Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection – Crime
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 400
Anul apariției: 2026
Traducere: Dorina Tătăran
Descendentă a aboliționistei și scriitoarei Harriet Beecher Stowe, Patricia Cornwell este considerată una dintre cele mai de succes autoare de romane polițiste din lume. Până în prezent, cărțile sale s-au vândut în peste 120 de milioane de exemplare, fiind traduse în 36 de limbi și publicate în peste 120 de țări. Devenită un adevărat fenomen internațional, seria Scarpetta i-a adus distincții precum Sherlock (pentru cel mai bun detectiv creat de un autor american), Gold Dagger, RBA Thriller și titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor în Franța, pentru contribuția sa excepțională la dezvoltarea literară și artistică. Pilot de elicopter și scafandru licențiat, Patricia Cornwell, care trăiește și lucrează în Boston, studiază permanent cele mai noi tehnologii medico-legale pentru a oferi realism poveștilor sale. A mai semnat serii de ficțiune, titluri de nonficțiune, precum și povestea pentru copii Life's Little Fable.
🏆UNA DINTRE CELE MAI BUNE 100 DE CĂRȚI MYSTERY & THRILLER DIN TOATE TIMPURILE, CONFORM REVISTEI TIME🏆
„Un criminal în serie pândește pe străzile din Richmond, Virginia. Pe măsură ce numărul femeilor brutalizate și strangulate în propriile case crește, Dr. Kay Scarpetta, medic legist, este atrasă într-o anchetă care îmbină tehnologia criminalistică de vârf cu războiul psihologic. Înconjurată de trădări și presiuni politice, Scarpetta își riscă viața la fiecare pas. Pentru că miza nu mai este doar prinderea ucigașului, ci propria supraviețuire! Volumul Post-mortem, thrillerul legendar care a redefinit genul, este primul roman din lume care a câștigat cele mai importante 5 distincții ale literaturii crime mondiale într-un singur an (1991): laureat al premiilor Edgar, Anthony, Macavity și John Creasey Memorial pentru cel mai bun debut și Prix du Roman d’Aventure – Cel mai bun thriller străin (Franța).”
„– Polițiștii nu au învățat să-și țină gura. Când vor învăța să-și țină gura, nu vor mai avea scurgeri de informații de care să se plângă.”
Am ajuns destul de târziu la Post-mortem, primul volum al seriei Kay Scarpetta, iar după ce l-am terminat am rămas cu una dintre cele mai neașteptate întrebări: de ce l-am tot amânat până acum? Probabil pentru că am așteptat să fie, în sfârșit, tradus și la noi?! Sunt fan al thrillerelor, am citit destule povești cu criminali în serie, medici legiști, anchete complicate și criminalistică, așa că nu mă așteptam neapărat să descopăr ceva care să mă prindă atât de tare. Și totuși, Patricia Cornwell a reușit. Publicat în 1990, adică acum mai bine de 35 de ani, aș zice că romanul „trebuie” citit și în cheia perioadei în care a fost publicat. Astăzi suntem obișnuiți cu thrillere în care probele biologice, autopsiile, laboratoarele și bazele de date informatizate, toate alea, joacă un rol central. Avem seriale întregi construite în jurul criminalisticii, iar medicul legist a devenit o prezență familiară în crime fiction. Când Cornwell a introdus-o pe dr. Kay Scarpetta, perspectiva aceasta era considerabil mai puțin „exploatată”. Iar Scarpetta, de altfel, cred reprezintă unul dintre motivele principale, dacă nu chiar principalul motiv, pentru care romanul funcționează atât de bine. Este medic legist-șef în Richmond, Virginia, competentă, inteligentă și meticuloasă, într-un mediu profesional dominat de bărbați în care autoritatea ei nu este întotdeauna acceptată cu eleganță. Dar, evident, Kay are frustrări, nesiguranțe, relații complicate și o viață personală pe care investigația începe treptat să o invadeze. Cazul în care este implicată este sumbru de-a dreptul. Mai multe femei sunt atacate și ucise, iar asemănările dintre crime sugerează că Richmond are de-a face cu un criminal în serie. Femeile sunt strangulate, iar autorul crimelor pare să acționeze după un tipar suficient de coerent încât anchetatorii să știe că timpul lucrează, cum altfel, decât împotriva lor. Scarpetta încearcă să găsească adevărul acolo unde știe cel mai bine să îl caute: în corpul victimelor și în urmele aproape invizibile lăsate în urmă de criminal.
„Era o umbră în întuneric, îndreptându-se spre mașină, profilul lui fiind luminat o clipă de lumina din interior, când a deschis portiera și s-a urcat la volan. Eu încă stăteam amorțită pe verandă, mult după ce luminile roșii din spate au strălucit de-a lungul străzii pustii și au dispărut în spatele copacilor.”
Pentru mine, cel mai mare atu al cărții a fost Kay Scarpetta. Un prim volum dintr-o serie atât de lungă trebuie să rezolve o problemă dificilă: să construiască un mister suficient de interesant pentru cartea respectivă și, simultan, să creeze un protagonist alături de care cititorul să vrea să petreacă multe alte volume. Cornwell reușește. Scarpetta privește crima din perspectiva patologului criminalist, iar asta schimbă modul în care este construită investigația. Leziunile, fibrele, fluidele biologice, rezultatele analizelor unui cadavru și micile neconcordanțe pot spune lucruri pe care martorii nu le știu sau aleg să le ascundă. Mi-a plăcut foarte mult seriozitatea cu care este construită această componentă. Toate detaliile pe care dr. Kay Scarpetta le pune la dispoziția anchetatorilor au relevanță. Scarpetta observă, compară, formulează ipoteze și încearcă să separe ceea ce poate demonstra de ceea ce bănuiește. În același timp, o vedem în afara laboratorului. Relația cu nepoata ei, Lucy, contribuie mult la umanizarea personajului, care altfel ar putea părea destul de rece, iar întâlnirea cu personaje care vor deveni importante în universul seriei creează senzația că asistăm la începutul unei istorii mult mai ample. Cunoscând reputația seriei, mi s-a părut interesant să îi văd pe acești oameni la începutul drumului, înainte ca toate relațiile și experiențele acumulate în zeci de volume (30, dacă nu greșesc) să îi transforme.
„Fața îi era întoarsă spre mine și era atât de umflată, atât de deformată de descompunere, încât nu puteam să-mi dau seama cum arăta când era în viață, cu excepția faptului că era albă, cu părul castaniu închis până la umeri.”
Una dintre plăcerile neașteptate ale lecturii a fost componenta tehnologică. Citit în prezent, Post-mortem funcționează aproape ca o capsulă a timpului. Computerele, dischetele, sistemele informatice primitive și metodele de investigație aparțin unei perioade în care revoluția digitală din criminalistică abia începea. Analiza ADN se afla într-o etapă timpurie comparativ cu posibilitățile actuale, iar accesul instantaneu la cantități uriașe de informații era de domeniul viitorului. E amuzant pe alocuri să privești această tehnologie cu ochii cititorului din 2026, și clar nu vorbim despre o slăbiciune a romanului. Dimpotrivă, tocmai această diferență face cartea parcă și mai interesantă. Investigatorii trebuie să muncească altfel, cum poate nu știam că o făceau cândva. Informațiile nu apar după câteva secunde de căutare. Bazele de date sunt limitate, sistemele informatice sunt vulnerabile, iar analiza probelor presupune alte termene și alte dificultăți. Cornwell acordă multă atenție acestor proceduri și se simte că documentarea a fost serioasă. Terminologia medicală, procedurile polițienești și elementele informatice sunt credibile, iar pentru începutul anilor ’90 îmi imaginez că efectul trebuie să fi fost cu atât mai puternic. Autoarea vrea ca persoana care citește cartea să înțeleagă procesul. Nu sare rapid de la descoperirea unei probe la concluzie, ci explică etapele intermediare, terminologia și motivele pentru care un anumit rezultat contează. În general mi-a plăcut abordarea, mai ales pentru că diferențiază cartea de față de thrillerul polițist convențional. Există însă pasaje în care informația tehnică devine densă și întrerupe puțin tensiunea. Privind retrospectiv, această tendință este ușor de înțeles. Cititorul de la începutul anilor ’90 nu avea familiaritatea pe care publicul contemporan o are cu ADN-ul, medicina legală și procedurile de laborator. O parte din ceea ce astăzi ni se pare o explicație suplimentară era necesară pentru ca investigația să poată fi urmărită pas cu pas cu pas. Din perspectiva cititorului actual, anumite secvențe ar fi putut fi ceva mai condensate. Cu toate acestea, prefer un thriller care își ia în serios mecanismul criminalistic unuia în care o probă apare convenabil și rezolvă cazul printr-o explicație de două fraze.
„ – Știu că nu mă urăști cu adevărat.”
Am citit Post-mortem, să zic așa, cu avantajul și dezavantajul cititorului contemporan. Am văzut deja nenumărate seriale cu criminaliști. Am citit thrillere extrem de grafice, investigații construite în jurul ADN-ului și romane în care medicina legală este prezentată cu o precizie aproape clinică. Cu toate acestea, cartea Patriciei Cornwell m-a prins foarte repede și m-a ținut captiv, pur și simplu. Și cred că acesta este cel mai bun compliment pe care i-l pot face. După peste trei decenii și după atâtea romane care au explorat teritorii similare, iată că romanul de față reușește încă să se impună în acest gen. Are o protagonistă excelentă, un caz suficient de întunecat, criminalistică bine integrată, atmosferă și un criminal a cărui prezență devine din ce în ce mai amenințătoare. Pentru mine, ca fan al thrillerelor, a fost una dintre acele lecturi care confirmă reputația unei serii. Nu am terminat cartea gândindu-mă că este perfectă. Am terminat-o vrând să citesc următorul volum. Pentru primul roman dintr-o serie, acesta este probabil lucrul care contează cel mai mult, poate chiar lucrul pe care și-l propune autoarea din start. Da, are câteva pasaje (prea) tehnice care îi afectează ritmul, anumite elemente „au îmbătrânit” inevitabil, iar cititorul modern va recunoaște multe dintre mecanismele crime fiction pe care între timp le-a întâlnit în zeci de alte povești. În final, aș zice că e un thriller inteligent, întunecat, bine documentat și suficient de tensionat încât să te țină acolo până la final. Iar Kay Scarpetta? După primul volum, eu vreau categoric să continui seria și să aflu și mai multe despre ea și aventurile prin care va trece!
Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Patricia Cornwell, Post-mortem (Scarpetta, #1), prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Romanul Post-mortem (Scarpetta, #1) a apărut la Editura Trei și este disponibil AICI. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Fantaliria, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii–Antologii, Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de Azi, Literatură pe Tocuri, Cărți Blog, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!
