fosta
mea iubită a explodat în mii de bucățele, mii, sute de mii, miliarde de ea s-au
împrăștiat în întreaga lume și așteaptă să fie culese, mirosite, strânse de
niște mâini mai curate și lungi și fine și subțiri decât ale mele, poate astfel
are să se simtă în sfârșit întreagă, desăvârșită și dorită, poate doar așa ar
să simtă că trăiește, chiar dacă eu am să mor în mii de bucățele, mii, sute de
mii, miliarde, și-o să mă împrăștii în întreaga lume și o să aștept să fiu
cules, mirosit, strâns de niște mâini... chiar dacă niciodată ale sale. - fragment dintr-un viitor volum, Autobiografia unui băiat cuminte, în curând la Editura Celestium
Sună promiţător acest nou volum. Din fragmentul ăsta, pot să spun că pari să ai o sensibilitate aparte. Mie îmi insipră resemnare fragmentul ăsta, o resemnare în care se simte speranţa fără să excludă din peisaj efectele distrugătoare ale unei iubiri ce n-a fost să fie. Şi descompunere şi recompunere, în puţine cuvinte. Frumos. :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc foarte mult, Anster. Resemnare, într-adevăr, urmată, poate, de o „recompunere” care, în același timp, „te descompune” - te descompune de cel care a fost. Zi frumoasă!
ȘtergereFrumos, frumos, Andrei! Abia aştept să apară noul tău roman, mă faci atât de curioasă! Ai un stil unic, aparte, sensibil şi armonios de a scrie. Îmi place mult!
RăspundețiȘtergereÎți doresc numai bine, succes în ceea ce faci, lecturi frumoase şi la cât mai multă inspirație!
Pupici!
Mulțumesc enorm, sper doar să mai am timp să scriu! :)
Ștergere