„Te iubesc pe nevăzute”, de Alina Ilioi- Recenzie

Editura: A. I. Personal

Număr de pagini: 140

Anul apariției: 2016

Rating: 5 din 5 steluțe 

Am citit această carte când nu se putea mai bine. Fix la momentul oportun, să spun așa, deși am primit-o spre recenzie, de la prietenii noștrii de la Bookzone, acum ceva vreme. Știam eu că o carte, într-adevăr, are timpul ei, și dacă n-ai chef s-o citești acum, azi, mâine, peste două săptămâni, doar așteaptă momentul oportun. Fii sigur că, atunci când o vei fi citit, va fi exact momentul cărții respective, și-o vei trăi, de la cap la coadă, înzecit. 

Sincer, pentru mine, cartea Te iubesc pe nevăzute a fost un cumul de trăiri, de sentimente - iubire, dragoste, dar și tristețe, resemnare, toate și-au găsit loc în sufletul meu de-a lungul acestei cărți. Este o carte care te-ajută, care te purifică - la sfârșitul ei, am fost încercat de un sentiment de catharsis, de sclipire interioară. Nu știu cum să „teoretizez” aceste lucruri, aceste trăiri, eu cred că ele doar se trăiesc și atât. Trebuie să simți cartea, s-o citești; este, la o adică, de prisos să vă vorbesc despre ea. Fericirea e subiectivă, se simte în zeci de feluri. Tristețea, la fel - legat de ea, unii au standarde mai înalte, alții ard și pentru frumusețea care-i înconjoară. Niciodată nu râdem la aceeași glumă făcută de două ori, dar mereu plângem pentru aceeași problemă. Nu este, oare, un paradox? 

Cartea aceasta este scrisă din viață, este o carte care pulsează visceral, plină de emoții, de trăiri. Nu cred că e cazul să-i fac un rezumat - astfel, unii ar crede clișeic totul: un EL, o EA, se prezintă bucățele din viața lor, din perspectivă saltatorie (o dată el, o dată ea, o dată amândoi), și modul în care își integrează sentimentele unul altuia, unul pentru celălalt. Da, sincer, este frumos, este sensibil și, ceea ce mi-a plăcut enorm, este adevărat ceea ce se întâmplă în carte, adevărat la modul că ne putem regăsi cu toții în cele două personaje, oricât de pudici am fi, oricât de taciturni și introvertiți. Pentru că, sunt sigur, Alina Ilioi nu s-a scris ca să vândă, ci a scris ca să se exorcizeze, să-și epuizeze stările pe care le avea - și de aici până la o carte extrem, dar extrem de frumos scrisă și sinceră, nu este decât o aruncătură de băț. Autoarea și-a luat inima și a stors-o în paginile cărții Te iubesc pe nevăzute, câștigându-și, astfel, toată stima de a fi o scris o carte într-adevăr bună, despre viață.

Sincer, nu știu cum veți fi văzut voi cartea după ce o veți fi citit, dacă o veți face. Eu, sincer, am recomandat-o de îndată și altor prieteni, iar ei altora și altora. Acum, spre exemplu, nu e la mine, dar știu că o voi primi înapoi și o voi pune la un loc de onoare pe rafturile propriei mele biblioteci. Te iubesc pe nevăzute a devenit, pentru mine, nu doar o carte de referință, ci un sentiment adevărat, autentic. O iau în mână și mă gândesc cât de multe are această viață să-mi rezerve, cât de ușor pot să cad și să mă ridic cu mult mai greu, cum pot lega încredere și le pot pierde doar cum am clipit din ochi. Credeți-mă, lecțiile de viață se scriu doar din ceea ce, veridic, a fost trăit. Iar Alina Ilioi, după părerea mea, a dat o irefutablă dovadă de înțelepciune, de putere de caracter, dar, dincolo de acestea, o dovadă colosală de sensibilitate. Îi mulțumesc enorm că mi-a dat șansa să citesc o așa poveste de viață, cum n-am mai găsit în alte părți. 

Mulțumesc tare mult celor de la Editura Bookzone pentru această carte, o puteți comanda de AICI. Vă doresc lecturi cât mai plăcute și dragi vouă și, dacă aveți vreo recomandare să-mi faceți, o aștept cu nerăbdare!