Dispariția lui Molly Clarke, de Wendy Walker - Recenzie (Crime Club)

Editura: Corint

Colecția: Leda Bazaar

Rating: ⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 400

Anul apariției: 2023

Traducere: Loredana Voicilă

Wendy Walker este autoarea bestsellerului Cu o noapte înainte, publicat în românia de Leda Edge (2019, traducere de către Loredana Frățilă-Cristescu), dar și a altor thrillere psihologice precum All Is Not Forgotten, Emma in The Night, What Remains și American Girl. Cărțile sale au fost traduse până acum în peste 23 de limbi, s-au aflat în fruntea listelor de bestsellere atât la nivel național, cât și internațional și au fost luate în calcul pentru a fi ecranizate. Înainte de a se dedica scrisului, Wendy Walker a lucrat ca avocat specializat în dreptul familiei după ce și-a luat doctoratul la Georgetown University Law Center și diploma de licență de la Brown University. De asemenea, a lucrat și ca analist financiar la Goldman, Sachs & Co.

„Urc în mașină și închid portiera. Ușurarea se luptă cu disperarea.

Și, înainte să apuc să îmi șterg ochii umezi de ploaie și să văd ce se află cu adevărat înaintea mea, aud din nou țăcănitul. Portierele se închid.

Se blochează.”

S-a spus că a ales să plece din viețile celor dragi. Indicii sunt destule. Mașina abandonată la kilometri de casă. Biletul găsit la un motel din apropiere. Familia distrusă. Astfel de povești se întâmplă tot timpul. Femei care se fac nevăzute, disperate să o ia de la capăt. Dar ce s-a întâmplat în realitate cu Molly Clarke? Noaptea în care a dispărut a început cu o furtună, apoi femeia a rămas fără benzină, iar un bărbat s-a oferit să o ia în camioneta lui și să o ducă undeva, la adăpost. Numai că, după ce se închid portierele, Molly începe să bănuiască faptul că a făcut o greșeală cumplită. O nouă pistă o aduce pe Nicole, fiica lui Molly, în orășelul amărât în care mama ei a fost văzută pentru ultima oară. Localnicii sunt înduioșați de poveste și dornici să o ajute. Proprietarul motelului. Barmanul. Chiar și poliția. Asta până când secretele încep să iasă la iveală, iar Nicole se apropie de adevărul privind evenimentele din noaptea cu pricina și își dă seama de pericolul care o paște.

„Faptele rămân fapte și au sens. Teama nu este decât vina care își caută drumul înăuntru. Vina care vrea să se prefacă pentru că eu nu vreau să dau piept cu ea.

Se strânge în jurul meu ca o a doua cuvertură. O cuvertură familiară.

Cuvertura vinovăției.”

De unde să încep, în primul rând? De la faptul că m-aș fi așteptat, parcă, la altceva? Descrierea cărții este foarte promițătoare, sincer, dar execuția... Pentru mine a scârțâit pe undeva. Punctul de plecare chiar mi-a plăcut, dar pe parcurs parcă s-a pierdut ceva. Parcă a lipsit ceva care să mă convingă, să mă facă să spun că „da, chiar a fost un thriller, vorba aia, bun rău”. Dar nu. A fost doar o carte pe care am citit-o și care, deși pe parcurs m-a prins cu unele chestii, am simțit-o ca fiind o oarecare lectură thriller, cu nimic mai specială decât alte cărți thriller pe care deseori le cataloghez drept „banale”. Nu e chiar un thriller banal, pentru că a avut, spre sfârșit, componenta aceea „șocantă” pe care frecvent mizează autorii de thriller - în schimb, mi s-a părut și asta puțin trasă de păr, și nu știu dacă nu am citit eu romanul cum trebuie, dar parcă prea brusc & deodată a fost totul. La această carte mi-a plăcut tare mult de Nicole, în schimb, pentru că mi s-a părut înfiptă și determinată, deși a mai avut și ea scăpările ei.

„Spaima îmi pătrunde în oase în timp ce mă trage înăuntru și apoi închide ușa. De cealaltă parte, aud țăcănitul unui zăvor. 

Și atunci înțeleg.

Nu voi părăsi niciodată această casă.”

Dispariția lui Molly Clarke, după cum și titlul o spune, își țese dinamica în jurul dispariției lui Molly - o mamă care se confruntă cu un acut sentiment de vinovăție, după ce se face, în circumstanțe specifice, vinovată de moartea fiicei sale. De aici, relația ea cu Nicole se răcește foarte tare, iar ceea ce cândva a fost o familie normală devine, în foarte scurt timp, o familie disfuncțională. Măcinată de vină, Molly decide să se retragă, poate chiar să-și pună capăt zilelor, dar se-ntâmplă ce se-ntâmplă și Molly ajunge să fie închisă într-o locuință, alături de o altă copilă și un bărbat destul de bizar. Promițându-i-se ajutorul, acum Molly hotărâtă să se întoarcă înapoi la familia sa - și poate acesta să fie, de fapt, un nou început -, își dă seama că de fapt a căzut chiar în ghearele cui n-ar fi trebuit. Începe un joc al supraviețuirii în care Molly știe că fiecare secundă care trece o duce mai aproape de un moment nedorit. Dar nu îi va fi chiar atât de ușor să pună cap la cap anumite lucruri și să scape dintr-un loc în care parcă a fost făcut să nu poată nimeni scăpa vreodată.

„Gânduri despre faptul că ne naștem spre a muri. Gânduri la moarte, punct.

Și la ceea ce am ascuns sub chiuveta de la baie.”

Partea aceasta mi-a atras atenția îndeosebi, deoarece chiar am fost curios să văd încotro se îndreaptă lucrurile. Dar când am văzut de fapt ce-a gândit Walker c-ar trebui să fie „motorul” din spatele tuturor acestor încercări, nu, chiar n-am putut să accept. Mi s-a părut mult prea artificial totul, și dacă motivul nu m-a convins, atunci cu siguranță n-a fost o lectură care să fi meritat. Da, a mers chiar rapid, și poate asta-i partea cea mai bună, dar aș fi vrut să aibă mai multă esență, mai multă tensiune, să aibă mai mult sens. Nu-mi trântești acolo nu știu ce și gata, ia de-aici, punct ochit, punct lovit. Nu, nu funcționează așa. De altfel, nici nu știu dacă mă așteptam în sine la altceva; nu mă așteptam la nimic, ci eram curios în ce direcție va duce autoarea lucrurile. Da, m-a bucurat sfârșitul, să spun așa, pentru că am simțit că așa ar fi trebuit să se fi așezat lucrurile de la bun început. Îmi dau seama că romanul abordează și o temă ceva mai sensibilă, dar nu cred că modul de execuție a lui Walker a reușit să contureze chiar atât de bine această valență „emoționantă” a romanului.

„Simt.

Adevărul.

Confruntarea se apropie.”

Cu toate acestea, parcă sunt curios și de cealaltă carte a autoarei - oare o fi mai bună? Nu a fost rău nici acest roman, în cele din urmă, dar dat fiind faptul că deja sunt un veteran într-ale thriller-urilor, și le-am citit cam pe toate, parcă aș fi vrut ca această carte să aducă ceva nou. Da, m-a bucurat elementul acela de șocant, pentru că deseori îl caut într-o carte, indiferent că a fost el convingător sau mai puțin convingător, dar, în rest, mi s-a părut că execuția a lăsat mult de dorit. E simpla mea umilă părere de cititor - o scriitură cam seacă, care pe alocuri s-a vrut a te atinge cu niște aforisme dintr-alea superficiale. Totuși, un punct forte ar fi personajele, pentru că fiecare dintre ele are un conflict anume care, dincolo de toate aspectele, este bine reiterat și construit de către Walker. Hai să zicem că personajele chiar au fost OK, dar acțiunea în care au fost aruncate... Neh! Părerea mea se bazează mai ales pe faptul că am citit zeci de thrillere, multe dintre ele deosebit de bune, așadar am un grad de comparație și un oarecare context în care pot susține că această carte, cel puțin pentru mine, nu a fost să fie. Cu siguranță un „cititor neinițiat” într-ale thriller-ului ar aprecia-o mult mai mult!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Wendy Walker, Dispariția lui Molly Clarke, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii ale acestui roman: Anca și cărțile, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe tocuri, Ciobanul de azi, CiteștE-MI-L, Fata Cu Cartea!