marți, 24 aprilie 2018

„Trei destine împletite”, de Laetitia Colombani- Recenzia



„Mai bine nu mă nășteam (...).”
Editura: Trei
Număr de pagini: 200
Rating: 4 din 5 steluțe
Anul apariției: 2018
Traducere: Mihaela Buruiană

Laetitia Colombani este o bine-cunoscută scenaristă, regizoare și actriță. A scris și regizat lung-metrajele À la folie… pas du tout și Mes stars et moi. Trei destine împletite este primul său roman și a fost un fenomen editorial încă dinainte de apariție, drepturile de publicare fiind vândute în 28 de teritorii. Trei destine împletite a fost recompensat în 2017 cu Prix Relay, iar în 2018 cu Globul de Cristal pentru cel mai bun roman al anului – distincție care întrunește votul jurnaliștilor culturali din Franța. S-a vândut în 325.000 de exemplare. Laetitia Colombani va scrie scenariul și va regiza adaptarea cinematografică a cărții.

Trei femei, trei vieți, trei continente. Aceeași sete de libertate.

India. Smita este o paria. Visează ca fiica ei să se ridice deasupra condiției sale nefericite și să meargă la școală.

Sicilia. Giulia lucrează în atelierul tatălui său. Când acesta suferă un accident, ea descoperă că afacerea familiei este pe cale să se ruineze.

Canada. Sarah, avocată reputată, urmează să fie promovată la conducerea cabinetului, când află că este grav bolnavă.

Legate între ele fără să știe de ceea ce au mai intim și mai personal, Smita, Giulia și Sarah își refuză soarta și hotărăsc să lupte. Vibrând de umanitate, poveștile lor se împletesc și vorbesc despre speranță și solidaritate.

Am citit această carte în doar câteva ore; cert este faptul că am luat-o în mână și nu am mai putut s-o las deoparte până când nu am terminat-o. De ce? Simplu: pentru că mi-a plăcut al naibii de mult și, dacă stau bine și mă gândesc, n-aș fi vrut să fie atât de scurtă. E trist, în ultima vreme am citit o groază de cărți bune (urmează recenzia alteia, Astronautul din Boemia, tot de la Editura Trei - cred că una dintre cele mai frumoase & profunde cărți citite vreodată), dar, din păcate, cărți scurte. Cărți care nu m-au saturat, nu mi-au oferit plenitudinea de care aveam nevoie pentru a-mi satisface plăcerea. Dar cărți care mi-au plăcut, da, chiar mi-au plăcut, pot să pariez că, anul acesta, cei de la Trei au scos o groază de cărți bune, așa, profunde, deep, care să-ți dea de gândit și să-ți răscolească sufletul, inima, să-ți dea la morală, cum s-ar zice.

 „Smita știe povestea aceasta. Nu este nevoie să i se amintească. Știe că aici, în țara ei, victimele violului sunt considerate vinovate. Nu există respect pentru femei, cu atât mai puțin dacă sunt paria. Ființele acestea care nu trebuie atinse sau măcar privite sunt totuși violate fără rușine. Pentru a pedepsi un bărbat care are datorii, i se violează soția. Pentru a pedepsi un bărbat care se încurcă cu o femeie măritată, i se violează surorile. Violul este o armă puternică, o armă de distrugere în masă.”

Trei destine împletite pentru mine a fost o carte adevărată. A fost o carte sinceră, o carte dureroasă, la o adică, a fost ca un wake-up call pe care-l meritam și care mi-a reamintit faptul că, în viață, totul se poate schimba, radical, în doar câteva secunde: un telefon neașteptat, o scrisoare necunoscută, o mașină care vine în viteză, o privire aruncată în altă parte, un moment de neatenție, totul, totul poate schimba ceea ce viața ta a însemnat cu o secundă mai înainte. Această carte, de asemenea, mi-a readus aminte cât de frumos, nemărginit, cât de etern și puternic este omul, cât de visător este, cât de mult luptă în limitarea lui să atingă ascensiunea. Mi-a readus aminte câte de multe greșeli prostești facem, cât de multe regrete avem și cât de des ne punem întrebarea ce-ar fi fost dacă. Nu, credeți-mă, pentru mine cartea Laetitiei Colombi a fost una sinceră, una adevărată, a fost o carte pe care am simțit-o organic, visceral și care mi-a dat curaj, da, mi-a dat curaj să știu să lupt pentru visurile mele oricât de mărețe ar părea, să-mi pun idealurile pe primul loc și să trag, să trag până voi reuși să le-ating, pentru că avem în noi forța & puterea & tăria & capacitățile de a ne împlini toate visurile. 

„În ziua aceea, se întoarce acasă în toiul după-amiezii. Este o oră pe care nu o cunoaște, o oră la care casa ei este goală. Liniște peste tot. Se așază pe pat și începe să plângă, fiindcă se gândește la femeia care a fost, care era încă ieri, o femeie puternică, cu inițiativă, care își făcuse un loc pe lume, și își spune că astăzi lumea a părăsit-o. Atunci, nu mai este nimic care să-i împiedice căderea. Declinul tocmai a început.”

 Nu am să vă spun prea multe despre carte, dar am să spun câte puține lucruri despre fiecare. Smita, am să încep cu ea. Smita este o paria, o marginalizată, Smita s-a născut așa, mama ei s-a născut o paria, mama mamei ei s-a născut o paria. Ce este o paria? Vă las să aflați. Dar, știind prin ce trece, știind prin ce a trecut de-a lungul timpului, Smita vrea o schimbare, Smita începe să ardă și realizează că nu vrea ca fiica ei, și fiica fiicei ei, și fiica fiicei fiicei ei să fie, de asemenea, o paria. Se hotărăște s-o dea la școală. După cum v-ați fi așteptat, poate un mic spoiler, cei de la școală nu o acceptă, așadar fiica ei are deja destinul prescris încă de când s-a născut. Dar lucrurile nu rămân așa. Smita se hotărăște să facă o decizie care ar părea nebunească, pentru că știe că, de fapt, viața ei nu înseamnă să fie doar o simplă paria. Giulia, apoi, Giulia este o luptătoare, de fapt, cred că toate cele trei femei de aici, din carte, reprezintă de fapt curajul, reprezintă puterea pe care o avem fiecare în noi, dorința care pulsează ca o altă inimă. Giulia vrea să lupte nu doar pentru ea, ci și pentru ceilalți, pentru tatăl ei, pentru familia ei, pentru femeile care lucrează, de atâta timp, la afacerea tatălui ei. Va reuși, oare, să găsească o soluție? Sarah. Sincer, în legătură cu povestea ei, parcă nu-mi putea scoate din cap gândul ăsta: de ce trebuie să regretăm un lucru decât abia atunci când îl pierdem? Sarah pare o femeie împlinită: are o carieră de succes, are o viață liniștită, are un palmares curat... și, totuși, ceva parcă lipsește. Pentru ea, munca a devenit un stil de viață. Se trezește muncind, adoarme cu gândul la muncă. Bineînțeles, stima de sine are valori ancestrale în acest caz. Dar oare este Sarah fericită? Oare este Sarah, într-adevăr, o femeie fericită? După ce a încheiat două relații din cauza acestui lucru (sau, aș spune, poate datorită acestui lucru), mai are Sarah speranța unei noi vieți? Și totul ia o întorsătură la o sută optzeci de grade când află, ca o lovitură după în piept, că suferă de cancer. Cum va putea ea să ascundă toate acestea pentru a nu-și crea probleme, discuții, bârfe la locul de muncă? 

    „Atinge şuviţele, le aranjează, le modelează, le sculptează, într-o încercare nu de a şi le însuşi, ci mai degrabă de a le îmblânzi. Părul nu-i opune rezistenţă, se lasă domolit, cuminte şi generos. Se potriveşte încet cu ovalul chipului ei, se abandonează. Sarah îl întinde, îl mângâie, îl coafează, îl consideră aşa de cooperant, încât aproape că-i este recunoscătoare."

Tăria de caracter a acestor trei personaje mi s-a părut una perfect construită. Mi-a plăcut, domle, mi-a plăcut această carte la nebunie. Și parcă s-a terminat prea devreme. Ok, da, poate unele destine erau complete, anume al Giuliei și al lui Sarah, dar aș fi vrut să știu mai departe ce se va fi întâmplat cu Smita, cu fiica ei, unde vor ajunge, ce vor face, pentru că totul parcă a fost lăsat prea în aer, prea brusc, prea deodată. Aș mai fi vrut să citesc, nu știu, să citesc ceva doar despre Smita (da, cartea a fost construită pe 3 fire epice - povestea celor trei femei, o poveste care ajunge, la un moment dat, adică spre sfârșitul cărții, să se împletească într-un mod absolut fabulos, magic aș spune). Din acest motiv am dat cărții patru steluțe și nu cinci, pentru că aș fi vrut să nu se fi terminat atât de brusc, lăsându-mă cu întrebări la care chiar nu știu cum să răspund. Dar a fost o carte pe care o recomand cu drag tuturor, pentru că, cu siguranță, are să vă placă!

Mulțumesc mult Editurii Trei pentru posibilitatea de a citi acest roman, eu vi-l recomand cu mare drag, sunt sigur că o să vă placă foarte mult. Pe site-ul celor de la Editura Trei găsiți o mulțime de cărți în vogă, să le spun așa, la prețuri bune, din toate categoriile. S-aveți lecturi frumoase și cu spor! 
 

4 comentarii:

  1. Oh, nu imi plac deloc cartile scurte, iar daca mai este si o carte deep si scurta, asta este un adevarat chin pentru cititor :))) As vrea sa o citesc si eu, sa aflu povestea celor trei femei. Frumoasa recenzia ! P.S. Coperta este foarte frumoasa, zici ca-i un tablou :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamne, știu ce zici. Aș fi vrut să nu se mai termine, sau măcar să se definitiveze și povestea Smitei, care mie mi s-a părut cea mai interesantă dintre cele trei. Mulțumesc mult de vizită! :) Lecturi faine.

      Ștergere