește de această fată moartă. Totul se va dovedi a fi nu ceea ce Cas credea, atunci când un personaj cheie apare în această carte. Nu am să vă dezvălui cine, vă las pe voi să descoperiți. Abia aștept al doilea și ultimul volum! „O poveste întunecată și complicată, cu un erou care îi ucide pe cei morți, dar, la rândul său, este îndrăgostit de moarte. Așa vei fi și tu până la sfârșitul cărți”, afirmă autoarea Cassandra Clare. O carte pe care s-o citiți, neapărat, cu ușa închisă și cu geamurile trase.

Mulțumesc frumos Editurii Leda pentru carte, o puteți comanda de AICI. De asemenea, urmărind pagina de Facebook a editurii puteți fi la curent cu toate noutățile, reducerile și concursurile. O zi însorită și cu lecturi frumoase!

Editura Leda

320 pagini

Traducere din limba engleză și note de Adrian Deliu